Pentru un protestant dogmatic doctrina Justificării prin credință concepută de Martin Luther în secolul al XV -a reprezintă doctrina fundamentală a teologiei protestante și nu ar întrăznii sub nici o formă să pună la îndoială corectitudinea acesteia din punct de vedere scriptural.
Însă la o analiză mai atenta a conținutului acestei doctrine putem constata că există diferențe (neconcordanțe ) semnificative între conținutul acestei doctrine și Scriptură .
În primul rând să vedem ce conține această doctrină , considerată de unii infailibilă.
De pe un sait aparținând unei biserici luterane am extras urmatorul pasaj:
În conformitate cu învățăturile explicite ale Sfintei Scripturi credinciosului este justificată numai prin credință (Sola Fide), fără faptele Legii (Romani 3:28; 4:5 si Filipeni 3:9). Prin aceasta afirmatie, Sfanta Scriptura atribuie in mod direct justificarea numai credintei si exclude absolut orice fel de cauza meritorie datorata anumitor fapte pe care omul le-ar putea face in favoare sa si in vederea castigarii mantuirii (Romani 3:27).
De indata ce o persoana a fost justificata prin credinta, el intra in posesia a toate binecuvantarile spirituale pe care Domnul Isus Cristos le-a asigurat prin ispasirea sa inlocuitoare. Prin credinta, omul este infiat si astfel devine un mostenitor al lui Dumnezeu impreuna cu Isus Cristos.
Prin credinta in Isus Cristos, crestinul este sigur de harul lui Dumnezeu si de mantuirea vesnica. Tocmai prin faptul ca mantuirea nu depinde de faptele omului reprezinta cea mai ferma asigurare cu privire la aceasta.
Inainte ca un om sa fie justificat, in el nu exista nici un fel de fapte bune, dar dupa justificare, omul este intr-un proces de sfintire si el actioneaza prin fapte bune pentru slava lui Dumenzeu. Din acest motiv afirmam ca faptele bune sunt un indiciu al justificarii si a procesului de sfintire ci nu o cauza a acestei justificari.
Lui Martin Luther ia încolțit în minte o idee și anume că credința în Isus Hristos este esența creștinismului ,iar toate celelate lucruri sunt mai puțin importante (în comparație cu credința) și pe această concepție și-a construit doctrina. Textul articolului de mai sus reprezintă teorii ,frumoase interesante, le-ați auzit probabil de multe ori în biserica din care faceți parte , dar care nu corespund 100% Scripturii și nici realitații, vom vedea în continuare în ce constă diferența între Scriptură și doctrină. De menționat faptul că Luther când a conceput această doctrină sa folosit ca argumentie de câteva pasaje din Noul Testament care se potriveau cu concepția sa, trecând cu vederea multe altele care nu erau în acord cu doctrina pe care urma să o elaboreze.
Justificare prin credință versus Fapte
Apropo de faptele bune a celor care se declara credincioși, încercați să faceți urmatorul experiment : Trimiteți căte o scrisoare/e-mail pe adresa a 100 (una sută) de biserici ,pastori, organizatii neoprotestante românești (sau orice altă naționalitate) din vestul prosper al Europei sau /și din SUA, Canada în care să explicati că sunteti intr-o situatie extremă, sunteti grav bolnav ,nu aveți pe nimeni, și aveți nevoie de un mic ajutor urgent pentru tratamente, medicamente , etc. pentru a supraviețui întrucât biserica din care faceți parte nu va poate ajuta și vedeți ce se întâmpla.
Vă asigur că nu o să primiți nici un răspuns, de la nici una din bisericile respective nici dacă veți trimite astfel de mesaje la 500 sau 1000 de biserici protestante sau neoprotestante.
Au incercat si altii si acesta a fost rezultatul. ( nimeni nu se va arăta interesat să ceară informații despre situația dvs.).
Și atunci se pune întrebarea ori creștinismul nu este suficient de uman ori interpretarea pe care o dă doctrina cultelor Scripturii, este eronată.
Sa dovedit că în bisericile în care se pune accent pe necesitatea faptelor bune ,oamenii sunt mai preocupati sa facă fapte bune,pe când în cele în care se spune că faptele nu sunt de mare importanță în creștinism sunt mai dezinterizati de a face fapte bune, fiind preocupati doar de propria bunăstare.
In ciuda a ceea ce afirmă doctrina luterană "Justificare prin credință" , Noul Testament pune un accent deosebit pe fapte nu doar pe credință.
Misiunea lui Isus Hristos pe Pământ nu poate fi redusă doar la faptul că a venit să sufere și să moară pe cruce pentru mântuirea omenirii , Scriptura nu afirmă așa ceva. Dimpotrivă Hristos a venit la noi și pentru a propovadui Evanghelia și pentru a ne da o poruncă nouă "Să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu" (Ioan 13:34-35) . Dragostea între oameni nu poate fi doar declarativă, ea trebuie dovedită prin fapte . Mântuirea lui Hristos oferită omului nu e gratuită (și automată) ca urmare a unei credințe teoretice, cum sugerează doctrina justificării prin credință ci este una care implică obligații pentru cel care dorește sa fie mântuit.
În Evanghelia dupa Matei 25 : 31-46 Isus vorbește despre o judecată a tuturor oamenilor ...
" Iar Împăratul le va răspunde: – Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aşa unora dintre cei mai neînsemnaţi dintre aceşti fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut!
Apoi le va zice celor din stânga:
– Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit pentru diavolul şi pentru îngerii lui! Căci Mi-a fost foame şi nu Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau, am fost străin şi nu M-aţi primit între voi, am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat! ".
Hristos sa sacrificat pentru om dar nu gratuit, noi avem o datorie față de Hristos - asta spune pasajul de mai sus , iar judecata la care trebuie să se prezinte toti oamenii deci inclusiv presupușii justificați prin credință este pentru a da socoteală pentru binele sau răul pe care l-au făcut in viață .
Afirmația Domnului Isus din Matei 25 si nu numai, nu confirmă doctrina care spune că cei justificati prin credință (teoretică) au mântuirea asigurată, doar pentru că au o credință formală.
Nu doar Domnul Isus ne spune despre o judecată finală a tuturor oamenilor ci și apostolii, iată ce spune apostolul Pavel în 2 Corinteni 5:9-10
"Astfel, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă, scopul nostru este să-I fim plăcuţi, fiindcă toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea tronului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata pentru ceea ce a făcut în timp ce era în trup, fie bine, fie rău."
Matei 16:7 "Căci Fiul Omului urmează să vină în slava Tatălui Său, împreună cu îngerii Lui, şi atunci El va răsplăti fiecăruia după faptele lui."
Din păcate protestanții și neoprotestanții sunt atât de atașați interpretării date de doctrina justificării prin credință încât pare că nu-i mai interesează ce spune în realitate Scriptura.
Versetele invocate de articolul din saitul bisericii luterane ca argument pentru susținerea doctrinei justificarii numai prin credință fără fapte ,se referă la cu totul altceva.
Fraza “faptele Legii” din Romani 3:28 și de pe tot parcursul Noului Testament se referă la legile și prescripțiile Vechiului Testament. “Faptele Legii” se referă la faptele Vechii Legi.
Nu se referă la toate faptele și acțiunile omenești. Apostolul Pavel scria oamenilor care erau lipiți de ideea că sistemul Vechii Legi, cu circumcizia, legile despre alimentele curate și necurate, sacrificiile rituale, etc. este indispensabil.
La asta se referă fraza “faptele Legii” în Romani 3:28 și alte pasaje similare. Acest lucru este dovedit din contextul Cărții către Romani, însă în special din Galateni 2:14. dar si Galateni 2:12-16 Galateni 3:5-6 ; 6:13, Romani 3:1,Filipeni 3;5-9 etc.
Este adevarăt că în Noul Testament există numeroase versete care vorbesc despre măntuirea prin credință în Domnul Isus . Ex. Matei 5:34 "Dar Isus ia zis, fiica credinta ta te-a mantuit ".
Marcu 16:16 "Cine va crede si se va boteza va fi mântuit"
Ioan 3:36 "Cine crede in Fiul are viata vesnica" .
Ioan 11:40 "Cine va crede va vedea slava lui Dumnezeu".
Fapte 13:39 "Oricine crede este iertat prin El " etc.
Dacă Noul Testament s-ar rezuma doar la aceste texte, doctrina respectivă ar fi în deplină concortdanță cu Scriptura ,doar că aceasta are o serie de versete care vorbesc și despre alte condiții pentru obținerea mântuirii, ( pe care unii se pare că nu le mai văd). Doar câteva exemple:
Evrei 12:14- “Urmăriți pacea cu toți, și sfințenia, fără de care nimeni nu-l va vedea pe Domnul.”
Evrei 10:26-27- “Căci dacă păcătuim de bunăvoie, după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o așteptare îngrozitoare a judecății și furia focului care este gata să-i mistuie pe cei răzvrătiți.”
Efeseni 5:5-8 " Să ştiţi sigur că nici un om desfrânat sau necurat sau lacom, care este un idolatru, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Cristos şi a lui Dumnezeu.
Nimeni să nu vă înşele cu vorbe goale, căci datorită acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste cei neascultători.
1 Corinteni 9 :24 -27 "Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! ...Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat".
Matei 19:24 „Va mai spun iarasi ca este mai usor sa treaca o camila prin urechea acului, decat sa intre un bogat in Impărăția lui Dumnezeu "
Deasemeni : Matei 10:22, Matei 7: 21 -23 ,Matei 5: 29 -30,Luca 16:19-31 ,Marcu 10:17-25 etc.Chiar dacă unii vor fi dezamăgiți, toate aceste versete ne arată că nu există o mântuire garantată si automată pentru toți cei care cred ci va exista în final o judecată .
Martin Luther în doctrina "Justificarea prin credință" aduce ca argumente câteva citate din epistolele apostolul Pavel, singurul apostol care nu la cunoscut personal pe Isus nefiind ucenic al Său, dar nesocotește epistola lui Iacov , cel care la cunoscut cel mai bine pe Domnul Isus fiind chiar fratele Mântuitorului și unul din conducatorii bisericii din Ierusalim. Ce ne spune Iacov ?
Iacov 2:14:26 "Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos? Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.
Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele! Tu crezi că Dumnezeu este Unul ? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară!
Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică? Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar? Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte. Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. În acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum? Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă."
Desi chiar și apostolul Pavel vorbește despre fapte, nu doar de credință .
Romani 2:7- “Celor care prin statornicia în a face bine caută gloria, cinstea și nemurirea le va da viață veșnică.”
Dar privind spre contextul în care Martin Luther a conceput doctrina justificării prin credință , cu devierea cruntă a bisericii catolice din acea vreme de la Sciptură prin vinderea de indulgențe care echivalează cu "cumpărerea cu bani" a mântuirii , saltul în extrema opusă a lui Luther, prin scoaterea faptelor afara din Scriptură sau cum afirmă unii teologi înlocuirea faptelor cu credința , este oarecum de înțeles , dar nu justifică acțiunea în sine. Și cu atât mai puțin nu poate fi o justificare pentru noi astăzi să acceptăm tot ce sa conceput atunci ,la secole dupa acele evenimente, în condițiile in care sunt lucruri evident intr-o interpretare care nu ține seama de Scriptură în intergalitatea sa.
Noul Testament ne revelează faptul că credința în Hristos este prima și cea mai importantă condiție a mântuirii dar nu singura (decât în cazuri expeționale) , asta pare că unii înțeleg mai greu.
Desigur ca Dumnezeu este suveran să mântuiască pe oricine dorește El, dar să nu ne amăgim crezând că în final toți vor fi mântuiți ignorând textul Sfintei Scripturi referitor la acest subiect.
Din păcate foarte puțini țin cont de aceste lucruri.. pentru că majoritatea deși au biblia în mănă o interpreteaza după doctrina cultului din care fac parte, nu cum este scris explicit "negru pe alb" în Scripturi.
Da, dacă faci tot ce este scris, te pocăiești de păcate, ai devenit un creștin născut din nou și toate celelate poți considera că ai șanse foarte mari să fi mântuit prin mila lui Hristos , dar să te consideri sigur mântuit doar pentru că crezi, înseamnă să ignori Scriptura , crezând mai degrabă o dogmă (foarte atractivă e drept) dar inventată de oameni.
Ca o concluzie doctrina Justificării prin credință, deși pare foarte atractivă , prin faptul că promite că oricine crede în Hristos este sigur mântuit îl va determina pe credincios (aproape sigur) să nu își mai dea interesul suficient să studieze și să împlinească Cuvântul Scripturii (Noului Testament) ad-literam, amăgindu-se că el este deja mântuit prin credință iar restul contează mai puțin.
De altfel este deja cunoscut că în țările unde luteranismul a fost religie majoritară Suedia, Norvegia Finlanda etc. creștinismul aproape că a dispărut .
Pe de altă parte nici ortodocșii care spun că sunt mântuiți prin fapte și credință (plus slujbe și ritaluri popești) nu stau mai bine la capitolul fapte bune .Recent am aflat de la un post TV despre un caz, o familie de oameni bolnavi cu o situație finaciara precară a cerut oficial un ajutor financiar atât mitropolitilui din zona de domiciliu cât și patriarhului, fiind într-o situație disperată, dar ambii i-au răspuns că "Biserica nu are bani", deci nu-i poate ajuta. (banii merg desigur pe clădiri nu la oameni nevoiași).
Creștinismul azi nu mai este aplicat după Cuvântul lui Dumnezeu ci după voia fiecăruia, creștinismul adevărat este unul singur, cel din Scrpturi.
Creștinii ce vor merge în iad de Carmelo Brenes - Video intergal
Therefore, my dear friends, as you have always obeyed--not only in my presence, but now much more in my absence--continue to work out your salvation with fear and trembling,
Filipeni 2:12 (biblia protestanta NIV, KJV etc.)
vezi si Martin Luther versus Iacov
...
