Se apropie sfarsitul de an, Revelionul asta imi aminteste de vremea cand eram ortodox cat de important era Revelionul pentru familia noastra pentru parinti, cu luni inainte eram preocupati unde vom sarbatorii acest eveniment. Pentru un ortodox, catolic, pentru un om din lume petrecerea de Revelion este o obsesie aproape religioasa, trebuie sa fi neaparat intr-un loc unde lumea se distreaza, se bea , se mananca bine, sub nici o forma nu poate fi o noapte ca oricare alta. De altfel pentru majoritatea ortodocsilor, oamenilor din lume indiferent de confesiune toate sarbatorile inseamna petrecere, alcool din belsug, si distractie, muzica populara, pop, rock, dans, fie ca este Craciun, Pasti sau alte sarbatori religioase sau laice, nu pot separa sarbatoarea de petrecere. Lumea nu poate concepe viata fara de distractie, de aceea au rabufnit si revoltele antirescrictii (pandemice) au fost enervati ca nu pot merge la cluburi, discoteci, baruri, petreceri cand si cum vor ei.
Primul revelion fara distractii a fost pentru mine dupa ce m-am convertit , dupa ce am inceput sa frecventez o biserica neoprotestanta, atunci in loc de petrecere a fost o noapte in Casa Domnului, un program putin diferit (special) da tot in limitele unui serviciuu religios cu cantari crestine pana la ora 12 noaptea. Apoi acasa o noapte ca oricare alta fara televizor si distractii lumesti. Desi nu asi garanta cu nu exista si "pocaiti" lumesti care dupa ce au ajuns acasa au dat drumul la televizor invitand lumea in casa lor .
Din pacate chiar daca majoritatea celor converti s-au despartit de alcool, nu au renuntat si la distractie, televizorul inca ocupa un loc important in viata lor, muzica tinerilor are ritmuri tot mai lumesti, ca sa nu mai vorbim de bateria de tobe din biserica (acolo unde exista) care este simbolul divertismentului si al lumii sub pretextul inselator al "inchinarii" dupa model "Davidian" vechi testamental respins de Biserica Crestina inca din primul secol. Asa ca duhul divertismentului bantuie omenirea indiferent de religie si confesiune, desi din fericire nu peste tot, mai exista si crestini adevarati chiar daca constatam ca sunt tot mai putini.
