Cum ne închinăm

                                                              Atenție la muzica creștină

 Trăim într-o perioadă în care bisericile sunt invadate de muzica lumească şi mulţi tratează problema superficial. Unde te uiţi, pe forumurile creştine, cele mai aprinse discuţii apar în jurul acestui subiect, discuţii care nici măcar nu sunt constructive, ci mai degrabă o luptă a firii pământeşti pentru ceea ce-i place. Lipseşte un Dorz, un Modloveanu... Cântările scrise de ei reflectau trăire reală cu Dumnezeu, nu o înşiruire de rime şi metafore născocite acasă, în camera bine încălzită. De multe ori oamenii adevăraţi ai lui Dumnezeu au suferit crunt, iar ceea ce a rezultat din trăirea lor, acele superbe cântări, nici măcar nu erau destinate CD-urilor sau concertelor, cum se face azi pe bandă rulantă.

Mulţi interpreţi creştini nu mai verifică provenienţa compoziţiilor care apar pe albumele lor. Altfel cum s-ar explica faptul că multe din melodiile cântate de ei aparţin muzicii din lume, care nu are nimic în comun cu Dumnezeu. Acea muzică nu a fost scrisă pentru a-L slăvi şi lăuda pe El. Dar noi, pentru că ne place melodia, ne permitem să-i adaptăm un text creştin şi gata, Dumnezeu e obligat s-o primească, pentru că e Bun şi se uită la inima noastră, nu la faptul că intenţionat ne folosim poate de inspiraţia Satanei pentru a o aduce în biserici.

Urmează video ,muzica creștină de inspirație prafană

sursa & video  https://vimeo.com/111297417
 _________________________________________________________________________________


                                                            Cum ne închinăm ?

 
 Este adevărat că subiectul închinării a dus la un adevărat război. În bisericile locale oamenii sunt în confuzie dar şi într-o tensiune care uneori răbufneşte în certuri şi dispute. Şi ce înseamnă asta? Unii spun, în frunte cu Jack Hayford,  că are loc o nouă reformă (contrareformă). El afirmă că reformele din secolele 16 au fost reforme doctrinale, dar acum asistăm la o reformă a închinării. 
Se reînnoieşte închinarea. Îngrijorarea mea este că orientarea noastră în închinare şi concepţia noastră despre închinare va modela nu numai serviciile divine din biserică, dar şi teologia pe care o avem. Iată un subiect cu adevărat important pentru biserica Domnului Isus: să ne închinăm aşa cum ar vrea Domnul să ne închinăm Lui.
 Ştiu că unii ar prefera să plonjăm în subiect direct. Fără prea multă teorie. Este modul pragmatic. Dar vreau să avertizez că pragmatismul acesta "american" a făcut destul rău în bisericile noastre. 
Doar simplul argument că metoda "funcţionează" nu înseamnă că metoda este şi corectă! Doar pentru simplul fapt că vin oamenii la biserică, nu înseamnă că ce se întâmplă în biserică este şi automat biblic!  Am mai auzit această expresie: "dar ce este rău, că doar îi câştigăm! La ce îi câştigăm? La purtarea crucii? La lepădare de sine? La mersul pe calea îngustă? 
La răstignirea eului? La o viaţă de sfinţenie? La dispreţuirea bogăţiilor acestei lumi? 
La pasiune pentru Împărăţia lui Dumnezeu? Răspunsul la aceste întrebări este un categoric NU! 
Nu veţi auzi aceste răspunsuri de la tinerii care se întorc de la nu ştiu ce fel de concerte obscure din sălile de cultură. Ca să ştim cum vrea Dumnezeu să ne închinăm Lui trebuie să înţelegem Cuvântul lui Dumnezeu, Revelaţia lui Dumnezeu. 
Domnul Isus ne reaminteşte că "închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr,.." 
( Ioan 4:23 ) Bun, dar ce înseamnă să te închini lui Dumnezeu în duh şi în adevăr? 
Teologia nu este un discurs sec de teorii. Când este abordată corect, teologia este o conversaţie între oamenii lui Dumnezeu care caută cu toată puterea lor să îl înţeleagă pe Domnul căruia vor să se închine şi să afle maniera în care El vrea să primească această închinare. Deci, care sunt condiţiile închinării evanghelice? Care sunt modele de închinare pentru cei care pretind că au Scriptura ca autoritate?

 Iată un mesaj al unei tinere: "In alta ordine de idei, eu cred ca Domnului ii place cand si noua ne place/ne delectam/suntem incantati si fascinati cand ne inchinam Lui." 

Ce mare amăgire. O astfel de mentalitate bântuie bisericile noastre. Mentalitatea "viţelului de aur". Dacă nouă ne place să dansăm în jurul lui, şi dacă ne delectăm în această "închinare"....atunci ăsta să ne fie dumnezeu!!!!!! Deci, teologia greşită ne afectează teologia, iar o teologie greşită afectează închinarea. 
Am fost acuzat că pun accent pe forme şi nu pe esenţă. Cei care ridică o astfel de problemă, fac multe confuzii. Nu poţi să vorbeşti de esenţă fără forme, şi nici invers. Este nevoie de echilibru. Mă uit în Biblie şi văd că Dumnezeu a creat formele. Ştii care este primul veset al Bibliei ? "La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul." De ce? Pentru că era haos! 
Nu exista nici o formă! Versetul 2 "Pământul era pustiu şi gol". Dar oare lui Dumnezeu îi pasă de forma şi maniera în care ne închinăm?

 Iată cum răspunde aceeaşi tânără a vremurilor noastre postmoderne: 
"Cu alte cuvinte, daca eu gasesc ca este frumos sa ma inchin Domnului cu cimpoiul ... care-i problema ta ca eu fac lucrul acesta? Daca scriu un vers frumos, daca imi fac treaba bine la serviciu, daca ofer un zambet din toata inima cuiva care are nevoie de el, daca folosesc creativitatea mea pt El, daca imi vine sa cant din toata inima si sa dau muzica la maxim ... si poate sa si dansez pt El acasa la mine, care-i problema fratelui meu sa ma judece cu privire la ceea ce fac? Acesta este darul meu pentru El !!!!!!!!!!!! Legalismul ucide dragostea, si asta e un motiv pt care nu ne mai putem bucura din toata inima de nimic. De aceea mor bisericile nostre, de aceea Duhul Sfant nu-si mai poate face treaba, pt ca noi gasim de cuviinta sa o facem pt El sau sa-i sugeram cum sa o faca. Asa ca, dragilor, daca inima conteaza cu adevarat in inchinare, hai sa nu ne mai impiedicam unii in altii cu privire la forme (pe care, de altfel, le blamam de numa-numa, dar pe care le practicam nestingheriti), ci sa invfatam sa-L onoram pe Dumnezeu cu tot ceea ce ne-a dat: - cu tot felul de instrumente - cu cat mai multi decibeli - impreuna cu tot felul de oameni (de statule sociale diferite) sarind,dansand sau plangand de bucurie in adevarul Lui, nu al nostru.

 Nu noi îi sugerăm lui Dumnezeu cum să fie închinarea nostră. El, Dumnezeul Suveran, a stabilit deja cum să fie închinarea.
 Levetic 10:1-3 Fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, şi-au luat fiecare cădelniţa, au pus foc în ea, şi au pus tămîie pe foc; şi au adus astfel înaintea Domnului foc străin, lucru pe care El nu li-l poruncise. 
2 Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit înaintea Domnului. 
3 Moise a zis lui Aaron: ,,Aceasta este ce a spus Domnul, cînd a zis: ,Voi fi sfinţit de cei ce se apropie de Mine, şi voi fi proslăvit în faţa întregului popor." Aaron a tăcut Iată că, lui Dumnezeu nu îi este indiferent cum te închini. El s-a revelat în Scriptură şi ştim cum este El. Dumnezeu nu se lasă impresionat de impulsurile tale şi faptul că "îţi vine să cânţi din toată inima şi să dai muzica la maxim". Ce îl impresionează pe Dumnezeu la maxim însă este ASCULTAREA de El. Fii lui Aron au adus foc străin. Iar Dumnezeu nu a fost încântat de loc.
 Prima crimă în Biblia are loc tot în contextul închinării. Care este jertfa acceptată de Dumnezeu? Cain şi Abel au avut două opinii diferite.

 La fel ca şi astăzi. Nu contează ce aduci înaintea Lui, spun unii, atâta timp cât inima este bună. Oare? Unde să ne ducem să aflăm cum să ne închinăm corect? Nu avem unde decât la Scriptură. Reformatorii au afirmat "norma normans non normata" adică, "Norma normelor care nu poate fi normată". Această normă este Biblia. Noul Testament.

sursa :http://ambasadorul-ambasadorul.blogspot.ro/

            

_________________________________________________________________________________





________________________________________________________________________________


                                     “Duh Sfant  Muzica sfanta “de Richard Taddeucci

  …    …………………………. 
Eroarea şi confuzia care cuprind lumea muzicii “creştine” contemporane ar putea fi mult corectate dacă s-ar lua aminte la lecţiile Scripturii. Aceasta spune că “Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră” (Rom. 15:4) şi“ca să ne slujească nouă drept pilde” (1Cor.10:6). De aceea, toţi cântăreţii şi muzicienii ar face bine să studieze cu atenţie exemplul leviţilor.
 La polul opus, israeliţii apostaţi din vremea lui Ieroboam al doilea, înfiinţându şi propriul sistem de închinare în răzvrătire faţă de poruncile lui Dumnezeu, nu erau sfinţi înaintea Domnului. Şi pentru că ei nu erau oameni ai Cuvântului, ei nu puteau profeţi  poporului prin cântările lor, iar acompaniamentul  muzical făcut de instrumentele lor a fost considerat de Dumnezeu ca fiind nimic altceva decâc zgomot.
Deşi ei au presupus că muzica lor era primită, Domnul a declarat ferm prin profetul Amos că El vedea lucrurile exact pe invers.
“Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre…Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul alăutelor tale. Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică” (Amos 5:21, 23; 6:
Mulţi dintre muzicienii şi cântăreţii de astăzi se înşeală la fel, pentru că urmează aceleaşi presupuneri false pe care le au avut şi predecesorii lor apostaţi.
 Unul dintre lucrurile specifice pe care Domnul spune că le urăşte este omul care stârneşte certuri. O astfel de persoană este descrisă mai apoi de Duhul Sfânt astfel: “omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură…Răutatea esteîn inima lui, urzeşte lucrurile rele într-una, şi stârneşte certuri” (Prov.6:12, 14)
Seamănă ceartă acela care cântă muzica într-un ritm zgomotos, practică ce şi-a făcut locul şi în ‘versiunile noi’ ale imnurilor tradiţionale.  Seamănă discordie acela care insistă că muzica ritmată îşi are locul în Trupul lui Hristos, când este clar că Domnul nu Îşi conduce astfel poporul …
Prima menţiune a muzicii are loc în Geneza 4, în genealogia lui Cain, primul ucigaş din istorie, care a urmat pe tatăl lui, “diavolul,” despre care Iisus a spus că “de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentrucă în el nu este adevăr” (Ioan 8:44). La şase generaţii după aceea, lui Lameh i s-a născut un fiu căruia i-a pus numele Iubal, şi ni se spune acolo că “el a fost tatăl tuturor celor ce cântă cu alăuta şi cu cavalul”
(Gen. 4:21)
………………………………………………………………………………………………………..
 In toate formele ei senzuale, fie că este exprimată ca muzică folk, clasică, ragtime, swing, jazz, country, rhythm şi blues, rock, rap, electronică, sau orice altă formă, muzica va manifesta o atracţie mortală pentru urechile lesne ascultătoare. Şi, pe nesimţite, această muzică va deveni o forţă în a-i atrage pe ascultătorii ei şi în a-i face produsul acestei lumi. Cu siguranţă că ceea ce Duhul a spus în ce priveşte înţelepciunea lumească, poate fi spus şi în ce priveşte muzica lumească, anume că “nu vine de sus, ci este pământească, firească, drăcească” (Iacov 3:15).
Atunci când Biserica alege să fie ‘contemporană’ în loc să fie sfântă şi când îmbrăţişează anumite lucruri care sunt contradicţii evidente cu adevărul Scripturii, cum ar fi muzica ‘rock creştină’, ea deschide astfel larg porţile lumescului să intre în Biserică. De asemenea, cei care promovează aceste lucruri în orice fel îşi au partea lor de vină. Odată cu muzica vin şi ideile acesteia, stilul de viaţă şi moda promovate de ea. Adunările devin astfel centre de distracţie, grupurile de tineri devin localuri pentru cei în căutare de plăceri, iar posturile de radio şi televiziune devin nişte copii ‘creştine’ pentru posturile din lume, menţinânde -se în viaţă prin reclame lumeşti şi scheme de marketing similare. În mod tragic, o lume care are nevoie de adevăr ajunge să nu fie mai mult decât o piaţă, care trebuie apoi să fie abordată într-un anume fel, ca ea să “cumpere” ce vrem noi. Mai mult, puterea de cumpărare de la fiecare potenţial “contributor” devine imediat un factor necesar pentru a menţine “lucrurile în funcţiune”. Astfel, ciclul distructiv continuă. Lumea inundă Biserica, nu în căutarea Celui Sfânt şi a adevărului, ci în căutarea ‘dumnezeului’ care le-a fost vândut, un dumnezeu care poate fi cu uşurinţă abordat în aceeaşi manieră în care sunt abordaţi dumnezeii păgâni ai acestei lumi .Când El ne învaţă sensul dragostei în adevăr, noi vom şti cum să fim main preocupaţi de binele fratelui nostru decât de “drepturile” noastre în calitate de copii ai lui Dumnezeu.
Dacă noi credem că avem un drept să ne bucurăm de un anume gen de muzică (sau orice alt lucru pământesc) şi descoperim că muzica noastră îl întristează pe fratele nostru, vom renunţa cu plăcere la acel lucru, ştiind că a face altfel ar însemna că noi nu mai “umblăm în dragoste”.
Creştinii născuţi din nou mai sunt denumiţi şi făpturi noi, conform Scripturii,pentru că“cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s -au făcut noi” (2Cor. 5:17).Această creaţie din nou trebuie să fie precedată de moartea faţă de sine şi viaţa trecută, în felul în care Pavel a spus despre sine:“Am fost răstignit împreună cu Hristos”
(Gal. 2:20). Viaţa cea nouă în Hristos este trăită practic într-o lepădare
zilnică de stilul de viaţă anterior, aşa cum spunea Iisus: “să se lepede de sine, să-şi iacrucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze”,“oricine dintre voi, care nu se leapădă de tot ceare, nu poate fi ucenicul Meu”
(Luca 9:23; 14:27, 33). Astfel că, printr-o continuă moarte faţă de sine, prin cruce, omul poate avea o viaţă prosperă spiritual,crescând continuu în viaţa lui faţă de Dumnezeu. Această nouă viaţă ca om nou nupoate fi arătată practic decât prin faptul că acea persoană se dedică ascultării de poruncile Duhului Sfânt, care spune “cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; şi să vă înoiţi în duhul minţii voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.”(Efes. 4:22-24).
Cuvântul lui Dumnezeu spune că omul nou va cânta o cântare nouă, o cântare pe care nu poate să nu o cânte.“cânt Domnului, căci mi-a făcut bine”
(Ps.13:6). Şi este o cântare pe care numai omul cel nou în Iisus Hristos o poate cânta.
Cântarea nouă, atât în versuri cât şi în muzică, dă mărturie despre adevărurile Domnului, şi este ziditoare pentru omul cel nou. Fie că el o cântă sau doar o ascultă, el va fi înnoit prin ea în duhul minţii sale (Efes. 4:22).
Întrucât Duhul Sfânt este sursa cântării noi, aceasta nu este ca şi cântarea omului vechi la care Scriptura se referă spunând că ar fi cântarea unei prostituate, care se laudă pe sine şi caută să atragă atenţia altora asupra ei. “Ia arfa şi străbate cetatea, curvă dată uitării; cântă bine, cântă-ţi cântecele de mai multe ori, ca iarăşi să-şi aducă lumea aminte de tine”(Isaia 23:16). Nu este ca şi cântarea cea veche, care este asemănătoare celei care o cântă,“bună de gură şi fără astâmpăr”(Prov. 7:11), şi care este cântată şi jucată cu scopul de a învia omul cel vechi, pentru a-i stimula fiinţa prin muzică şi pentru a o atrage înapoi către dragostea de sine şi de a o duce înapoi în robie 2 Petru 2-20
Iisus a spus:
“Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul”

 (Ioan 16:13).
El a arătat că această călăuzire a noastră în adevărul despre muzică sau despre orice alt aspect trebuie să vină prin Duhul Sfânt. Duhul va aduce orice căutător la Cuvântul lui Dumnezeu, care vorbeşte fiecăruia dintre noi în calitate de autoritate supremă, asigurându-ne că: “Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (2Tim. 3:16).
Cuvântul lui Dumnezeu îl descrie pe închinătorul adevărat ca pe acela care “face voia Lui” (Ioan 9:31). El are o ureche gata nu doar să asculte ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, ci şi să împlinească cu fapta.

Mai mult, Iisus a spus că adevărul va caracteriza închinarea unui astfel de om. “Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4:23
-Învăţătorii falşi convinseseră Biserica de faptul că ei se pot folosi în
Împărăţia lui Dumnezeu de aproape orice invenţie omenească, atâta vreme cât lucrul acela este ‘rededicat’ lui Dumnezeu. Dintre lucrurile aşa zis ‘rededicate’, unul care a devenit eficient în mod particular în scopul diavolului de a dospi toată plămădeala, este muzica falsă. Iisus a profeţit despre falşii prooroci şi a spus că “după roadele lor îi veţi cunoaşte” (Matei 7:16). Astfel, datorită influenţei puternice a muzicii ‘creştine’ contemporane care a pătruns în Biserică, rezultatul este o ‘roadă plină’ de imoralitate sexuală, senzualitate şi lumesc, prin care calitatea de drept a Bisericii de a fi locul în care se petrece separarea de lume devine rapid inexistentă. Astăzi mai mult ca oricând avem nevoie să auzim şi să luăm aminte la avertismentul Domnului de a căuta “sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei 12:14)

“Duh Sfant  Muzica sfanta “de Richard Taddeucci (fragmente)

http://www.wdjd.ro/cll-hshm-rom.pdf

                            ..
                                       

_________________________________________________________________________________

                                                                         Forum de discuţii

 Forum Tanar crestin:

  Nascut invingator  Argumentul Biblic: In Noul Testament nu este nici o porunca si nici un exemplu care sa permita folosisrea instrumentelor in cadrul inchinarii publice a crestinilor din fiecare duminica.Chiar daca in Vechiul Testament sunt exemple de folosire a instrumentelor ele nu sunt relevante pt noi intrucat crestinii ar trebui sa se inchine in 'Duh si Adevar' dupa legea Lui Hristos, Noul Testament.Nici Hristos nici apostolii Sai nu au practicat si nici nu au poruncit folosirea instrumentelor in inchinare deci nici noi nu trebuie sa le folosim,astfel cantarea in cadrul inchinarii tebuie sa fie vocala,din inima , comuna (fara cor sau solisti) si condusa de catre barbati.
Argumentul istoric: prima consemnare a folosirii instrumentelor in inchinarea crestina apare in secolul al VI-lea in partea apuseana a imperiului roman, in rasarit nefiind niciodata acceptata aceasta inovatie, cand oricum crestinismul roman oficial al acelor vremuri se departase deja f mult de crestinismul biblic.

Vax Daca tu nu crezi in Vechiul Testament da-l afara din Biblie

Nascut invingator  Daca respecti cu atata scrupulozitate VT sa inteleg ca esti circumcis,ca ti-ai construit o arca precum Noe si ca ai acasa un altar pe care sacrifici animale ca si Avraam?.... Eu  merg la Biserica cu  scopul de ma inchina Lui Dumnezeu nu de a participa la un show al unora care cred ca-L slavesc dandu-se in spectacol iar cand am 'nevoi'  culturale, merg la concerte , spectacole, teatru, cinema, stadion, nu la Biserica.Sa nu confundam gandirea noastra cu gandirea Lui Dumnezeu, simtirea noastra cu simtirea Lui si voia noastra cu voia Lui.Scuze daca te-ai simtit  'limitat' de opinia mea, nu am intentionat asta...traim intr-o tara 'libera' si intr-un crestinism in care domneste bunul plac si simtirea omului si nu voia Lui Hristos

Vax.Nu scrie nicaieri in Biblie sa nu folosesti instrumente 

Nascut invingator De ce ar trebui sa gasesti o porunca de genul 'Sa nu...." ca sa sti ce trebuie sa faci? asta era in vechiul testament,in noul testament sunt alte principii.O regula de intelegere a Bibliei spune sa vorbesti acolo unde Biblia vorbeste si sa taci acolo unde tace.Daca NT tace in legatura cu folosirea instrumentelor e cazul sa tacem si noi.Iti reamintesc ca vorbim despre folosirea instrumentelor in inchinarea Bisericii Crestine, care a inceput in ziua de rusaliii dupa inaltarea cu Isus, asa ca nu e relevant daca Isus 
( care a trait sub vechea lege) a cantat sau ascultat la instrumente.Una e sa canti sau sa asculti muzica instrumentala si cu totul alta e folosirea instrumentelor in inchinarea Bisericii.Oricum in Evanghelii se spune despre Isus si cei 12 ca aveau cu ei punga cu bani, aveau sabii dar desii cantau deseori nu se spune ca ar fi avut vreun instrument.Intrucat in Evangelii, in Faptele Apostolilor  si in Epistole si in primele 5 secole de crestinism nu avem nici un exemplu de folosire a instrumentelor in inchinarea  Bisericii(deci nu ne referim la folosirea personala sau auditia personala a instrumentelor) este evident ca folosirea lor in inchinare e echivalenta cu aducerea de 'foc strain', este o adaugare neautorizata la modelul de inchinare lasat de apostoli spre a fi practicat de urnasii lui Hristos. 



sursa:  tanarcrestin.net-forum   

De acord cu ce spune Nascut invingător cu precizarea ca nu cred ca astăzi mai putem păstra în totalitate această practică a Bisericii Primare adica ,cântarea să fie doar cu vocea , dar asta nu inseamnă să trecem la cealalta extremă si sa folosim orice instrument sau stil muzical ,
 aşa ceva  poate fi considerat fără dubii  "foc străin " în închinare.


Forum - Ionel     Metoda Mutarea amvonului 

Nici la noi in biserica nu au fost tobe(oficial) pana recent..... stiu ca prima data au intrat cu famfara, apoi cand cantau un anume grup sau la seara de tineri, acuma stau tobele non-stop in biserica..

Se spune ca la o biserica a venit un pastor nou, cum a venit, nici nu se instaleaza bine ca si muta anvonul intr-o parte a bisericii. ce credeti ca s-a intamplat cu el? imediat a fost mutat la alta biserica . Mirarea lui a fost mare atunci cand vine dupa 2 ani in aceeasi biserica sa predice si vede ca amvonul era exact unde il pusese el de prima data si nimeni n-a fost deacord. Atunci il intreba pe pastor: cum ai reusit asa ceva? nu sti ca din cauza asta eu am fost mutat de aici?
Stiu, spune noul pastor, ca din cauza asta ai fost mutat, insa ceea ce ai facut tu intr-o zi eu am avut de grija sa dureze 2 ani.



Cam asta este metoda pe care o aplica unii  pastori ,mai ales din cei mai tineri,in multe bisericii, la inceput vezi ca introduc toba la fanfare apoi treptat la alte activităţi şi aşa devide 
 în final "scula de bază" postată langă anvon.



_______________________________________________________________________________


http://muzicacrestinanet.wordpress.com