Daruri de Crăciun

                                                        

...

Isteria "anti-legalistă" o erezie ?

A devenit o "moda" in ultimul timp in mediul virtual  neoprotestant condamnarea "legalismului"  .Nu poti sa amintesti intr-o discutie de necesitatea faptelor sau de aplicarea invataturilor apostolilor referitoare la imbracaminte  sau orice altceva ca esti etichetat imediat ca "legalist".    
Versetele preferate ale "anti-legalistilor" sunt cele care aparent garanteaza mantuirea fara nici o conditionalitate precum : Marcu 16.16 sau Efeseni 2:8-9 :  Ce scrie in Noul Testament in rest (si scrie multe) in afara celor doua versete , pentru ei conteaza mai putin .

Acest curent impotriva unui presupus "legalism" crestin este generat de teologia liberala occidentala care a ajuns si la noi prin pastorii scoliti peste ocean , Legalism în viziune liberală însemnând aplicarea ad-litteram a Scripturii.
 "Să impui autoritatea bibliei asupra a tot ce învăţăm şi practicăm este legalism ..." afirmă neo-leberalii. 
 Liberalismul, neoliberalismul sunt devieri de la crestinismul adevarat evanghelic spre forme care cauta sa indeparteze pe crestin de Evanghelie (in integritatea ei) spre o forma de crestinism diluat, este deviere deci o erezie.  

In Noul Testament termenul de legalist/legalism se refera exclusiv la dorinta unor crestini de a pastra traditii, legi mozaice din Vechiul Testament precum "taierea imprejur" etc. in crestinism , pe care apostolul Pavel le condamna  si nimic altceva
     
                                                             

Cand este ceva in biblie pe care bisericile (cultele) nu le place acestea le va numi legalism (Ravenhill).






...

Creștinul pocăit și lumea...

                                                              

Înainte de anul 1990 cei care intrau la programul de caticheză ( aprofundarea doctrinei bisericii care se făcea de obicei înainte de botezul nou testamental), erau învațați că primele lucruri care se cer unui creștin evanghelic sunt credința și pocăința. Pocăința însemând o schimbare radicală, concret o întoarcere "stînga împrejur" ca în armată .Ți se spunea.. dacă pîna azi ți-a placut băutura, de azi ai renunțat la ea, dacă ți-au plăcut femeile (bărbatii ) de azi ai terminat cu ele, dacă îți plăceau distracțiile, cluburile, spectacolele, muzica lumească (pop, rock, rap, populară ) ai terminat cu ele. Și odată cu plăcerile păcatoase ai terminat și cu prietenia cu lumea, va trebui să-ți schimbi anturajul.
 Aceste învățături Scripturale erau predicate și promovate intens înanite de 1990 în bisericile neoprotestante. 
Iacov 4:4 "Nu știti ca prietenia lumii este vrajmășie cu Dumnezeu" 
Ioan 2:15 "Nu iubiți lumea și nici lucrurile din lume, pofta firii pamântești, lăudăroșenia vieții,nu este de la Tatăl ci din lume.."
În prezent lucrurile pare ca s-au schimbat în mod semificativ,  nu se mai predică pe un ton suficient de ferm schimbarea radicală a vieții, iar separarea de lume este considerat un subiect oarecum depășit în multe biserici și asta dovedește practic o îndepartare de învătătura Scripturii .

Ca să introduc și o scurtă mărturie personală,când eram eu "în lume", la ortodocși, aveam sentimentul acesta al apartenenței la o comunitate vastă cu valorile ei, credința ortodoxă de care eram atașat pentru caracterul ei  "liberal" secular (faci ceți place, fără restricții) muzica lumească, distracția lumii,  plăcerile lumești etc. De aceea la început mi-a fost foarte greu să concep să mă despart de toate acele lucruri de care mă simțeam profund legat cu legături puternice de la început. Acest sentiment îi încearcă pe mulți de aceea nu se pot pocăii pentru ca se simt legați iar pocaința în viziunea unui om din lume înseamna restrângerea unor libertăti (băutura, distracție, spectacole ,dezmătul din cluburi ) etc. 
De aceea unii teologi np  inspirați de teologia liberală americană și nu numai au introdus și în Romănia în ultimii ani aceiași teologie  liberală numind percepte Nou Testamentale consacrate care impuneau reguli de comportament, restricții de un anumit fel ,drept "legalisme" depășite care ar trebui eliminate. (metanoiștii, independenții).
Teologia liberală occidentală a pătruns în bisericile din Romania sub diferite forme una fiind închinarea prin muzica contemporană (stiluri lumești) , tobele în biserică au aceiasi origine  occidentală care a introdus lumea si lumescul  în biserică. Invocarea psalmilor în acest context e falsă pentru că niciodată în Casa Domnului ,sinagoga evreiască vechi testamentală nu au fost introduse toate instrumentele (de ex. instrumente de percuție) pentru că erau reguli date de Dumnezeu în acest sens .

Separarea de lume ar trebui să înceapă poate cu limitarea (autocontrolul) vizionarii programelor la televizor -televizorul reprezentând nimic altceva decat LUMEA cu valorile ei .
 În timp ce sunt unii penticostali (inclusiv biserici ) care consideră privitul la televizor un păcat de aceea  nu au televizor in casă , la extrema opusă sunt cei care au chiar mai mult decat un televizor în casă ,au câte unul în fiecare cameră sau chiar dacă au doar unul "face parte din familie " este pornit aproape tot timpul, tot gunoiul lumii este revărsat și absorbit în mințile și sufletele lor, mai grav poate este ca printre aceștia sunt și pastori. Și asta se vede după cum vorbesc, ce scriu pe facebook, ce predică în biserică..Dar desigur separarea de lume cu valorile ei nu ar trebui sa se limiteze la programele TV.
Din moment ce nu consideră separarea de lume un lucru necesar , chiar obligatoriu, nu ne mirăm ca sunt creștini pretinsi "pocăiți" dar lumești care de abia îi mai poți deosebi de lume sau pe unii nu îi poți deosebi sub nici o formă. 
Există neoprotestanți născuți și crescuți în familii  np care nu înțeleg separarea de lume pentru că nu au experimentat-o precum cei care au avut o trecere dramatică din viața din lume la credința creștină scripturală.
Pocăința  fara separare de lume nu mai e pocăință autentică. Separerea de lume nu ar trebui însă să ne determine să cădem in  ispitita mândriei spiritiale   să ne considerăm superiori altora , noi nu avem nici un merit. Meritul este doar a lui Dumnezeu prin mila și îndurarea Lui suntem ceia ce suntem.

                              

"Vițelul de aur" idolul , simbolul distracției,  cel ce dă ritmul la dans  a devenit un obiect de nelipsit de lângă anvoanele multor lăcașuri de cult moderniste....cum te-ai separat de lume ,dacă ai adus lumea și simbolurile ei  în biserică? Nu te-ai separat, acesta este motivul.
 Nu veni cu argumente din Vechiul Terstament că nu sunt relevate. In Vechiul Testament exista manifestări ale omului firesc prin muzică cu tot felul de instrumente ,DANS, dar astea țin de omul firesc senzual și nu erau manifestate in Casa lui Dumnezeu. in Noul Testament se cere ca inchinarea sa fie doar in DUH si in adevar ceia ce e cu totul altceva. 

Instrumentele ce pot fi folosite in biserica :
https://muzicacrestinanet.wordpress.com/fanfare-percutie/






...

Americanizarea creștinismului

  Americanizarea crestinismului

       Americanizarea crestinismului este o carte scrisa de un american Gene Edwards.

  Autorul  este un fost pastor baptist american ,preocupat inca din tinerete sa descopere crestinismul autentic a facut numeroase vizite in Israel si Europa . Dupa ani de studiu ,el a scris o carte despre istoria crestnismului in care el descrie biserica din primele secole ca fiind formata din comunitati locale ,mici congregatii ,in care oamenii se cunosteau intre ei , aveau relatii stranse ,la fel ca intr-o  ca intr-o familie. 

El a ajuns in final la concluzia ca acela este tipul de biserica crestina autentica, formata din comunitati mici si nu asa cum exista in prezent biserici mari de sute de membrii, in care oamenii nu se cunosc intre ei practic nu  exista o relatie de fratietate crestina adevarata cum ne cere Hristos in sfanta  Evanghelie.

 In consecinta Gene Edwards  sa retras din functia de pastor baptist si inceput sa militeze pentru un nou tip de biserica, formata din congregatii mici ,in care membrii au relatii cat mai stranse intre ei.

In acelasi timp el a scris  cartea Americanizarea crestinsmului in care Gene Edwards ia atitudine fatza de raspanadirea unui anumit model de crestnism american ,nebiblic ,care este implantat in tari de pe toate continentele ,finantat de americani. 

Acest tip de crestinism nebiblic ,liberal ,este inadecvat pentru a fi implantat in tari cu o cultura diferita ,dupa parerea autorului - unde ar trebui pastrat un model de crestinism autohton, un crestinism bazat pe Scriptura dar autohton ,nu "importat" din  USA .

 Pana aici totul pare OK ,mai putin unele exagerari cam patetice si in final o atitudine tipic americana de respingere "en-gros" al modelului de crestinism  trecut si prezent si inplementarea unei model de biserica de tip nou, "in case" in comunitati mici ,dupa cum se presupune ca a fost biserica in primul secol.

 

 

 Americanizarea crestinismului  (fragmente)

Avem de-a face cu o sferă de influenţă mult mai mare: cea a mentalităţii americane ce conduce întreaga creştinătate evanghelică!
 O biserică americană mondială, un creştinism american mondial.
Ce zi întunecoasă şi îngrozitoare va fi aceea. Sau ziua aceea a şi sosit deja?
Ce părere aveţi? Aceasta ne aduce pe noi la cea de-a treia posibilitate. Aceasta este alegerea pe care voi, cei din Estul Europei aveţi nevoie să o faceţi chiar acum. Este şansa pe care vest-europenii au scăpat-o! Nu li se va întâmpla nimic rău vest-europenilor dacă încearcă din nou.
Nici celorlaltor triburi, limbi, şi naţiuni ale acestui pământ care au acum credinţa creştină americanizată. Altfel, va învinge din nou universalismul pe această planetă. Nu avem nevoie de o biserică americană universală, după cum nu am avut nevoie nici de o biserică catolică universală. Nu ne putem permite să avem un al doilea Ev Mediu bisericesc.
În următorul capitol voi vorbi pe faţă creştinilor est-europeni. (Cei ce trăiţi în alte părţi ale lumii sunteţi invitaţi să ascultaţi întrucât aceasta îi afectează pe toţi.) Ajungem acum la cea dea treia posibilitate. Este mult mai bună decât prima; şi da, este de asemenea mai bună decât a doua posibilitate.

România, fă ceva nou şi revoluţionar!
Este o cale mult mai bună decât cea a trecutului. Este o cale mult mai superioară decât cea de a fi americanizaţi de către creştinii americani care în prezent vă invadează ţara.
Dar veţi avea nevoie de îndrăzneală. De multă îndrăzneală. Şi de mult curaj.
Încotro vă veţi îndrepta? Vă sugerez să faceţi ceva atât de radical încât numai cei mai buni creştini vă vor urma!
O nouă specie de lucrători creştini?

Un nou Ev Mediu întunecat
Dacă permiteţi americanizarea bisericilor voastre s-ar putea foarte bine să intrăm într-o nouă eră întunecată în care doar biserica americanizată este considerată ca fiind scripturală.
Celelalte tipuri de biserici vor fi condamnate, atacate şi chiar acuzate ca fiind eretice. Va exista o singură expresie universală a creştinismului... cea americană. Va fi doar o singură mentalitate, cea americană.
Concepţia americană
Ceea ce se întâmplă chiar acum în Estul Europei pune într-o lumină clară completa lipsă de discernământ a creştinismului de tip american. Priveşte de aproape şi atent la creştinismul american! Aceasta este ceea ce vreţi? Aşa doriţi să arate creştinismul de pe întreaga planetă?


Am adus apoi aminte de ceea ce s-a întâmplat în Nepal, repovestind cum în acea ţară creştinii americani au distrus bisericile indigene.
Bineînţeles au fost câteva reacţii. Câţiva din cei prezenţi au negat că ar fi făcut asemenea greşeli. „Noi nu facem aşa ceva în Europa de Est”. Un frate mi-a răspuns: „Gene, de ce ne spui cea mai rea întâmplare?”
Ei bine, în acel moment s-a întâmplat ceva.
Îndată un român a luat cuvântul. „Ceea ce Gene a spus nu este cazul cel mai rău, ci ceea ce se întâmplă... de regulă, ceea ce voi, americanii, faceţi în întreaga Europă de Est”.
În următoarele câteva minute acel frate ne-a făcut cu ou şi cu oţet cum rar se întâmplă. Ne-a spus istorii teribile ale activităţii americanilor în Estul Europei. Când el a terminat era o linişte deplină.

Ce s-a întâmplat în Nepal? Iată istoria unei naţiuni micuţe, atât de săracă, de izolată şi de înapoiată, fiind aproape la fel de primitivă cum era lumea pe timpul lui Pavel!
Să nu vă gândiţi la o ţară cu şosele care să lege oraşele între ele. Găsiţi doar poteci. Dacă ieşiţi din capitala ţării, Katmandu, procentul analfabeţilor este aproape 100%. Foarte mulţi oameni sunt bolnavi.
Când s-a născut biserica în Nepal, Evanghelia lui Cristos era în afara legii.
Într-o zi un nepalez a fost mântuit în India. El s-a întors înapoi în ţara lui ducând cu el şi Evanghelia. Preţul pe care el şi cei ce au crezut l-au plătit a fost foarte mare. Povestea lor este fără precedent în istoria creştinismului.
După multă persecuţie Nepalul a fost binecuvântat cu o biserică atât de pură, atât de răspândită în toată ţara precum a fost biserica din primul secol. Povestea bisericii indigene din Nepal nu are echivalent în istoria creştinismului. Bisericile care s-au format în Nepal au fost atât de bine încorporate ţării ca nimic altceva ce a fost făcut în Numele lui Cristos.
Dacă biserica „Nou-Testamentală” a existat vreodată în ultimii 1700 de ani, atunci ea a existat în Nepal. Din nefericire pentru ei, ei nu erau buni din punctul de vedere al mentalităţii americane. (Mă tem că nici Pavel n-ar fi fost bun, la fel!)
Cum a ajuns credinţa creştină în Nepal? Nu a venit din Occident deoarece abia după treizeci de ani guvernul nepalez a acordat libertate religioasă. Evanghelia a ajuns în Nepal printr-un nepalez. El a dus Evanghelia poporului său, pe vremea când credinţa creştină era în afara legii!
În Nepal, biserica s-a născut fără nici o influenţă occidentală şi cu totul în afara legii.
Ţineţi minte, un nepalez a dus Evanghelia acolo. Biserica din Nepal a fost în întregime în afara influenţei vestului!!! Acest lucru s-a dovedit a fi mai târziu punctul cel mai slab.
Biserica nepaleză, o biserică indigenă, organică, nativă, cu propriile ei căi, obiceiuri, cu propria cultură şi experienţă nu a putut fi oprită de către persecuţia guvernamentală. Dar ceea ce nu a putut face persecuţia unui guvern păgân, au făcut misionarii americani.

Ce s-a întâmplat? Înainte ca să fie acordată libertatea religioasă, în Nepal existau legi aspre împotriva credinţei creştine. Nu-i era permis accesul în ţară niciunui misionar creştin. Când aceste legi s-au schimbat, organizaţiile noastre non-denominaţionale au mers cu sutele în
Nepal! Am mers în Nepal cu aceaşi mentalitate şi metode cu care chiar acum mergem în România, Albania, Rusia, ţările C.S.I. şi toate celelalte ţări din Estul Europei.
În toate ţările, cu mici deosebiri, maniestăm aceeaşi agresiune, aceeaşi lipsă de respect pentru ceea ce nu este american. În Nepal aceste fapte au fost mai evidente!
Noi am văzut o biserică ca nici o altă biserică pe care o văzusem înainte şi am fost îngroziţi.
Ceea ce văzusem nu era vestic, şi ca urmare am considerat ca fiind ceva ciudat şi inferior.
 


_________________________________________________________________________________
http://muzicacrestinanet.wordpress.com
Matrimoniale crestini

http://crestiniiazi.wordpress.com/muzica-crestina/

Cum se scrie corect ?

                                                                                   

CUM SE SCRIE CORECT : IISUS SAU ISUS ?

În urmă cu mai mulţi ani, un student din Cluj mi-a atras atenţia supărat, arătînd spre titlul unei cărţi pe care o ţineam în mână. A explodat, pur şi simplu, cu un aer de expert: „Isus se scrie cu doi I. A scrie Isus cu un I e o blasfemie. Mi-a spus mie preotul din sat că Isus cu un I înseamnă măgar.” Nu-mi mai aduc exact aminte ce i-am răspuns, dar am fost cel puţin jenat de această replică. Spre surprinderea mea, problema scrierii numelui Mântuitorului este încă actuală pentru mulţi dintre cei cu care mă întâlnesc zilnic. Din această cauză m-am decis să scriu acest articol. Nu am pretenţia că el va clarifica orice dispută, dar cred că va aduce lumină măcar asupra câtorva aspecte importante ale discuţiei noastre.

Dacă discuţia despre cum se scrie corect în româneşte numele Mântuitorului este destul de complexă, răspunsul la întrebarea dacă Isus înseamnă „măgar” e foarte simplu. Astăzi, când cineva îmi spune „Isus cu un I înseamnă măgar”, îi răspund cu o întrebare: „În ce limbă? În română? În greacă? În ebraică? În vietnameză?” Răspunsul e mereu acelaşi: „Nu ştiu în ce limbă, dar mi-a spus mie CINEVA că aşa e…”

De fapt, în limba ebraică, pe care Isus a vorbit-o, sunt patru cuvinte folosite de autorii biblici pentru a se referi la un „măgar”: hamor, ayir, athon şi arod (se poate adăuga şi pere, care se referă la un măgar sălbatic). După cum se poate observa, niciunul dintre aceşti termeni nu are vreo legătură cu cuvântul „Isus”.

De asemenea, în greaca veche (Koine), limbă în care au fost scrise cărţile Noului Testament, există patru cuvinte care au fost traduse în limba română cu „măgar”: hupozugion, onarion, onos şi polos (ultimul termen se referă mai degrabă la vârsta unui animal decât la specia lui).

Nu ştiu cine a născocit această idee (cum că „Isus cu un I înseamnă măgar”), dar putem afirma cu hotărâre că este neadevărată (şi, probabil, răuvoitoare), iar cei care o propagă în continuare dau dovadă de ignoranţă.

i.Numele Mântuitorului în alte limbi

La naştere, Domnul nostru a primit de la părinţi numele ebraic Yeshua, care are înţelesul de „Mântuitor”. Aşa cum se ştie, influenţa elenistă în Israel a fost substanţială în timpurile antice. Se presupune, cu bun temei, că atât Mântuitorul, cât şi ucenicii Lui vorbeau fluent limba greacă. Când a fost pusă problema adaptării numelui Yeshua în limba greacă, nu s-a tradus semnificaţia numelui (în acest caz s-ar fi folosit soteria, adică mântuire), ci numele a fosttransliterat, arătându-se astfel o preocupare pentru partea fonetică. Astfel, Yeshua s-a transformat în grecescul Iesous(Ιησουζ).

Procesul de transliterare a unui nume dintr-o limbă în alta este foarte interesant. Observaţi, de exemplu, că în cazul nostru, la Iesous a fost adăugat la urmă un „s”, care nu există în ebraică. De unde provine acesta? Din faptul că în limba greacă numele bărbaţilor se termină de obicei cu consoana „s”. Avem astfel în Noul Testament nume precum Nicodemos, Iudas, Lazaros, Ananias etc.

Doar în treacăt câteva cuvinte despre grecescul Hristos (Χριστὸς). Acesta nu este, practic, un nume, ci un titlu (având înţelesul de „Mesia, Unsul lui Dumnezeu”). Numele Mântuitorului a fost Yeshua (sau Iesous), la care s-au adăugat alte specificaţii (fiul lui Iosif, Nazarineanul etc). Hristos deci nu a fost numele Său de familie (cum cred unii), ci un titlu care a descris slujba Sa în planul lui Dumnezeu.

Cum se scrie numele Mântuitorului în alte limbi? În limba latină este Iesus, englezii îi spun Jesus, maghiarii Iezus, francezii Jesus, spaniolii Jesu, italienii Gesu, iar musulmanii şi hinduşii Isah. O să revin puţin mai târziu asupra acestui amănunt, dar nu pot să nu remarc acum păstrarea literei „e” în majoritatea limbilor europene.

III. Numele Mântuitorului în limba română

Acum ajungem la adevărata problemă, unde ar trebui să aducem în discuţie argumente lingvistice, teologice, etimologice, fonetice etc. (din păcate, spaţiul insuficient nu ne permite o discuţie amănunţită).

Prima precizare pe care vreau să o fac este că cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, 1701).

Cei care folosesc numele Iisus invocă diferite motive. De exemplu, faptul că grafia Iisus este etimologică, reproducând ambele vocale din grecescul Iesous. În această situaţie, ar trebui ca numele să fie pronunţat cu două sunete înainte de primul „s”. Mai mult, încă din Evul Mediu grecii au început să citească litera „eta” ca un „i”. Astfel, „Ie” a devenit în pronunţia curentă un „i” lung. În plus, unii consideră că folosirea numelui Iisus este necesară pentru a face distincţie între Mântuitorul şi alţi bărbaţi pe nume Isus din acea vreme (întrucât acest nume era foarte comun în Palestina).

Cei care argumentează pentru folosirea grafiei Isus cred că numele Iisus ne-a parvenit prin intermediul slavonei, având doar în mod indirect o influenţă grecească. O influenţă slavonă se mai poate vedea, de pildă, în modul în care grecescul Paulos s-a transformat în românescul Pavel. În plus, în limba română, cuvintele ar trebui scrise aşa cum se pronunţă. Care dintre noi foloseşte doi I atunci când pronunţă numele Mântuitorului? Deci dacă îl pronunţăm cu un singur I, ar trebui să îl şi scriem cu un I.

Ca să complic puţin discuţia, există un alt grup de creştini care consideră că transliterarea cea mai potrivită din limba greacă ar fi Iesus, nu Iisus ori Isus. Adică dacă trebuie să păstrăm cele două vocale de la începutul numelui, de ce să nu le păstrăm pe cele originale (Ie), în loc de Ii? Mai ales că această pronunţie ar fi în acord atât cu greaca veche şi cu ebraica, cât şi cu limbile moderne europene.

Părerea mea

Din punctul meu de vedere, toate cele trei variante (Iisus, Isus sau Iesus) sunt acceptabile. În cele din urmă, este o problemă de opţiune personală. Numele Isus sau Iisus nu are nicio semnificaţie intrinsecă în limba română. Gândiţi-vă că o discuţie asemănătoare s-ar putea porni cu privire la modul în care să scriem corect Χριστὸς. Cum e mai bine să transliterăm litera „chi” cu care începe acest cuvânt? Care variantă e mai corectă: Cristos, Hristos sau Christos?

Deşi am putea afirma că una dintre variante ar fi superioară celorlalte, în cele din urmă, relaţia noastră cu Dumnezeu nu va fi afectată de alegerea pe care o facem în această privinţă. În final, ceea ce contează, de fapt, este respectul faţă de Persoana Mântuitorului.

Sper ca acest articol să ne motiveze să credem că Mântuitorul ne va primi rugăciunile indiferent cum Îi pronunţăm numele. Şi mai sper că de acum încolo noi toţi vom avea o atitudine mai conciliantă faţă de cei care au păreri diferite de ale noastre.

Shalom!

http://www.fitzuica.ro/articol/cum_se_scrie_corect_iisus_sau_isus_-190.html





..