Se apropie sfarsitul de an, Revelionul asta imi aminteste de vremea cand eram ortodox cat de important era Revelionul pentru familia noastra pentru parinti, cu luni inainte eram preocupati unde vom sarbatorii acest eveniment. Pentru un ortodox, catolic, pentru un om din lume petrecerea de Revelion este o obsesie aproape religioasa, trebuie sa fi neaparat intr-un loc unde lumea se distreaza, se bea , se mananca bine, sub nici o forma nu poate fi o noapte ca oricare alta. De altfel pentru majoritatea ortodocsilor, oamenilor din lume indiferent de confesiune toate sarbatorile inseamna petrecere, alcool din belsug, si distractie, muzica populara, pop, rock, dans, fie ca este Craciun, Pasti sau alte sarbatori religioase sau laice, nu pot separa sarbatoarea de petrecere. Lumea nu poate concepe viata fara de distractie, de aceea au rabufnit si revoltele antirescrictii (pandemice) au fost enervati ca nu pot merge la cluburi, discoteci, baruri, petreceri cand si cum vor ei.
Primul revelion fara distractii a fost pentru mine dupa ce m-am convertit , dupa ce am inceput sa frecventez o biserica neoprotestanta, atunci in loc de petrecere a fost o noapte in Casa Domnului, un program putin diferit (special) da tot in limitele unui serviciuu religios cu cantari crestine pana la ora 12 noaptea. Apoi acasa o noapte ca oricare alta fara televizor si distractii lumesti. Desi nu asi garanta cu nu exista si "pocaiti" lumesti care dupa ce au ajuns acasa au dat drumul la televizor invitand lumea in casa lor .
Din pacate chiar daca majoritatea celor converti s-au despartit de alcool, nu au renuntat si la distractie, televizorul inca ocupa un loc important in viata lor, muzica tinerilor are ritmuri tot mai lumesti, ca sa nu mai vorbim de bateria de tobe din biserica (acolo unde exista) care este simbolul divertismentului si al lumii sub pretextul inselator al "inchinarii" dupa model "Davidian" vechi testamental respins de Biserica Crestina inca din primul secol. Asa ca duhul divertismentului bantuie omenirea indiferent de religie si confesiune, desi din fericire nu peste tot, mai exista si crestini adevarati chiar daca constatam ca sunt tot mai putini.
Germania atee? Țara lui Luther și a Reformei fără Dumnezeu? Inima protestantismului încetează să bată, după 500 de ani? Credința nu mai e atrăgătoare, creștinismul nu mai este ceva de dorit? A devenit estul Germaniei cel mai fără de Dumnezeu loc al lumii? Oare în Germania, așa cum susținea din 1880 filosoful Nietzche, „Dumnezeu a murit?” Sunt numai câteva dintre întrebările care ne frământă în ultimele decenii cu privire la leagănul protestantismului mondial. Da. Germania e plină de atei și agnostici. O țară a „ireligiei” cum o numesc analiștii. În Germania de Est, adică fosta RDG comunistă, procentul de atei și agnostici este de ani buni peste 70%. Unii îndrăznesc să spună că sunt chiar regiuni cu 100% ireligie, adică cu niciun credincios!
Cu ceva ani în urmă „The Guardian” preciza că din cei 25 % credincioși germani din est, 21% sunt protestanți și numai 4% catolici și musulmani. Un studiu făcut pe un eșantion important anunța că NU a găsit nicio persoană sub 28 de ani care să fie credincioasă! Biserica est-germană este părăsită anual de sute de mii oameni! „Kulturkampf”-ul (secularizarea), „ateismul popular” și chiar comunismul sunt pilonii despre care se spune că ar fi golit nemții de Hristos. Însă niciun analist nu aduce în discuție... păcatul! Nu ideologiile sunt novicele care au erodat rolul bisericii în societatea germană, ci slăbiciunile față de pofte care au târât preoții în căsătorii homosexuale și enoriașii într-un galopant ritm spre avort! Ce m-a uimit foarte mult a fost o declarație simplă a unui neamț care a crescut cu Biblia în casă (a citit-o, dar recunoaște că n-a crezut-o), cu Biblia la școală: „preoții și călugărițele noastre (catolici, n.r.) ne vorbeau din Biblie dar susțineau evoluția ca știință, adevărurile biblice fiind relative! Și ne mai mirăm de ce Germania e invadată de (refugiați) musulmani!
În urmă cu câțiva ani de Paște am fost în Germania. Am participat la cea mai ștearsă sărbătoare a Învierii Domnului din viața mea! Nemții nu simțeau nicio bucurie!
Sunt uimit că germanii ne comentează pe noi românii că am fii medievali în gândire. Pentru că suntem „cei mai religioși creștini europeni!” Nemților, dacă cei credincioși sunt medievali, cei necredincioși și atei sunt din comuna primitivă!
Frați români! Luați cu asalt bisericile din Germania. Nu-L putem lăsa pe Hristos fără nemți, și nici pe nemți fără Hristos!
O veste bună pe care o aștepta multă lume. Viorel Pașca, omul care a îngrijit mii de bolnavi la Dumbrava a anunțat marți 9 noiembrie că s-a întors acasă. A avut afectați 75% din plămâni, iar medicii au fost rezervați în a spune cum va evolua situația sa.
După 16 zile petrecute în spital, majoritatea dintre ele la secția ATI, am ajuns din nou acasă. Se spune că primele zile acolo au fost critice și doctorii puneau sub semnul întrebării dacă voi trăi sau nu, având în vedere și afectarea gravă a plămânilor, în proporție de 75 %. Am fost conectat la aparat de oxigen având și 65 litri /minut, cantitatea scăzând apoi odată cu trecerea timpului. Timpul s-a scurs încet, dar nici o clipă nu m-am simțit în pericol. Nu m-am simțit rău și asta probabil și datorită rugăciunilor pe care mulți le-ați făcut pentru mine. Vă mulțumesc mult și pe aceasta cale, îi mulțumesc lui Dumnezeu care mi-a purtat de grijă în acest timp și datorită căruia sunt acum acasă. Mulțumesc deasemenea medicilor și asistentelor care m-au îngrijit într-un mod exemplar fără a putea să le reproșez ceva din toată perioada petrecută în spital”, spune Viorel Pașca.
Cunoscut și ca „Bunul Samaritean” de la Dumbrava, omul spune că: „în tot acest timp am putut să meditez mai mult și să realizez cât de multe lucruri mai trebuiesc făcute la Dumbrava și că dacă Dumnezeu va îngădui, vom schimba în bine activitatea noastră, aducând plusuri și lucruri de care mai este nevoie, lucruri de care nu mi-aș fi dat seama fără a fi acolo. Am văzut deasemenea că mii de oameni au fost interesați de starea mea de sănătate, înțelegând de aici că activitatea de la Dumbrava înseamnă mult, lucru care mă va face și mai responsabil de fiecare aspect în ce privește activitatea de ingrijire a bolnavilor fără adăpost. În continuare depind de aparatul de oxigen, dar mă simt mai bine”.
Update ultimul mesaj de pe facebook a lui Viorel Pasca din 10 nov.2021.
Bună dimineața
Având în vedere rezultatul ultimului CT făcut ieri și constatând că nu este deloc in regulă, împreună cu alții am decis că ar fi bine să urmez o perioadă de tratament la Târgu Mureș. Prin urmare, acum sunt în ambulanță și vă voi ține la curent cu evoluția lucrurilor..
In prezent Viorel Pasca se afla la spital la Tg. Mures.
. Detalii despre cine este Viorel Pasca pe linkul urmator
Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască?Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele! Tu crezi că Dumnezeu este Unul? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară! Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică?
Iacov 2:14 -20
Povestea samariteanului Viorel, muncitorul dintr-o fabrică de pantofi care a ajuns să îngrijească 2.000 de bolnavi pe care nu i-a mai vrut nimeni. ”Statul nu are loc pentru oamenii ăștia”
La 40 de kilometri de Oradea, în satul Dumbrava, Viorel Pașca a ajuns o emblemă a ajutorului pentru cei muribunzi și uitați de lume. De mai bine de 15 ani, bărbatul le oferă adăpost și îi îngrijește pe cei năpăstuiți de soartă. De la o singură casă în 2006, Viorel are acum (in 2021) 17 case care adăpostesc peste 450 de oameni. Au fost donate de afaceriști, medici sau cumpărate din donațiile oamenilor.
Viorel Pașca este un pocăit de pus în ramă nu o să mai găsești unul ca el în toată România . Dar neoprotestanții în general nu venerează pe cei ce fac fapte ci mai degrabă vedetele care cântă bine și pastorii care îi famecă cu predicile lor , spre deosebire de ortodocșii ultrareligiosi care pe cei ce fac fapte bune îi consideră sfinți .
Pentru cei mai tineri care nu stiu cum a fost biserica baptista inaintea lor, sa incepem cu un scurt istoric. In perioada comunismului dar si in primii ani care au urmat in bisericile baptiste se predica din Sf. Scriptura capitol cu capitol mai ales Noul Testament, asta includea recomandarile apostolul Pavel cu privire la imbracamintea femeilor crestine ( cu rochii decente, fara pantaloni, fara bijuterii, fara machiaje, fara par vopsit) etc. La fel se intampla in toate bisericile neoprotestante.
Deasemeni se predica in detaliu din Iacov despre fapte, Matei 25 Judecata finala , pilda fecioarelor intelepte etc. In consecinta credinciosii isi insuseau aceste predici si cautau sa respecte in mare masura aceste invataturi si reguli scrise in Scripturi. Nu intamplator neoprotestantii erau numiti si "pocaiti" pentru ca erau diferiti de lume in toate aspectele.
In ultimii ani insa toate acele capitole referitoare la tinuta femeilor sau altele care nu se regasesc in teologia protestanta au disparut treptat din predici, predicatorii tineri limitandu-se sa predice despre teologia harului, jertfa lui Hristos si Vechiul Testament, dupa moda timpului.
Cauza schimbarilor au fost noile curente teologice care au aparut in bisericile baptiste venite din occident , in ultimul timp facandu-si simtita prezenta neo-liberalismul de origine americana din scoala lui James MacDonald, Bill Hybels si Rick Warren.
Adversarul declarat al teologilor liberali fiind ceea ce ei numesc "Legalism". (https://koritar.files.wordpress.com/2008/03/eseul-despre-legalism.doc)
Legalism în viziune liberalăînsemnând aplicarea ad-litteram a Scripturii.
"Să impui autoritatea bibliei asupra a tot ce învăţăm şi practicăm este legalism ..." afirmă neo-leberalii.
In ultimul timp suntem nevoiti sa constatatam ca curentul neo-liberal a renascut mai viguros in mai multe biserici baptiste . Pe saitul unei biserici baptiste din Bucuresti a fost postat recent o predica intitulata " Jugul legalismului" . Titlul predicii spunea totul, razboi total declarat legalismului .
Ce spune pastorul ca este legalism ? Sa respecti reguli pe care ei le considera inutile precum indicatiile apostolul Pavel cu privire la imbracamintea femeilor crestine cu rochii, cu purtarea baticului (cap acoperit) , sa fi impotriva machiajului, a vopsirii parului, sa fi impotriva bijuterilor toate acestea sunt numite de pastor " legalisme" .
Deasemenea legalisti sunt numiti de pastorul " progresist" : cei care spun ca nu este bine sa existe tobe in biserica, sau ca bisericile cu tobe sunt lumesti, sa afirmi ca nu este bine sa asculti muzica rock sau alte stiluri asemanatoare. Tot ce sa sustinut ani de zile in biserica baptista ca este rău și lumesc acum este bun si tot ce sa considerat ca sunt lucruri Scripturale care trebuiesc respectate acum sunt considerate legalisme, iar enoriasii de la biserica "progresista" râd pur si simplu cand aud de aceste reguli din trecutul bisericii .
Ce le propune pastorul in schimb ? dogma protestanta a harului care te scapa de regulile "rigide" gen "nu e voie asta si asta." unde este har este libertate deplina spune aceasta teologhie inovatoare. Oamenii sunt idoctrinati cu aceasta doctrina neo liberala incat aproape ca uita de Scriptura...dar la ce iti mai trebuie Scriptura daca ai doctrina ? Pana la urma ce este doctrina unei cult, biserica ? Este interpretarea pe care pastorul o da Scripturii dupa propriile percepte, iar ascultatorii percep Scriptura prin prisma acestei doctrine.
Astazi putine biserici baptiste mai merg pe varianta traditionala de a se predica din recomandarile apostolului Pavel referitor la tinuta femeilor (batic, machiaje, manichiuri, pantaloni, par vopsit etc.) majoritatea au lasat libertatea de alegere a fiecarei persoane de a adopta sau nu acele recomandari. La extrema opusa sunt cei care au adoptat teologia liberala care au etichetat toate acele recomandari si orice alte reguli care le ingradeste libertatea de manifestare ca fiind "legalisme" si automata stigmatizare a lor , un " jug" de care trebuie sa ne eliberam .
In acest timp curg pe internet marturiile profetilor penticostali care spun cum Dumnezeu le-a revelat ca femeia trebuie sa aibe capul acoperit , iar in banci nu trebuie sa stea barbati langa femei ca la spectacol ca asta este o uraciune inaintea Domnului.
Acum pe cine sa mai crezi ca doar este un singur Dumnezeu si un sigur adevar revelat, desigur pe cel care are calauzirea Duhului Sfant, nu doctrine.
Pentru cei "spalati pe creier" prin indoctrinare sistematica, care merg la o sigura biserica toata viata este mai greu sa afle adevarul lui Dumnezeu, si probabil pe multi nici nu-i interseaza adevarul divin ci doar sa creada in ceva si acel ceva sa fie convenabil lor (firii pamantesti).
Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun ne spune Scriptura, deci suntem datori sa fim deschisi catre cautatea adevarului, chiar daca acesta poate fi gasit alta parte decat in propria ograda.
Adevarul despre liberalism si legalism de pastor Cristian Ionescu S.U.A
"Antiteza conceptuală și contrastul ideologic sunt foarte clare: liberalii ne numesc legaliști, iar noi îi numim… liberali! Pentru ei este o luptă de eliberare a firii pământești, în vreme ce noi luptăm pentru a menține măcar un dram de decență, reverență și bun simț."
A nu se intelege totusi ca toate bisericile baptiste sunt neo-liberale, mai sunt si conservatoare
Modul de se imbraca diferit de lume , evitarea machiajului, imbracamintea specifica femeilor, neacceptarea anumitor instrumente si stiluri muzicale in biserica au servit drept un semn al identității neo-protestanților care exista de peste o suta de ani in Romania. Credința noastră nu este doar în minte, ci se manifestă și se reazemă și pe realități exterioare, altfel dispare orice deosebire față de lume cu care va ajunge sa se identifice.
In multe biserici neoprotestante de la prima lecție de cateheză (îndoctrinare) ți se spune că neprihănirea se obține prin credință și nu prin fapte (Romani 5:1 ) , faptele bune sunt doar "o haină mânjită" inaintea Domnului . Din acest motiv mulți credincioși rămân cu imaginea asta intipărită adânc in minte cât trăiesc, faptele bune nu au nici o valoare sunt doar o haină murdară inaintea Domnului, tot ce conteaza este credința , iar aceasta cu siguranță va avea efecte pe termen lung.
Doctrina cu pricina provine de la reformatorul Luther , iar versetul este imprumutat din Vechiul Testament (Isaia 64-6 "Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bunesunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul" ) este cu totul alt context , este vorba de poporul evreu cu mii de ani înainte de Hristos.
De cum deschizi subiectul faptelor bune cu un neoprotestament îti pune imediat "placa" cu "faptele bune nu ne mâtuiesc" ca și cum faptele bune ar fi legate obligatoriu de mântuire, cei mai mulți înteleg că singurele lucruri care contează în Scripturi sunt cele care condiționează mântuirea.
In Noul Testament nu există nici un verset care sa minimalizeze importanța faptelor dimpotrivă Isus în Matei 25 :31-46 vorbește despre importanța faptelor și consecintele pentru cei care ne le fac (Marcu 25:41) Iacov fratele mântuitorului vorbește de asemenea despre importanța faptelor în credința crestină, el spune că "Credința fără fapte este moartă" (Iacov 2-26) .
În cîte biserici np se mai predică din acest verset, le putem număra pe degete ?
Există o singură situație când faptele bune pot fi considerate neimportante chiar " o haină mânjită inaintea Domnului", dacă este vorba de o persoană necredinciosă care trăieste în păcat (bețiv, hot, curvar etc.) dar mai face și fapte bune în speranța ca acestea le anuleaza pe cele rele. Atunci da faptele tale bune nu vor fi decât "o haină murdară" pentru că faptele bune nu anulează pe cele rele și nu te mântuiesc .
Dar este o situatie singulară , în orice altă situație faptele bune sunt importante în creștinism și chiar obligatorii ne spune Hristos ,pentru că numai așa putem dovedii dragoste pentru semeni și pentru Mântuitorul ( Matei 25:31-46 ).
Ceea ce spune Hristos in Evanghelia după Matei cap. 21 nu este că făcând fapte bune îți răscumperi (anulezi) păcatele ci făcînd acele fapte îți îndeplinești o datorie pe care o ai față de Mîntuitorul care a murit pe cruce pentru păcatele tale. Teoria că mântuirea o primești gratis fără să ai vreo obligație este infirmată de cele spuse de Hristos in acest capitol despre judecata viitoare (judecata faptelor) doctrina Scripturii este mai presus de orice doctrină inventată de oameni, fie ea ortodoxă sau neo/protestantă.
Să consideri faptele bune neimportante în creștinism "o haină murdară" este o erezie pentru că contravine învățăturii Evangheliei lui Hristos, și foarte puțini neo/protestanti realizează acest lucru , problema este disigur doctrinară, atunci cînd doctrina nu se identifică cu Scriptura (Noul Testament).
Menonițiisunt un cult religios protestant care a apărut înFrizia - Olanda în secolul al XVl-lea.
Menoniții se trag din Anabaptism, o mișcare a cărei membri insistă să fie botezați la o vârstă mai aproape de maturitate și neagă valabilitatea botezului sugarilor. Această negare are ca fundament texte din Biblia crestină. În 1536 Menno Simons (1496-1561) fost preot catolic care a parasit aceasta biserica si a devenit anabaptist a adunat crestini din nordul Europei si Germania în congregații care au luat numele lui. Cultul era puternic susținut de către Olanda și Elveția, unde menoniții au devenit ținta persecuțiilor catolice. Mulți au fost alungați din casele lor în secolul al XVI-lea și s-au refugiat în S.U.A, unde s-au stabilit în pricipal în Pennsylvania, Ohio și în Vestul Mijlociu. Menoniti sunt si in Mexic, Africa, Canada si chiar si in Romania (in special la Suceava).
Menonitii cauta sa pastreze invatatura bisericii crestine primare pe care o gasim in Noul Testament in detaliu , inclusiv in modul cum se imbraca , decent, modest, evita moda lumii , femeile poarta exclusiv rochii lungi (nu poarta pantaloni). In biserica muzica este traditionala, imnuri crestine, in unele biserici se folosesc instrumente mai putin zgomotoase precum vioara sau chitara, multe insa nu folosesc instrumente .
AMISH
Amish este o comunitate religioasă creștină înrudită cu menonitii si este caracterizată mai ales prin felul de trai simplu și tradițional și rezistența pe care o opune în fața adoptării obiceiurilor și utilităților moderne, nu folosesc curentul electric din reteaua nationala (folosesc generatoare proprii de curent sau baterii), altii folosesc pentru iluminat doar lampi cu ulei. Desemeni nu fosesc masinile, televizorul, telefonul. Cei mai putin conservatori dintre ei utilizeaza totuși internetul.
În lume există peste 350.000 de persoane (conform datelor din 2020) aparținând acestei comunități, cea mai mare parte (98%) trăind în Statele Unite (în 31 de state), plus o populație mică (5.600 de persoane) în provincia canadiană Ontario
Populația amish își are originea în emigranții elvețieni de limbă germană. Ei cred în Noul Testament, în forma sa strict literară, și duc o viață izolată de lumea modernă. Valorile lor, de care se lasă ghidați sunt traiul simplu. Vesmintelelor sunt ca acelea ce se purtau în secolele XVIIșiXVIII. Majoritatea populației amish vorbește, ca limbă maternă, limba Deitsch (germana de Pensylvania). Populația amish născută după 1960, cu vederi mai progresiste, tinde să împrumute limba engleză în vorbirea curentă. Dintre comunitățile timpurii, care s-au stabilit în Statele Unite, multe au renunțat la identitatea amish și au devenit menoniti .
Casa din comuntatea Amish
Amish sunt grupaţi în mici comunităţi. O comunitate cuprinde aprox. 35 -40 de famili, adică 250 -300 de persoane, sub conducerea unui lider ales de comunitate. Un spaţiu geografic de mici dimensiuni ajută la coeziunea grupului. În fiecare fermă trăiesc împreună patru sau cinci generaţii: de la sugari până la stră-străbunici. Fiecare cuplu are, în medie, 10 copii.
În unele comunități Amish tinerii ajunși la vârsta majoratului sunt lăsați pentru un an să părăseasca (dacă vor) comuniatatea să călătorească "în lume" ca să poată decide în final dacă doresc să rămână in comunitatea în care sau născut pe mai departe sau să se despartă de aceasta. Separarea de lume este unul din principiile fundamentale ale celor din comuintatea amish.
In ciuda faptului ca sunt o grupare oarecum izolata de societate au creat o organizatie umanitara internationala puternica "Christian Aid Ministries" prin care ajuta sub diferite forme persoane care au nevoie de ajutor din intreaga lume.
Amish nu cauta sa conveteasca pe nimeni, nu fac prozelitism, dar accepta ca persoane din afara sa se alature comunitatii lor in anumite conditii. Majoritatea grupurilor de origini anabaptiste au un Ordnung care, printre altele, reglementează îmbrăcămintea. Ordnung este un cod de comportament în mare parte nescris, care acoperă articole precum îmbrăcăminte, vehicule și utilizarea tehnologiei. Ordnungul variază ușor de la congregație la congregație, deși este în esență același. Încălcările nu sunt considerate păcate, deși mândria, egoismul sunt considerate a fi o încălcare gravă a credinței. Congregația poate schimba Ordnungul dacă există o majoritate care dorește să facă acest lucru. Se pot oferi scutiri de la Ordnung. Într-un caz, unui fermier i s-a acordat permisiunea de a cumpăra un tractor modern de vreme ce avea artrită și nu avea copii care să-l ajute să valorifice caii. În alte zone foarte calde și uscate, cum ar fi sud-vestul, s-au făcut unele prevederi pentru aratul și recoltarea mecanică, în zonele în care caii nu pot lucra din greu pe câmp toată ziua.
Amish nu este o sectă, ci o comunitate. La ei nu există îndoctrinare. De altfel, ei nu au încredere în vorbe pentru că, fiind non-violenţi şi pacifişti, consideră vorba drept primul moment posibil al unei agresiuni. Singura predică este cea a exemplului. Această virtute a exemplului este pilonul esenţial al educaţiei pe care Amish o dau copiilor lor, care sunt totdeauna curaţi, politicoşi şi amabili.
Huteritii precum menonitii si amish,isi au radacinile in anabaptisti acestia, s-au desprins din trunchiul principal atunci cand miscarea anabaptista s-a scindat.
Ei au avut ca mentor pe Jacob Hutter de la care le-a ramas si numele.El si grupul sau de adepti au intemeiat unele asezari religioase care respectau noile invataturi. Pe la 1529 intra in atentia autoritatilor si se declanseaza un conflict intre acestea si adeptii lui Hutter ceea ce ii va face sa migreze in Moravia. Desi Hutter cunostea metodele Inchizitiei ,el si adeptii sai raman in Tirol (unde se stabilisera).
Printul Ferdinand care va deveni ulterior imparat nu tolereaza noua religie si cere ca Jacob Hutter sa fie prins si arestat , astfel in 1535 el este prins, judecat de catre Inchizitie ,torturat si martirizat prin arderea pe rug in 1536. Dupa aceste evenimente,huteritii au avut o dezvoltare destul de infloritoare in Moravia dar autoritatile au inceput sa le confiste pamanturile. Nemaiavand proprietati ei au fost nevoiti sa plece luand drumul pribegiei inspre Slovacia,Transilvania,Ucraina,Imperiul Rus .Insa si in noile locatii au intrat in conflict cu autoritatile datorita refuzului de a se inrola in numeroasele razboaie din acea vreme.
In 1873 o delegatie huterita a mers in America pentru a vedea care ar fi conditiile de viata in cazul unei noi migrari. Rezultatele fiind pozitive,huteritii au luat drumul Americii (intre 1874 si 1879),stabilindu-se in S.U.A.(Dakota,Montana) si Canada (Alberta,Manitoba,Saskatchewan). Aici au cumparat terenuri si au intemeiat colonii.
Dorind sa urmeze modelul Bisericii Primare intemeiata de Hristos unde primii crestini isi vindeau averile si aveau toate in comun, huteritii majoritatea din ei au ales sa traiasca in colonii formate din familii. Coloniile au apartamente individuale compuse din dormitoare si sufragerie pentru fiecare familie.
Insa existenta celor doua conflicte mondiale le-a pus iarasi la incercare rezistenta in fața autoritatilor care aveau nevoie de combatanti activi pentru luptele de pe front. Huteritii au refuzat sa poarte arme si au fost pedepsiti fiind arestati si suportand chiar pedepse corporale.
Principalele caracteristici ale huteritilor sunt pacifismul absolut si comunitarismul (bunurile coloniei sunt bunuri comune apartinand intregii comunitati). Ei formeaza numai comunitati rurale. Huteritii nu au nimic individual, casele sunt construite in comun si exista un consiliu care le repartizeaza familiilor. In colonii nu exista bucatarii individuale ci o bucatarie comuna (unde gatesc femeile coloniei) cu o sala mare de mese unde mananca toti membrii comunitati,femeile si barbatii iau masa separat.
Femei huterite muncind impreuna
Societatea huterita este strict patriarhala, femeile se ocupa cu gatitul,curatenia, cresterea copiilor si medicina traditionala rudimentara (leacuri strabune, asistenta la nasteri,etc). De asemenea ele participa si la muncile agricole. Cativa barbati formeaza un fel de consiliu de conducere si acesta decide viata coloniei. O colonie are 10-20 de familii (60-250 de membri). Atunci cand numarul membrilor creste,se decide cumpararea unui teren pentru o noua colonie. Pe noul teren se ridica toate constructiile necesare si se utileaza cu tot ce trebuie dupa care se stabileste impartirea coloniei in doua (una ramane pe loc,cealalta pleaca in noua locatie).
Contactul cu tehnologia moderna este destul de limitat insa huteritii beneficiaza de utilaje agricole moderne cu care fac o agricultura eficienta si isi permit sa aiba ferme de animale si pasari si chiar sa proceseze si sa vanda carnea acestora.
La inceput era permis un singur telefon fix pentru colonie,astazi sunt premise telefoanele mobile si chiar internetul pentru a lua legatura rapid in ceea ce privesc munca si productia. Insa tineretul foloseste aceste facilitati si in scop personal pentru a tine legatura cu prietenii si pentru a se conecta la lumea exterioara.
Televizorul este interzis in comunitate. Copiii coloniei merg la scoala elementara (8 clase) de preferinta la o scoala in cadrul coloniei ,liceul si facultatea fiind excluse datorita religiei si taxelor mari (pe care le-ar plati comunitatea). Rar un huterit continua studiile mai departe. Huteritii vorbesc un fel de dialect german si de aceea in scoala pe care o fac, ei cer cursuri intensive de limba engleza pentru copiii lor.
In contrast cu imbracamintea amish si menonita, imbracamintea huterita este viu colorata.
Hainele sunt in general viu colorate, la biserica in schimb porta haine sobre de culoare inchisa , femeile poarta batic . Desi viata in colonie este destul de stricta si ingradita de precepte religioase,rare sunt cazurile de expulzare din comunitatea huterita.
Huteritii azi au ajuns in zone indepartate cum ar fi Nigeria, Japonia, Australia,etc unde cauta sa isi desfasoare modul traditional de viata in conformitate cu religia.
Probabil foarte putini dintre neoprotestantii moderni previsc admirativ la modul de viata al huteritilor (sau altor descendenți Anabaptiști) datorita restrictiilor de tot felul si stilului de viata in comun, in colonii, care dovedeste ca se poate traii si in secolul XXI la fel ca in biserica primara. Nu trebuie sa isi faca totusi griji moderniștii pentru ca oricum huteritii nu primesc straini (americani, romani, tigani) in comunitatea lor care este exclusivista nu doar religios dar si etnic.
Menonitii, Amish si Fratrii Huteriti nu sunt desigur singurele comunitati de pocaiti din America dar sunt cu siguranta cele mai fundamentaliste, cele mai separate de lume si valorile ei.
Viața în colonie -video
Daca esti pocait pocainta ta se va vedea din felul cum te imbraci, din modul cum te porti cu ceilati, dupa faptele pe care le faci , daca acestea nu sunt vizibile inseamna cu nu esti pocait decat cu numele.
In Statele Unite baptistii cu un procent de 15, 3 % (38 milioane) reprezinta cea de-a doua cea mai mare comunitate crestina ,dupa catolici . Sunt organizati in denominatiuni (asociatii de biserici) aceste au un caracter in primul rand administrativ dar poate fi si o uniune de biserici pe criterii dogmatice.
Din punct de vedere dogmatic baptistii se impart in trei categorii, acestea au urmatoarele caracteristici :
Baptistii fundamentalisti : Militeaza activ impotriva teologiei liberale, au tendinta de a fi dispensationalisti si premilenisti in teologie, adopta un standard inalt de moralitate, si sunt gata sa duca spiritul separatist la extrem, trecând de la separarea de Stat la o anumita nuanta de separare fata de societate. Ei au vederi profund conservatoare in sfera activitatii publice si nu sunt gata de colaborare decât cu alte biserici fundamentaliste sau cu biserici evanghelice conservatoare. Bisericile fundamentaliste pastreaza forma de inchinare tradionala cu predici , cor mixt, orga sau pian ca instrument de acompaniament . Resping formele moderniste de inchinare cu baterie de tobe , chitari electrice, etc.
Baptistii evanghelici conservatori: Sunt grupul cel mai numeros si activeaza sub un cadru de referinta teologic conservator, proclamând imperativul unui inalt standard de moralitate, atât individual, cât si in sfera publica. In problematica sociala, ei sunt aliati fortelor conservatoare care pun accent pe responsabilitatea individului in fata societatii si pe valorile muncii, cinstei si harniciei. Cu toate ca multe astfel de biserici coopereaza in plan local sau international cu alte biserici cu convingeri asemanatoare, baptistii evanghelici se pronunta impotriva ecumenismului mondial , pe care-l denunta drept o periculoasa forma de compromitere a adevarului crestin. Bisericile conservatoare nu sunt intodeauna "conservatoare" si in ce priveste modul de inchinare multe dintre acestea accepta formele de inchinare moderniste cu tobe, chitari electrice si "muzica contemporana" - din acest punct de vere nu exista un consens unele aluneca usor spre liberalism. In Romania baptistii care apartin de Uniunea Baptista se declara conservatori....dar exista si cateva biserici independente reformiste.
Baptistii liberali :Tolereaza un mare spectru de convingeri, mergând de la cele mai conservative pâna la cele mai liberale. Ei accepta membralitatea deschisa (fara frecventarea consecventa a serviciilor divine), manifesta un interes deosebit pentru respectarea drepturilor omului in tarile lumii (inclusiv minoritati LGBT, etc.) au tendinta de a fi mai degraba liberali in probleme legate de moralitate si de ordine sociala si sunt militanti pentru unirea tuturor bisericilor crestine din lume.Ince priveste modul de inchinare sunt deschisi catre formele de inchinare moderne cu baterie de tobe si toate instrumentele si stilurile muzicale contemporane.
Exista in Biserica Ortodoxa un procent semnificativ de persoane (poate chiar mai mult de jumatate din enoriasi, cler ) care au o atitudine moderata in ce priveste relatiile cu cei apartinand altor confesiuni . Dar exista si un procent destul de mare de persoane care a fost atrasa spre o forma de fundamentalism belicos care se manifesta printr-o o atitudine de ostilitate față de alte culte crestine, in special in mediul virtual, dar nu numai . Acestia de regula frecventeaza medii unde se predica un "ortodoxism" radical , saituri cu caracter extremist cu radacini legionare sau se simt atrasi de carti scrise de teologi, calugari cu astfel de convingeri .
Acestia promoveaza dogma care proclama religia ortodoxa ca "singura biserica crestina infiintata de apostoli" si instiga, incurajeaza la o atitudine ostila (ură) , respingere față de alte culte in special minoritare precum cultele protestante. Printre acestia sa remarcat fostul calugar Cleopa, despre acesta se spune ca inca de la absolvirea scolii primare sa retras din societate solicitand sa fie primit intr-o manastire, unde treptat a avansat in ierarhie. Fiind nascut in1912 a prins epoca de glorie a fascismului si legionarismului de care multi calugari si preoti din vremea aceea sau simtit atrasi si influentati .Sa remarcat prin cateva carti religioase scrise de el in care elogia religia ortodoxa ca "cea adevarata" dar si prin atacurile la adresa celor numiti de el cu dispret "secte". Intentionat sau nu, a creat un curent anti neoprotestant amestecat cu nationalism care a alimentat o forma de extremism religios patriotard belicos la care unii cu inclinatii spre fanatism nationalist-religios au aderat de-a lungul timpului. Si desigur nu este singurul, tot din mediul monahal provine si pr. Calistrat care a avut unele iesiri in aceiasi directie. Acest fundamentalism extremist excita la maximul orgoliul , mandria , nationalismul trasaturi total opuse crestinsmului adevarat dar tolerat de preudo-crestinismul traditional.
In spatele acestor manifestari sta ramura fundamentalista a BOR care proclama biserica proprie ca "sigura biserica crestina" sustinuta de o extrem de bogata literatura de propaganda dogmatica. Practic inaintasii actualilor preoti au avut grije sa imbrace intreaga istorie antica a crestinismului in teologie dogmatica ortodoxa in asa fel incat cine citeste istoria sa ramana cu impresia ca de fapt religia ortodoxa asa cum o stim astazi a aparut fix in vremea apostolilor. Bineinteles ca totul este un fals, dar este destul de greu de demostrat astazi ce a fost in primul secol, mai multi istorici afirma ca in secolul IV cei ajunsi la putere prin instituirea bisericii de stat au avut grije sa falsifice multe documente istorice pentru asi impune propria dogma si propriul cult in fața rivalilor de atunci si cei care vor urma.
Aveam totusi cateva documente inconstestabile precum Noul Testament in care gasim informatii despre cum a fost biserica in primul secol si unde bineinteles ca nu apare pe nicaieri mentionat biserica ortodoxa sau catolica, care se stie sau format si definitivat doctrina in vremea imparatului Constantin.
Dumnezeu nu a facut o biserica-cult la care sa adere obligatroriu toata populatia planetei , cum propovaduiesc ortodocsii fundamentalisti ( poate ca multora nu le-ar place ce vad acolo, muzica orientala medievala , ambianta ) . Biserica pe care a intemeiato Hristos este una spirituala in primul rand, formata din toti cei ce cred in Hristos , isi predau viata Lui si se straduiesc sa implineasca tot ce este scris in Evanghelii, indiferent de etnie, nationalitate. Mantuirea nu este pe baza apartenentei la un cult (confesiune) cu o anumita vechime, care mai este si libertina pe deasupra , ci este exclusiv pe baza credintei si a implinirii ce este scris in Scripturi (Noul Testament). Bineinteles ca trebuie sa facem parte dintr-un cult crestin care este intemeiata pe Sfanta Scriptura (fara alte inovatii) dar inaintea lui Dumnezeu,denumirea cultului nu are importanta pe care o invoca unii, vechimea cu atat mai putin.
Exista si printre teologii ortodocsi destul de multi care acepta fara rezerve cele mentionate mai sus care nu sustin dogma extremista cu "biserica ortodoxa singura biserica crestina" unii chiar profesori de teologie precum Pr. prof. C, Necula de la Sibiu , pr. prof. Stelian Tofana, Mihai Neamtu etc. care intretin fara probleme relatii amicale cu bisericile neoprotestante.
