Tinerii jertfiţi pe altarul nevegherii

De ce pleacă tinerii din biserici

           







...                                                                

Mila - cea mai mare responsabilitate

                                                                                  

                                                                      


Luca 10:25-37

25 Un învăţător* al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 26 Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” 27 El a răspuns: „Să* iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi** pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 28 „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă aşa şi vei* avea viaţa veşnică.” 29 Dar el, care voia să* se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” 30 Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. 31 Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot şi, când a văzut pe omul acesta, a* trecut înainte pe alături. 32 Un levit trecea şi el prin locul acela şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. 33 Dar un samaritean*, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34 S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. 35 A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: ‘Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere.’ 36 Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” 37 „Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus.

Charles Spurgeon a venit la biserica intr-o seara si trebuia sa se intalneasca cu un grup de tineri care au vrut sa plece misionari. Baietii au vrut sa misioneze in Africa si trebuiau ca sa ii pregateasca. Era destul de tarziu si ningea pentru ca era in Ianuarie. Frig, umed, asa cum este Anglia pe care voi o cunoasteti bine. Si in fata bisericii, undeva intr-un sant, statea un betiv. A venit primul dintre tineri care vroia sa mearga misionar si cand a vazut betivul ala in sant ca mai si canta acolo sau dardaia, a trecut mai departe nepasator. Si a venit al doilea, a venit al treilea si au venit toti 20. Au intrat toti 20 in sala si s-au dus la soba sa se incalzeasca dupa care a venit Spurgeon. Si cand a venit, a spus, acuma, trebuie ca sa cantam ceva si sa-I multumim lui Dumnezeu. Si Spurgeon a zis: „S-a terminat lectia pentru voi in seara asta. As vrea ca sa iesiti cu totii afara si niciunul dintre voi nu va merge misionar.” A zis: „Misionar nu inseamna sa te duci numai sa predici. Omul acela care era in sant si care parea ca e betiv am fost eu. Si toti 20 ati trecut pe langa mine fara ca macar sa ma vedeti.”

Vedeti dvs. marea problema pe care o avem noi crestinii si pe care o avem noi biserica, nu este faptul ca nu venim la biserica. Nu este faptul ca nu predicam. Nu este faptul ca noi nu avem (nu stiu ce sa spun) scule, tehnica, logistica. Ci marea problema cu care ne confruntam  si una dintre marile probleme este mila. Pentru ca in seara asta as vrea sa invatam cateva lucruri despre mila.
Mila, in limba greaca eleoV, inseamna bunatatea spre cineva cu scopul de-a ajuta persoana respectiva. Romanii spun ca mila este un sentiment de compasiune fata de suferinta si de nenorocirea cuiva. Adica, inseamna compatimire. Inseamna indurerare. Inseamna milostire. Inseamna empatie, adica sa intri in pielea omului aceluia respectiv. Daca vrei sa le vorbesti romanilor despre mila, dar si englezilor, este destul de greu pentru ca lipsa milei a inceput sa devina un sport national. Dimineata pana seara oamenii trec pe langa altii fara ca sa le mai pese pentru ca sunt o multime de probleme care roiesc in jurul nostru ca un stup de albine si noi am ajuns ca sa mergem mai departe fara mila. Si Dumnezeu sa ne ajute sa invatam in seara asta despre mila. Stiti de ce? Pentru ca noi am invatat ca pilda bunului samaritean, dar nu scrie nicaieri in Biblie de bunul samaritean. Noi am crezut ca pilda aceasta este pilda bunului samaritean. Dar titlul acesta este un supra titlu. Dar, pilda aceasta este pilda milei.
 Si in seara asta vrem sa invatam cateva lucruri despre mila. Si Dumnezeu sa ne ajute ca avem nevoie de ea.........

 Au venit si i-au spus Domnului Isus, i-au pus o intrebare: „Dar cine este aproapele meu?” Pentru ca in momentul acela, intre evreii acre erau scoliti existau niste invataturi conform carora existau niste cercuri de dragoste. Si spuneau: primul cerc din dragoste sunt eu si ai mei. Adica, cei care sunt in casa mea. Al doilea cerc din dragoste este eu si rudele mele. Al treilea cerc de dragoste inseamna eu si sinagoga mea. Al patrulea cerc de dragoste inseamna eu si Israel. Si al cincilea cerc de dragoste inseamna neamurile sau poate nu erau pe nicaieri. Si ei pentru ca se invarteau in cercurile astea de dragoste, Domnul Isus cand le vorbea de aproapele, au zis: dar bine, cine e aproapele meu? Aproapele meu poate sa fie mama. Aproapele meu poate sa fie bunicul meu.Aproapele meu poate sa fie un frate din biserica.Aproapele meu poate sa fie un englez, poate sa fie un arab......

A venit omul asta sa Il ispiteasca pe Domnul. Vine si zice: „Isuse, tu stii ce credem noi evreii. Tu stii ce e in scoala lui Hilel. Tu stii ce e in scoala lui Gamaliel. Tu stii ce se predica in sinagoga, cercurile de dragoste. Ca noi evreii suntem cei mai deosebiti inaintea lui Dumnezeu. Ca noi evreii suntem buricul pamantului, ca toate se invart in jurul nostru. Cine este aproapele nostru? Au vrut sa-L puna la incurcatura. Erau foarte curiosi ce o sa raspunda. Si noi stim cu totii ce ii raspunde Domnul Isus Hristos.Si noi vedem aici ca Domnul Isus le vorbeste despre un alt fel de cerc de dragoste. 
 Problema voastra este ca voi aveti religie, dar voi n-aveti mila.”

Uitati-va astazi, sunt o multime de oameni care sunt religiosi si carora mila le lipseste. Daca ne uitam din China si pana in America de Sud, de la budisti, de la confucianisti, pana la Catolici, pana la Ortodocsi, chiar pana la Protestanti, MILA LIPSESTE. Si la ce ne-ar folosi noua o religie? La ce ne-ar folosi noua o biserica? La ce ne-ar folosi noua o credinta fara mila? 


Predica in intregime  aici :

https://www.youtube.com/watch?v=xhrBP_qge-o




....

Rugăciunea Tatăl Nostru în limba aramaică

                                                          Rugăciunea Tatăl Nostru în limba lui Isus    






...     

Credinţa autentică vs. credinţa falsă

                                                                                              

                                                                                                                   

Nimic nu pare mai demodat în creştinismul modern  decât credinţa demonstrată prin fapte.
 Epistola lui Pavel către Efeseni 2:8-9 “Prin har aţi fost mântuiţi prin credinţă ...... .Nu prin fapte să nu se laude nimeni",interpretat dupa dogma luterană anuleaza în logica unora Cuvântul lui Hristos din Epistola lui Matei cap. 25 ,31-46  sau epistola apostolului Iacov. .Cum e posibil aşa ceva ?  Biblia nu se contrazice ,ea se completează, totul depinde de cum o interpretezi.
 Aceste versete le auzim în ultimul timp tot mai rar prin  bisericile nostre.

Iacov 2:14 Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţă aceasta să-l mântuiască?
Iacov 1.23: Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; „
Iacov 2:15     Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
Iacov 2:16  şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
 Iacov 2:17  Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.
Iacov 2 19,20 Tu crezi ca Dumnezeu este unul si bine faci; dar si dracii cred… si se infioara!
Vrei, dar, sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica?
Matei 25 :41. Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceti-vă de la Mine, blestemaţilor, in focul cel veşnic care a fost pregatit diavolului şi îngerilor lui!
42. Căci am fost flămând, si nu Mi-ati dat sa mănânc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau;
43. am fost străin, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati imbracat; am fost bolnav şi in temnita, si n-aţi venit pe la Mine.”

Şi totuşi  sunt  mai actuale ca niciodată..
Încearcă să iti imaginezi  că esti într-o situaţie extremă, viaţa ta depinde de adminstrarea urgentă a unui tratament care costă o sumă de bani... şi banii aceştia nu-i ai si nici nu ai familie sau rude la care sa apelezi, dar te gândesti că nu e o problemă, iti spui..."fac parte dintr-o biserică....şi chiar daca biserica nu ma ajută,nu disper , sunt milioane de creştini în lumea asta"  dar constaţi în final ca nimeni ,absolut nimeni nu vrea sa te ajute în problema gravă pe care o ai, fiecare găseşte argumente...
Dar altfel cuvantul "frate" ,"soră", toţi îl folosesc în biserică şi nu numai însa doar în mod formal, ipocrit, în realitate  toti te considera un străin. 
"Frate ? ce frate ? fratele meu e in Italia", spunea "un frate" pe un ton amuzat. 
Doctrina protestantă a harului ne spune că spre deosebire de vechiul legament (V.T. ) creştinii traiesc prin har nu prin lege, harul iti asigura mântuirea prin simplu fapt că crezi în Hristos, ai mântuirea garantată, nu trebuie să mai faci absolut nimic ,credinţa şi  o pocanţă formală iţi este deajuns. Aceasta este credinţa cu care se amăgesc cei mai multi "crestini np",
 O altă doctrină falsă este cea a darurilor, am intâlnit persoane care susţineau că ei au darul cântatului la instrumente,  darul dărniciei e pentru alţii..spuneau ei. Ce confuzie regretabilă, aţi ajuta semenii nu este un dar ci o obligaţie, nu are nici o legătură cu darurile sau talentele. Astfel de concepte denotă o interpretare eronată a Scripturii şi o ierarhazare greşita a importanţei cărtilor şi învaţăturilor ce compun Sfânta Scriptură.Pe primul plan pentru un creştin ar trebui sa fie  Evangheliile ,Noul Testament, nu Vechiul Testament , Psalmii (cântatul,muzica) cum se întamplă adesea.
Degeaba te amăgesti cu etichetări de genul  sunt "copilul Domnului" dacă  nu faci ce a spus Hristos , eşti un creştin fals. Învaţătura cu privire la Fapte precum  Matei 25 :31-46 sau epistola lui  Iacov fac parte din învaţătura fundamentală a Bisericii care sa practicat începând cu Biserica Apostolică . "Vinde tot ce ai si dă la săraci" a spus Hristos bogatului, a fost interpretatat adliteram în crestinismul primar ( autentic).  
Unii pastori spun că astăzi nu se mai poate practica această învatătură....(??) Oricum  de aici şi pâna la indiferanţa crasă ,nesimţita care se practică astazi în creştinismul modern faţă de semeni este o cale lungă.

  2 Corinteni 5:10. “Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”
Judecata lui Hristos pentru fiecare persoană în parte se va face în mod cert exclusiv pe baza Evangheliilor (Matei 25) şi nicidecum pe baza doctrinelor şi interpretărilor inventate de oameni fie ele protestante, ortodoxe, catolice etc. (2 Cor 5-10; Romani 14 -10; Evrei 9:24)


Creştinii ce vor merge în iad de Carmelo Brenes
https://www.youtube.com/watch?v=ttf8pihqYE0

..                                                                             

..

                  

         

                                                                             

                                                                             

             ...                                                                        

....