M-am născut şi am crescut într-o familie de "creştini ortodocşi" e adevarăt nu deosebit de bisericoşi , părinţii mei mergeau la biserică mai mult cu ocazia sărbatorilor importante adică la Paşti, la Crăciun şi ocazional o mai vizitau pentru a săruta diverse obiecte religioase , cum făceau majoritatea în acea vreme.
În casa părintească pe pereţi aveam o mulţime de icoane , imi amintesc când eram copil şi priveam acele icoane îmi imagineam că acei sfinti erau un fel de (dumne)zei atotputernici care din cer priveau către oamenii de pe Pămant ascultandu-le rugăciunile.
Ca adolescent obişnuiam să merg şi eu la biserică de sărbatori , la Paşti participam la ritualul cu înconjurarea bisericii cu lumânarea aprinsă noaptea pe care îl consideram un ritual sacru, de la care nu puteam lipsi . Apoi urma intrarea în biserică pentru a urmări slujba , acolo se producea de obicei o aglomeratie de nedescris , oamenii se împingeau , unii injurau , era o lupta în care cel mai puternic învingea . Deşi nu înţelegeam mare lucru din creştinism la vremea aceea aveam totuşi o vagă impresie că ceva nu era în regulă cu tot ce se întampla acolo în atitudinea oamenilor , mai ales că clădirea bisericii era considerată de ortodocşi un loc sfânt.
Toate aceste lucruri se întamplau înainte de anul 1989 când puterea comunistă deţinea controlul absolut , Biserica Ortodoxă era ca şi inexistenta (nu se pomenea de ea aproape nicodată în presă ) , erau foarte puţine lăcaşuri de cult , libertatea religioasă era îngradită la maxim pentru toţi indiferent de confesiune.
La un moment dat familia mea sa mutat în alt cartier din oraş , acolo în apropiere era o biserică de pocăiţi iar în vecini locuia o familie cu care părinţii mei sau împrietenit , aceştia erau membrii în acea biserică. Astfel părintii mei treptat au început sa frecventeze acea biserică şi după un timp sau convertit devenid membrii ai bisericii respective.
Aşa a intrat pentru prima data în casa noastra Sfânta Scriptură , pe care părinţii mi-au dato să o studiez şi chiar dacă la început am avut oarecari ezitări pe parcurs nu mă mai putem oprii din citit ,îmi era greu s-o mai las din mână . Ceea ce ma frapat când am început să citesc biblia a fost faptul că creştinismul propovaduit de Hristos şi de apostoli este cu totul diferit de ceea ce ştiam eu despre creştinism din religia ortodoxă pe care o practicasem pâna atunci. Cel care citeşte biblia sistematic în timp constată un lucru Dumnezeu intra în viaţa acelui om prin Duhul Sfânt şi îi schimbă radical viata , il trece prin experienta "naşterii din nou" cum spune Scriptura . Bineînteles că studierea Scripturii trebuie sa fie însoţita de credinţa şi pocainţa pentru a porni pe acest drum , iar acest lucru nu este chiar simplu.
În acest timp părintii mei m-au invitat să particip la serviciile religioase din biserica respectivă , dar la inceput nu mi-a fost deloc uşor , atunci nici nu vroiam sa aud de pocaintă , ziceam sunt tânar am 21 de ani trebuie să-mi trăiesc viaţa să ma distrez poate mai târziu, la bătraneţe sa fac acest pas.
Mă sinţeam legat strâns de sistemul de valori al lumii , când te naşti şi creşti într-un anumit sistem de valori cultura lumii , muzica de un anumit fel , simtindu-te liber sa faci orice doreşti este foarte greu sa ieşi de acolo din acest sistem de viaţă libertin şi să intri într-o grupare religioasă minoritară care îţi impune restricţii de tot felul .
Mă gândeam ...cum aşi putea eu sa renunt la filme, spectacole, baruri (chiar daca nu eram un alcoolist ) distracţia din lume ,era chiar prea mult . Dar citind tot mai mult Scriptura , începând să cunosc tineri din biserica respectivă , muzica creştina (imnurile tradiţionale în engleza ) care mi-a plăcut , treptat m-am schimbat şi în final am acceptat sa mă botez . La doar câteva luni dupa ce am început să vizitez biserica a inceput să-mi placa din ce in ce mai mult in biserica renunţând la placerile lumesti (alcool, distracţii) de pana atunci.
Dupa Revoluţia din decembrie 1989 a început o deschidere a bisericilor neoprotestante spre ecumenism, astfel am vizitat şi alte biserici pe lângă cele neoprotestante , se încuraja fraţia cu toţi creştinii de orice confesiune. Astfel am vizitat biserici catolice, reformate, luterane, si chiar biserici şi mânastiri ortodoxe . Aşa am ajuns să cunosc o alta latură a religiei ortodoxe , cea a mânastirilor ,mi-a plăcut liniştea şi ambianţa pioasă de reculegere din mânastirile din zone izolate, în munţi , pe valea Oltului etc.
Intradevar religia ortodoxa are mai multe forme de manifestare ,e drept unele practicate de o infimă minoritate, este foarte veche , are multa istorie , dar nu este aşa cum spun teologii şi literatura ortodoxă "din primul secol" se poate vedea asta clar studiind Noul Testament . Teologia BO diferă mult de cea a Noului Testament şi aşa cum spun istoricii impartiali ai creştinismului, creştinismul bizantin a aparut în secolul IV .
Studiind Noul Testament am constat un fapt evident standardul lui Dumnezeu impus oamenilor este mult superior decat standardul bisericilor seculare mă refer în primul rând la Biserica Ortodoxă pe care am cunoscuto in trecut ,dar şi la celelate culte seculare ( catolici, luterani, reformati, etc.)
Sf. Scriptură ne arată clar că Dumnezeu se aşteapta ca creştinii să traiască la un nivel spiritual mult superior (celui in care traiaste "lumea") pentru a îndeplini conditiile lui Dumnezeu pentru mântuire . Institutia care îi formeaza pe creştini pentru a cunoaste pe Dumnezeu si pentru ai pregâti pentru mântuire este Biserica Creştină . Biserica o putem compara cu un fel de "şcoală" care te pregateşte pentru un examen important - cel al Judecatii finale prin care fiecare om trebuie sa treacă la sfarşitul vieţii, dacă şcoala este slabă, mediocră rezultatul poate fi dezastruos .
În religia ortodoxă în schimb ,ce am văzut eu, a fost un formalism total, majoritatea nu cunosc Scriptura nu cunosc aproape nimic din creştinism, sunt din păcate încă la modelul bisericii din Evul Mediu când oamenii nu ştiau să citească ci doar să se inchine la anumite obiecte religioase pe care i le indicau preoţii .
Sa păstrat aceasta formă mistică de creştinism lipsita de cunoasterea Scripturii ca etalon al credintei .
În Sf. Scriptura găsim formula de creştinism care ne poate duce la mâtuire , opusul mântuirii fiind pedeapsa veşnică . Însa majoritea creştinilor seculari nu iau credinţa creştina in serios , nu cred in Judecata divina ,în rai şi iad sau cred că toţi vor merge în rai .
De aceea a apărut în religia ortodoxă şi catolică monahismul, separarea de lume , izolarea pentru a fi "mai aproape de Dumnezeu" în conditiile în care Biserica nu urmează Scriptura ad-literam ci mai mult niste tradiţii seculare. Deşi nici monahismul nu este o credinţa model pentru că au ca fundament "sfinte tradiţii" ale unor "părinţi bisericesti" medievali şi nu Sfânta Scriptură.
Spovedania nu poate înlocui pocainţa poruncită de Hristos în Evanghelii , pentru că nu produce o schimbare reala a vieţii, nu produce separarea de "Calea Largă "a lumii (plăceri desarte , păcatoase) , nu produce "naşterea din nou" cerută de Hristos. "Drept răspuns, Isus i-a zis: Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Ioan 3-3 ."
Scriptura ne spune ca omul nu poate păcatui toata viaţa ( uneori păcate oribile) la nesfârşit şi apoi prin presupusa dezlegare oferită de preot prin spovedanie sa fie iertat de toate şi să ajunga in rai.
Evrei 10: 26-29 "Dacă noi păcătuim în mod intenţionat (cu voia) după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat, ci numai o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi a focului cumplit care-i va mistui pe cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu." Dar au cunoscut ei vreodata adevărul ?
Această formă de creştinism secular care îl vedem în bisericile ortodoxă sau catolică a apărut în secolul IV când creştinismul a devenit religia de stat a Imperiului Roman obligatorie pentru toţi, prin botezul copiilor mici toţi erau declaraţi creştini, indiferent cum işi trăiau viaţa. Crestinismul a devenit o formalitate trebuia sa te conformezi dogmei bisericii oficiale si nimic mai mult.
Dar creştinismul nu poate fi unul formal , pentru că Judecata tuturor oamenilor este una reală , dacă nu urmezi creştinşmul autentic Nou Testamental nu te incadrezi în standardele lui Dumnezeu pentru mântuire.
Există un vreun cult perfect ? Pocăiţii nu mai păcătuiesc ? Nu stiu să spun dacă în biserica baptistă în care sunt acum totul este perfect ,mie greu sa spun că după convertire oamenii nu mai comit nici un păcat dar cu siguranţă standardele sunt altele, mult mai înalte decat în lume .
Toti creştinii trebuie sa urmeze cu sfinţenie legile impuse de Dumnezeu în Sfânta Scriptură, altfel nu vom putea fi mântuiţi.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi, amin.
...
.