Masoreții, care din secolul al VI-lea până în secolul al X-lea au lucrat să reproducă textul original al Bibliei ebraice , au înlocuit vocalele numelui YHWH cu semnele vocale ale cuvintelor ebraice Adonai sau Elohim.
De unde au venit masoreții?
Masoreții (ebraică: בעלי המסורה, romanizat: Ba'alei ha-Masora) au fost grupuri de cărturari evrei care au lucrat de la sfârșitul secolelor al V-lea până la al X-lea d.Hr., cu sediul în principal în Palestina medievală (Jund Filastin) în orașe Tiberiade și Ierusalim, precum și în Irak (Babilonia) .
Ce lucrare importantă au făcut masoreții cu Vechiul Testament?
Masoreții erau un grup de savanți evrei care au lucrat timp de 400 de ani pentru a colecta toate versiunile Vechiului Testament și a le rafina într-un text cu autoritate .
Care este diferența dintre Biblia ebraică și Septuaginta?
Principala diferență dintre Biblia ebraică și Septuaginta este că Biblia ebraică este un text religios în ebraică biblică, dar Septuaginta este același text tradus în greacă . ... Celelalte nume ale Bibliei ebraice sunt Vechiul Testament, Tanakh etc., în timp ce Septuaginta este cunoscută ca LXX, adică șaptezeci.
Se potrivesc Manuscrisele de la Marea Moartă cu textul masoretic?
Manuscrisele masoretice dintre Manuscrisele de la Marea Moartă sunt uimitor de asemănătoare cu textele ebraice standard 1.000 de ani mai târziu, dovedind că scribii evrei au fost exacti în păstrarea și transmiterea Scripturilor masoretice.
Cum am primit Biblia Partea 1: Textul masoretic
Manuscrisele de la Marea Moartă îl menționează pe Isus?
Iudaism și creștinism Manuscrisele de la Marea Moartă nu conțin nimic despre Isus sau despre primii creștini, dar indirect ajută la înțelegerea lumii evreiești în care a trăit Isus și de ce mesajul său a atras adepți și oponenți.
Se referă Iehova la Iahve?
Deși savanții creștini de după perioadele Renașterii și Reformei au folosit termenul Iehova pentru YHWH, în secolele al XIX-lea și al XX-lea savanții biblici au început din nou să folosească forma Yahweh. ... Mulți savanți cred că cel mai potrivit sens poate fi „El aduce la existență tot ce există” (Yahweh-Asher-Yahweh).
Care este cea mai exactă traducere a Bibliei din lume?
Aproape toți oamenii de știință sunt de acord că New American Standard Bible (NASB) primește coroana pentru că este cea mai exactă traducere a Bibliei în engleză.
De ce este importantă Septuaginta pentru creștini?
Se presupune că Septuaginta a fost făcută pentru comunitatea evreiască din Egipt când greaca era limba comună în toată regiunea . ... Având în vedere că limba cea mai mare parte a bisericii creștine timpurii era greacă, mulți creștini timpurii s-au bazat pe Septuaginta pentru a localiza profețiile despre care au pretins că au fost împlinite de Hristos.
Ce limbă vorbea Isus?
Majoritatea savanților și istoricilor religioși sunt de acord cu Papa Francisc că Isus istoric vorbea în principal un dialect galilean, aramaic . Prin comerț, invazii și cuceriri, limba aramaică se răspândise în departe până în secolul al VII-lea î.Hr. și avea să devină lingua franca în mare parte din Orientul Mijlociu.
Se potrivesc Manuscrisele de la Marea Moartă cu Septuaginta?
Manuscrisele biblice găsite printre Manuscrisele de la Marea Moartă împing acele date cu un mileniu întreg, până în secolul al II-lea î.Hr. Aproximativ 35% din manuscrisele biblice DSS aparțin tradiției masoretice, 5% familiei Septuagintei și 5% samariteanului, restul nealiniat.
Care este cea mai veche copie a Vechiului Testament?
Codex Cairensis (Profeți) , indicat de Moses Ben Asher, datat cu un colofon 895 d.Hr., contrazis de datarea cu radiocarbon, care indica o dată din secolul al XI-lea. Este cel mai vechi manuscris care poartă data scrierii lui; era la Cairo, acum la Ierusalim.
Ce text este tradus KJV?
La fel ca traducerea lui Tyndale și Biblia de la Geneva, Versiunea Autorizată a fost tradusă în primul rând din texte greacă, ebraică și aramaică , deși cu referire secundară atât la Vulgata latină, cât și la versiuni latine mai recente; două cărți ale Apocrifelor au fost traduse dintr-o sursă latină.
Câți ani are Biblia ebraică?
Cu excepția câtorva pasaje în aramaică, care apar în principal în Cartea apocaliptică a lui Daniel, aceste scripturi au fost scrise inițial în ebraică în perioada 1200-100 î.Hr. Biblia ebraică a atins probabil forma actuală în jurul secolului al II-lea e.n.
Cine este Iehova?
Iehova (/dʒɪˈhoʊvə/) este o latinizare a ebraicii יְהֹוָה Yəhōwā, o vocalizare a Tetragramatonului יהוה (YHWH), numele propriu al Dumnezeului lui Israel din Biblia ebraică și este considerat unul dintre cele șapte nume ale lui Dumnezeu. iudaismul. ... Formele derivate Iehouah și Iehova au apărut pentru prima dată în secolul al XVI-lea.
Care este diferența dintre Manuscrisele de la Marea Moartă și Biblie?
Manuscrisele de la Marea Moartă includ fragmente din fiecare carte a Vechiului Testament, cu excepția Cărții Esterei . ... Alături de textele biblice, sulurile includ documente despre reglementări sectare, precum Regula Comunităţii, şi scrieri religioase care nu apar în Vechiul Testament.
De ce a fost Septuaginta atât de importantă?
Septuaginta, ca traducere a Bibliei ebraice, a fost un reper al antichității. Este prima traducere din istoria Bibliei . De asemenea, cu toate ciudateniile sale de limbă și stil de traducere, a devenit opera literară centrală a iudaismului elenistic și a creștinismului timpuriu.
De ce a fost scos apocrifa din Biblie?
Mărturisirea a oferit rațiunea excluderii: „Cărțile numite în mod obișnuit apocrife, nefiind de inspirație divină, nu fac parte din canonul Scripturii și, prin urmare, nu au autoritate în biserica lui Dumnezeu și nici nu trebuie aprobate în alt mod. , sau a folosit, decât alte scrieri umane” (1.3).
Unde este Biblia originală?
Cel mai vechi text complet care a supraviețuit al Noului Testament este Codex Sinaiticus, frumos scris, care a fost „descoperit” la mănăstirea Sf. Ecaterina de la poalele Muntelui Sinai din Egipt în anii 1840 și 1850. Datând din aproximativ 325-360 d.Hr., nu se știe unde a fost scris – poate Roma sau Egipt.
Care este numărul lui Dumnezeu?
Termenul „numărul lui Dumnezeu” este uneori atribuit diametrului graficului lui Rubik, care este numărul minim de spire necesare pentru a rezolva un cub Rubik dintr-o poziție de pornire arbitrară (adică, în cel mai rău caz). Rokicki și colab. (2010) au arătat că acest număr este egal cu 20 .
Care este numele adevărat al lui Dumnezeu?
Numele adevărat al lui Dumnezeu este YHWH , cele patru litere care alcătuiesc numele Lui găsite în Exod 3:14. Dumnezeu poartă multe nume în Biblie, dar are un singur nume personal, scris folosind patru litere - YHWH.
Care sunt toate numele lui Iehova lui Dumnezeu?
El Shaddai, Elohim, Adonai, Abba, El Elyon—Dumnezeu Atotputernic, Puternic Creator, Domn, Tată, Dumnezeu Preaînalt — acestea sunt doar câteva dintre numele și titlurile lui Dumnezeu care oferă o perspectivă bogată asupra naturii și caracterului Său.
De ce sunt Manuscrisele de la Marea Moartă atât de importante?
Manuscrisele de la Marea Moartă sunt importante nu numai pentru că oferă o perspectivă asupra comunității de la Qumrān , ci și pentru că oferă o fereastră către spectrul mai larg al credinței și practicii evreiești antice.
Cei din grupul ortodox extremist "Calea spre mantuire" au lansat in ultimul timp un atac pe toate platformele de social media la adresa bibliei Cornilescu
Asi dori sa incep subiectul cu o experienta personala. In urma cu cativa ani , in timp ce ma aflam intr-o comunitate am observat un coleg de camera care citea biblia cu mult interes. Am aruncat o privire pe coperta interioara si mi-am dat seama imediat ca este o traducere Cornilescu si fara sa intuiesc consecintele, am spus cu voce tare "e biblia Cornilescu". Cand a auzit tanarul respectiv, a tresarit , parca sa speriat, a pus imediat biblia deoparte si nu sa mai atins de ea. L-am intrebat ce sa intamplat si mi-a raspuns ca nu a stiut ca este traducerea Cornilescu, ca a auzit el de la un calugar ca este pacat sa citesti din biblia Cornilescu ca e sectara.
Ortodocsii cei mai putin educati, mai "habotnici" sunt foarte superstitiosi si se tem sa citeasca alte carti religioase decat cele editate de BOR . Administratorii acestui grup "Calea spre mantuire" sau mai bine zis spre indoctrinare, habotnicie folosindu-se de acest spirit superstitios al ortodocsilor s-au gandit ca atacand biblia Cornilescu taie orice posibilitate ca ortodocsii sa alunece catre neoprotestantism.
Realitatea este ca traducerea Cornilescu foloseste unele cuvinte cu doua intelesuri precum "icoana" care in romana veche arhaica inseamna si imagine, dar in limbajul curent are doar inteles de pictura religioasa bizantina.
Cel mal mult sunt derajati ortodocsii dePsalmul 97-7 în traducerea Cornilescu : “Ruşinaţi cei care se închină icoanei”.
In biblia ortodoxa este tradus: “Ruşinaţi cei care se închină chipurilor cioplite" identic in biblia catolica.
Biblia protestanta N.I.V si K.J Ps. 97-7 : “All who worship images are put to shame” „ Rusinati toti cei ce se inchina la imagini „ Deci este clar ca in original nu scrie nimic de icoane.
Apocalipsa 14-11 , “chipul fiarei” in biblia ortodoxa devine in traducera Cornilescu “icoana fiarei”. In biblia protestanta este "imaginea fiarei" . Nici aici in textul original evident nu este vorba de nici o icoana, dar cu un secol in urma cuvantul icoana avea si inteles de imagine.
Traducerile folosind cuvinte cu doua intelesuri pot fi interpretate ca tendentioase, partinitoare trag catre dogma protestanta, desi si ortodocsii fac acelasi lucru biblia este adaptata la doctrina ortodoxa. Un singur exemplu : Tit cap.1 :5
"Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit".
In traducerea protestanta dar si in cea catolica scrie :"Te-am lasat in Creta ca sa pui in rânduiala ce mai ramane de randuit si sa aseziprezbiteriin fiecare cetate, dupa cum ti-am poruncit". Biblia ortodoxa este singura care traduce "preoti" care este evident eronat. Preotii ortodocsi motiveaza folosirea cuvantului preot in loc de prezbiter prin faptul ca omul de rand nu cunoaste cuvantul prezbiter de aceea l-au inlocuit cu preot, dar esteun fals pentru ca in versiunea originalulă greacă scrie πρεσβυτέρους (presbier) si nuἱερεύς (preot). Din moment ce, cei care au scris textul Scripturii in original au afirmat ca erau prezbiteri- inseamna ca asta erau. Faptul ca prezbiterii din primul secol erau supusi unui ritual de rugaciune prin punerea mainilor peste ei de catre apostoli sau cei care le tineau locul (ceea ce ortodocsii numesc hirotonire) nu face din ei preoti (nu existau liturghii in biserica primara- asta se vede clar din Noul Testament si nu numai). Si pastorii protestanti trec prin acelasi ritual dar nu sunt preoti. Motivatia reala a faptului ca sa tradus preoti in loc de prezbiteri in bibliile ortodoxe recente este pentru a iduce credinta ca existau preoti crestini in primul secol altfel si existenta BO in primul secol va fi pusa sub semnul intrebarii.
Faptul ca ortodocsii traduc eronat intentionat unele pasaje din biblie nu este o scuza pentru neoprotestanti sa faca la fel. Se cunoaste la nivel de culte np ca traducerea Cornilescu este pe alocuri discutabila, cu unele erori , traducerea e veche de un secol, si cu toate acestea intentionat se pastreaza aceasta traducera Cornilescu tocmai pentru ca este favorabila doctrinei protestante. Dar cei care gandesc asa se inseala siguri, sa trasmiti un mesaj fals este necistit. Exista si alte metode de a devoala abaterile secularilor de la Scriptura decat sa te legi de inchinarea la icoane, care este pana la urma o abatere minora de la crestinismul apostolic (idolatria din VT se refera la inchinarea la zeitati pagane, nu este chiar acelasi lucru).
Chiar daca aceste mici erori de traducere nu influenteaza in nici un fel continutul de baza si doctrina Noului Testament o traducere actualizata ar putea feri comunitatea evanghelica de contestari nejustificate . Poate ca se vor trezi pana la urma si liderii de biserici sa ia decizia sa inlocuiasca traducerea veche Cornilescu cu alta care sa nu aibe nici un cusur, daca doresc sa-si dovedeasca cinstea si corectitudinea , altfel vor fi mereu probleme.
„Biserica /Church ”, așa cum o numesc cunoscătorii, a fost fondată în 1983 în Sydney, Australia, de Brian și Bobbie Houston - la acea vreme sub un alt nume - și are între timp biserici-fiice în întreaga lume. Site-ul relinfo.ch scrie: Hillsong Church este o fuziune din 1999 a Hills Christian Life Centre, fondat în 1983 de cuplul Houston, și Sydney Christian Life Centre, fondat de Frank Houston. Membrii fondatori sunt pastorul William Francis „Frank” Houston, fiul său Brian Houston și soția sa Bobbie Houston. În Germania și Elveția există baze în Berlin, Düsseldorf, Konstanz, München, Zurich și Geneva. Filiala germană face parte din „Bund freikirchlicher Pfingstgemeinden”. Tatăl lui Brian Houston a fost acuzat în 1999 de abuz sexual asupra unor băieți minori și, de atunci, a fost exclus doar din slujba de predicator. Cuplului Brian și Bobbie Houston li se reproșează lipsa unei prelucrări cu adevărat coerente a acestui incident până în prezent. Aici apar câteva întrebări pentru creștinul atent. Cum poate fi această „Church” o lucrare a lui Dumnezeu? Cineva se află în fruntea unei biserici penticostale, proclamă „semne și minuni” timp de ani de zile, practică așa-numitele „daruri spirituale”, face „vindecări și eliberări”, „distribuie Duhul lui Dumnezeu” - și apoi exact această persoană se dovedește a fi cineva care practică pedofilia. Putem crede cu adevărat că Duhul Sfânt se află în spatele acestei mișcări? Este adevărat că păcate grave se întâmplă chiar și în rândul oamenilor „evlavioși”, dar atunci când acestea sunt descoperite, răul trebuie scos din rândul credincioșilor (compară cu 1. Corinteni 5.13). Păcatele ar trebui să fie mărturisite fără cruţare, judecate și să fie tratate conştiincios, astfel încât să nu existe nici o urmă de îndoială că s-a făcut totul pentru a aborda în mod adecvat suferința victimelor, astfel încât acestea să experimenteze o vindecare adevărată și să fie capabile să ierte ele însele din inimă.
Răspândirea
„Hillsong Church” se răspândește pe scară largă, în principal prin așa-numita muzică Hillsong-Worship, printr-un program de televiziune propriu, diverse conferințe, apariția foarte profesionistă în social media și prin Colegiul Hillsong din Australia. Cântece individuale sau chiar albume întregi intrau în mod regulat în topurile australiene (laice). Este inutil să mai spunem că banii joacă un rol important aici, şi „Church” este un model de afaceri de foarte mare succes. Vizitatorii își exprimă mai des uimirea pe internet cum o mare parte din timpul slujbei este dedicată strângerii de donaţii și apelurilor pentru donații sau chemării la cumpărarea anumitor cărți ale liderilor Hillsong.
Serviciile divine
Serviciile divine nu au loc într-o biserică convențională, ci în săli imense și amintesc de concertele rock obișnuite în ceea ce privește ambianța exterioară. Există o scenă, iar pastorul seamănă cu un star rock tatuat care este aclamat atunci când urcă pe scenă. Există efecte de iluminat foarte profesionale, sisteme de ceață și fluxuri video; în colț există tobe voluminoase și alte instrumente muzicale; muzica este puternică și complet adaptată lumii necreștine. Vizitatorii relatează că introducerea și timpul de închinare durează o oră bună, iar apoi predica propriu-zisă nu durează mai mult de 35 de minute și, potrivit lui Brian Houston, nu ar trebui să dureze mai mult. Practic, nu există bariere pentru cei care nu sunt familiarizați cu biserica. Sala este în semiîntuneric, iar serviciul este un amestec de Event profesional și spectacol. Totul este puternic emoțional și orientat spre simţuri. O pagină de internet scrie:
Accentul este pus pe sentimente entuziaste și pe dorinţa după o „străpungere” spirituală cu experiențe emoționale religioase deosebite.[5] Desigur, emoțiile fac parte din viața noastră și nu este nimic greșit în ceea ce privește sentimentele generate spiritual. Cu toate acestea, emoțiile nu ar trebui să fie în prim-plan sau să domine asupra tuturor celorlalte lucruri. Biblia ne îndeamnă în multe locuri să nu ne îmbătăm, ci dimpotrivă, să fim cumpătați și treji (compară cu 1. Petru 4.7; Efeseni 5.18,19; 2. Timotei 1.7; 4.5). În plus, nu trebuie să existe nicio suspiciune de manipulare, deoarece creierul este influențat de anumite ritmuri. Roger Liebi vorbește într-o prelegere despre faptul că, prin intermediul bătăilor motorii-ritmice de tobe, starea de veghe a creierului este decuplată și există o percepție diminuată a spațiului și a timpului; gândirea critică este, de asemenea, decuplată. Credința nu este un sentiment, ci se bazează pe faptele credinței. Este aproape imposibil să obții prin intermediul internetului declarații clare ale „Church” cu privire la învățătura ei. În crezul „Church” se pot găsi cel puțin câteva afirmații; însă acestea sunt scrise într-un mod atât de general încât prea multe nu se pot afla, deși și acest crez poate fi clasificat în mod clar ca fiind carismatic și sugerează, de asemenea, o falsă „evanghelie a prosperității”. Se predică într-adevăr abţinerea de la sex înainte de căsătorie, dar nu trebuie să se teamă de consecințe dacă însă o fac. De asemenea, persoanele care își trăiesc homosexualitatea sunt binevenite în „Church”, chiar dacă nu li se recomandă acest lucru; doar că funcțiile de conducere nu sunt posibile în acest caz.
Învăţături carismatice speciale
O clasificare doctrinară este, prin urmare, foarte dificilă. Cu toate acestea, este clar că aici sunt reprezentate toate învățăturile carismatice speciale în domeniul vorbirii în limbi, al vindecărilor și al miracolelor - nu în ultimul rând, este afiliată și la „Federația Bisericilor Penticostale Libere”, iar „predicatorul vedetă” din New York, Carl Lentz, are legături cu Gospel Forum din Stuttgart, extrem de carismatic. În mărturisirea de credință a Bisericii Hillsong ea se declară de partea „darurilor spirituale” carismatice, care în practicarea lor sunt în parte foarte diferite de „darurile spirituale” biblice.
Lipsa elementelor de predică
Deși Hillsong Church este o mișcare de masă și se poate aștepta ca mulți străini de biserică și necreștini să participe săptămânal, în mod surprinzător se predică foarte puțin despre pocăință, păcat, convertire, ascultare, judecată sau chiar iad. Cel puțin în crezul „Church”, păcatul este încă descris ca fiind elementul de separare dintre Dumnezeu și om și se vorbește despre faptul că păcatul trebuie mărturisit pentru a primi iertare și viață nouă.
Forma predicii
Predicile sunt foarte bine pregătite, puternic orientate emoțional și aproape perfecte din punct de vedere retoric; nu de puține ori ele conțin morală cu adevărat importantă, profund creștină. Acest tip de prelegere este cunoscut în domeniul laic doar de către vorbitori profesioniști și antrenori motivaționali, după cum atestă chiar și observatorii necreștini.[5] Lumea știe foarte bine cum să emoționeze și să manipuleze oamenii până la punctul de a vinde chiar și unui eschimos un frigider. Rămâne de bănuit că aceste mijloace retorice sunt folosite în mod deliberat. Unora dintre vorbitorii pe care i-am ascultat nu vrem să le negăm o anumită sinceritate în aceste chestiuni; ei vor pur și simplu să „scoată ce e mai bun” pentru Domnul, iar în acest caz - din punctul lor de vedere – nu rareori scopul justifică mijloacele.
La cine se adresează ?
Hillsong Church se adresează în general doar generației tinere. Aceasta este o dovadă clară că nu este vorba despre o „biserica” biblică în care tinerii și bătrânii vor să trăiască alături pentru gloria lui Dumnezeu, în care generația tânără are modele după care să se orienteze și în care învață să fie grijulii unii cu alții. Faptul că aici se ajunge doar la tânăra generație se datorează cu siguranță și faptului că muzica este foarte mult în prim-plan.
Însuşirile muzicii Hillsong
Muzica Hillsong Church este de fapt produsul de prezentare. Creșterea „Church” se datorează în primul rând muzicii Hillsong. Aici se compun permanent cântece noi, care ajung chiar și în cercurile conservative ale creștinismului. Nu se pot deosebi de muzica laică prin faptul că, așa cum am menționat mai sus, ocupă adesea primele poziții în topurile laice din Australia. În prezent, există din ce în ce mai multe Praise-&-Worship-Events după modelul Hillsong, care fie că prezintă cântecele Hillsong, fie cântece similare. De obicei, aceste cântece nu au o profunzime spirituală deosebită, de aceea se pot găsi destul de rar adevărate gafe doctrinare. Acestea se caracterizează prin multe repetiții și melodii repetative, care funcționează adesea pe principii foarte asemănătoare: Se începe foarte încet, cu puține instrumente, devine din ce în ce mai tare cu tot mai multe instrumente, pentru ca apoi să devină din nou mai liniștit cu tot mai puține instrumente. Se ştie foarte bine de efectul pe care această metodă îl are asupra psihicului uman.[1]
Aceste cântece sunt prezentate sub forma unui concert rock laic normal. Participanții sunt astfel transportați într-o stare de extaz, asemănătoare cu starea de ebrietate, care este considerată de obicei ca fiind prezența lui Dumnezeu. Tinerii sunt deosebit de receptivi la acest lucru. De multe ori ei nu știu că aceste stări se produc și în concertele rock laice; totuși, aici se vorbește mai degrabă de o anumită „magie a momentului” (Magic Moments).
În anul 2019, în revista creștină pro a apărut un articol potrivit căruia unul dintre muzicienii de frunte ai mișcării Hillsong „și-a pierdut credința”. El a scris numeroase cântece pentru Hillsong Music și a fost responsabil de conducerea muzicală a Hillsong Church.[2]
Muzica în serviciul divin
Muzica joacă un rol foarte important în serviciile divine Hillsong. Adesea ea ocupă mai mult spațiu decât predica propriu-zisă și chiar și în timpul predicii se poate auzi acompaniamentul de pian pe fundal. Totul este conceput pentru a emoționa oamenii și pentru a-i câştiga.
Când ne gândim că în epistolele Noului Testament nu există nici măcar o singură menționare directă a unui instrument muzical în biserică și că, chiar și în slujba Templului din Vechiul Testament, doar trei instrumente alese jucau un rol (compară cu 1. Cronici 25.1), și că doar marele preot intra în Locul Preasfânt o singură dată pe an, și asta nu fără sânge (nu cu muzică care îți taie urechile!), și când ne gândim, de asemenea, că astăzi avem cu toții „intrare liberă în Locul Preasfânt [cel mai dinăuntru] prin sângele lui Isus” (Evrei 10.19) - atunci este greu de înțeles de ce Hillsong Church este de părerea că intrarea în cea mai sfântă prezență a lui Dumnezeu cu muzică rock zgomotoasă este calea cea mai bună de urmat.
Înţelegerea închinării
În primul rând, închinarea nou-testamentară este mai mult decât o atitudine interioară sau un lucru interior pe care cineva îl poate aduce acum înaintea lui Dumnezeu în orice loc, spre deosebire de slujba din Templul iudaic din Ierusalim, așa cum interpretează Freimut Haverkamp textul din Ioan 4. Ioan 4 spune că trebuie să ne închinăm Tatălui în duh și adevăr. Acest lucru se află acolo tocmai în contrast cu închinarea din Vechiul Testament, care era îndreptată mai ales către omul natural în carne și oase. Totul a fost orientat spre omul natural care să fie capabil să facă această închinare: era ceva pentru simțurile omului (vedere, auzire, mirosire, simțire), veșminte preoțești frumoase, jertfe vizibile, cortul sau Templul. Toate acestea sunt în opoziţie cu închinarea „în duh”. Omul nou este un om spiritual, ceresc; născut din nou din apă și din Duh, el aduce jertfe spirituale într-un templu spiritual (compară cu 1. Petru 2.5; Efeseni 2.22; 1. Corinteni 15.45-49). În închinarea nou-testamentară, accentul este pus pe ceea ce se întâmplă în duhul nostru sau „în duh” și este exprimat prin aceea că noi medităm asupra adevărului așa cum el ne-a fost transmis în Noul Testament.
Deci, accentul închinării nou-testamentare nu se mai concentrează pe ceea ce este vizibil, ci pe ceea ce este nevăzut. Totuși, în serviciile divine Hillsong, accentul se pune foarte mult pe manifestarea exterioară; este practic o întoarcere la închinarea iudaică, unde totul era de asemenea îndreptat spre omul natural în starea sa păcătoasă.
Ar trebui necredincioşii să se închine lui Dumnezeu?
Dar ce se întâmplă într-un „serviciu divin” Hillsong? Partea Worship de închinare este folosită tocmai pentru a-i câştiga pe oameni care nu sunt familiarizați cu biserica, şi nu în cele din urmă mulți oameni au declarat de pe internet, că au fost atrași în special de muzică. Desigur, acest gen de muzică atrage oamenii din afara bisericii, pentru că în întregime este o muzică lumească, iar când este interpretată atât de profesionist cum se întâmplă uneori în Hillsong Church, nu este de mirare. Întrebarea este, dacă astfel de oameni au ajuns cu adevărat la adevărata credință sau dacă ei fac parte din cei mulți care într-un moment emoțional au luat o decizie aparentă pentru Isus și despre care Domnul va spune la sfârșit: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! nu în Numele Tău am profeţit și nu în Numele Tău am scos demoni şi nu în Numele Tău am făcut multe lucrări de putere [minuni]?» Și atunci le voi spune deschis: «Niciodată nu v-am cunoscut; plecați de la Mine, lucrători ai fărădelegii!»” (Matei 7.22,23).
Concluzie
Necreștinului i se prezintă într-adevăr un stil de viață creștin ca fiind demn de a fi urmărit, dar nu și modul în care el va găsi și puterea de a duce un astfel de stil de viață, și anume doar printr-o convertire temeinică, prin care a ajuns să termine cu sine însuşi și cu toate luptele proprii și a recunoscut că din omul firesc nu iese nimic care să Îl slăvească în vreun fel pe Dumnezeu. Cineva nu este creștin dacă trăiește un stil de viață creștin, ci atunci când s-a întors la Hristos prin credință, pocăință și convertire. Este un mare pericol să prezentăm unui necreștin un stil de viață pe care să îl imite fără a avea o viață nouă, adevărată. Probabil că Wilhelm Busch a fost cel care a spus odată următoarele: Ceea ce nu este negru este negricios, şi ceea ce nu este alb este albicios, iar ceea ce nu este creștin este creștinesc. – Ne facem vinovaţi dacă îi inducem pe oameni în eroare, făcându-i să creadă că sunt creștini născuți din nou, dar nu sunt.
Apostolul Pavel a scris copilului său spiritual, Timotei:
2. Timotei 4.3-5: Va fi un timp când nu vor suporta învăţătura sănătoasă, ci, dorind să-şi desfăteze urechile, îşi vor strânge o mulţime de învăţători după poftele lor; şi îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor abate spre basme. Dar tu, fii treaz în toate, suferă răul, fă lucrare de evanghelist, împlineşte-ţi deplin slujba.
În 2. Timotei 3.1, apostolul vorbește despre „zilele de pe urmă”. Oricare ar fi aceste zile din urmă, noi trăim deja la aproape 2000 de ani după acest mesaj și, prin urmare, avem cu siguranță dreptul de a aplica aceste versete și în timpul nostru. Nu vrem să exagerăm cu aceste versete, dar ni se pare că unele elemente sunt foarte clar aplicabile. Și chiar ne întrebăm la ce ar trebui să se aplice aceste versete, dacă nu la mișcări de acest gen.
Desfătarea (gâdilarea) urechilor
Deseori în predici este vorba despre a trăi bine acum; este vorba de a savura viaţa, de a avea distracţie aici; este vorba despre propria dorință, despre doruri, despre ceea ce am chef să fac. Și dacă particip la un serviciu divin, atunci trebuie să-mi placă predica și muzica, trebuie să-mi gâdile urechile, trebuie să sune bine și să mă facă să mă simt bine și, vă rog, să nu mă suprasolicite. Timpul Worship poate fi cu plăcere mai lung, dar predica nu ar trebui să dureze mai mult de 25-35 de minute - dacă aceste lucruri sunt respectate, oamenii vor veni în număr mare la aceste festivităţi. Lui Timotei i se cere să sufere necazuri. Pavel îl pregătește pentru faptul că a fi creștin poate însemna și a fi singur, așa cum Timotei a putut experimenta în exemplul lui Pavel (compară cu 2. Timotei 1.15). Acest lucru îl veți auzi foarte rar într-o Hillsong Church.
Fanatismul religios este cea mai extremă, agresivă formă de zel în materie de religie și credință. El este caracterizat de o viziune de neclintit asupra unei anumite învățături și a unei intoleranțe față de punctele de vedere ale altor persoane. Istoria cunoaște multe exemple despre modul în care fanatismul a avut un efect dăunător asupra anumitor grupuri de oameni și asupra unor națiuni întregi, forțându-i să meargă cu foc și sabie asupra disidenților.
SEMNE DE FANATISM RELIGIOS
Semnul principal al urmăririi obsesive a unei idei este considerat intoleranță față de alte religii sau culte. Ura nedisimulată și disprețul față de alte credințe dau naștere agresivității, care uneori se manifestă în cele mai dezgustătoare forme. În sine, un fanatic nu reprezintă o mare amenințare pentru societate, cu toate acestea, asocierea unor astfel de oameni în grupuri poate duce mai devreme sau mai târziu la ciocniri deschise între reprezentanții diferitelor confesiuni. Fanatismul în masă este, de asemenea, periculos, deoarece nu numai fanaticii înșiși, ci și grupurile mai puțin religioase și nereligioase de cetățeni vor suferi de astfel de acțiuni.
Un alt semn al fanatismului religios este fundamentalismul religios ortodox, care nu acceptă nimic nou. Fanaticul percepe ideea sa ca un adevăr absolut, care nu este supus criticii în niciuna dintre manifestările sale. Chiar dacă critica este corectă și justificată, un adept înflăcărat al unei idei religioase nu este capabil să reacționeze constructiv la obiecții. Adesea, un fan o consideră o insultă personală și este capabilă să aducă un argument într-o luptă, în care intră rapid într-o stare de pasiune. În același timp, dându-și seama că poate fi învins, el percepe ceea ce se întâmplă ca fiind lupta lui cu răul și este gata să-și omoare adversarul sau să accepte moartea „martirului”.
Fanaticilor le place să fie primii care atârnă etichete, pronunțând cu voce tare: „eretic”, „sectar”, „păgân” etc. Așezând o persoană într-o poziție incomodă, sarcina principală a unui astfel de individ rabiat este de a face adversarul să se retragă și să se confunde. În acest caz, scopul principal este de a câștiga într-o luptă verbală sau corp la corp, și nu întrebări ideologice din seria „care doctrina este mai corect”.
EXEMPLE DE FANATISM RELIGIOS ÎN ISTORIE
Lupta religioasă din lumea antică era prezentă pe teritoriul multor țări moderne. Cele mai faimoase persecuții religioase sunt considerate exterminarea adepților reformei religioase a Ahenatonului în Egiptul Antic, persecuția creștinilor în perioada de glorie a Imperiului Roman.
Dar poate cea mai faimoasă victimă a disidenței a fost Iisus Hristos și aproape toți apostolii săi. Pentru ideile și predicile „eretice” în rândul populației evreiești, fiecare dintre ei a suferit un martiriu îngrozitor.
Noaptea Sfântului Bartolomeu este un teribil masacru al hughenoților (protestanți francezi), provocat de arzătoarea catolică Catherine de Medici în august 1572. În acea zi, potrivit unor rapoarte, mai mult de 30.000 de persoane au murit, toate fiind marcate cu cuvântul „eretic”.
Partea inversă a medaliei a fost fanatismul anti-religios în timpul formării puterii sovietice. El s-a exprimat în lupta împotriva prejudecăților, persecuției bisericii, religiei și ateismului militant. De fapt, aceeași „vânătoare de vrăjitoare”, exact opusul.
Exista un cont youtube si grupuri pe facebook si tik tok etc. cu numele de "Calea spre mantuire", acestea fiind administrate de familia Agache sotul Gratielei Agache fiind absolvent de teologie ortodoxa.
Administratorii acestor grupuri si-au propus in principal sa initieze un soi de "atac mediatic" impotriva a ceia ce ei numesc "sectari" cu referire la neoprotestanti (np) pe motiv ca acestia au un comportament jignitor la adresa ortodocsilor in mediul online. Mai precis ironizeaza anumite practici ale ortodocsilor precum inchinarea la icoane si moaste desi ironiile np sunt "apa de ploaie" pe langa ce fac ei.
Grupurile numite bizar "Calea spre mantuire" instiga constant la ura impotriva neoprotestantilor si invita pe urmaritori sa sustina finaciar aceasta lucrare de inspiratie diabolica. Si de sustinatori naivi si fanatici se pare ca nu duc lipsa, daca mai sunt si platiti pentru ce fac sunt cu atat mai incurajati sa continue.
Acest gen de atacuri nu le-am mai vazut de pe vremea comunismului cand presa securisto comunista lansau programe de propaganda in special la TVR prin care se instiga la ura impotriva a ceea ce ei numeau "sectari"," secte". Activitatea np era contrara politicii partidului care promova ateismul de aceea erau tratati ca dusmani ai sistemului (in timp ce ortodocsii erau majoritatea membrii P.C.R. ).
Speram ca odata cu caderea comunismul va disparea si prigoana si etichetarile dusmanoase, dar nu a durat mult si au aparut vechii dusmani adeptii aripii nationaliste ortodoxe care in perioada interbelica au facut front comun cu legionarii fascistoizi.
Desi Miscarea Legionara a fost interzisa de lege au aparut alte organizatii neolegionare care pastreaza ideologia predecesorilor si o combina cu dogma ortodocsilor nationalisti . Aceasta ideologie a patruns si in manastiri prin calugarii octogenari care au prins vremurile de glorie ale legionarismului.
Asa se face ca printre asa zisii "mari duhovnici" au manastirilor cativa au idetificat un nou dusman al ortodoxiei .... "sectarii ". Acesti "duhovnici" prin scrierile lor au semanat otrava urii impotriva celor pe care ei i-au numit "sectari".
Desi unii din ei au putrezit de mult timp in pamant precum calugarul Cleopa care sa remarcat tocmai prin scrierile sale pline de ura si venin impotriva altor confesiuni este citat copios de adeptii fanatici ai national-ortodoxiei printre care se numara si Gratiela Agache.
Iata o scurta monstra dintr-o postare de pe canalui "Calea spre matuire " cu un citat din raposatu Cleopa:
"Când vei vedea o carte că nu are aprobarea Sfântului Sinod și nu are cruce pe ea, dă-o pe foc, chiar Biblie dacă este! Nici un păcat nu ai! Aceasta este otrava semănată de înaintemergătorii lui Antihrist.Păziți-vă de nebunii aceștia! Au case de rugăciuni, dar acolo-i casa satanei"
Acest limbaj ne aminteste de Evul Mediu intunecat cand oamenii de rand nu aveau permisiunea sa detina sau sa citeasca biblia, pentru ca riscau sa fie arsi pe rug, la ordinul clerului. Acest popa care toata viata lui a stat inchis intr-o pestera sau chilie ce o fi fost , le spune adeptilor sai ca nu au voie sa atinga cu atat mai putin sa studieze o biblie care nu este aprobata de Sinodul BOR , ci dimpotriva s-o arunce in foc . Tot ce nu este aprobat de BOR este "otrava de la Anticrist" si trebuie arsa , mai spunea el. Cei care nu sunt ortodocsi in viziunea raposatului se aduna in "Casa Satanei".
Acest gen de comentarii specifice unor obsedati schizofrenoizi , ne arata clar ca acest individ era total strain de Dumnezeu cat era el de popa, roada Duhului Sfant cum spune Scriptura este Dragostea, bunatatea. Aici dimpotriva vedem ura si dusmanie, chiar un pacat de hula impotriva Duhului Sfant numind Casa de rugaciunea a unor crestini "Casa Satanei".
Isus Hristos ne spune in Matei 18-20 "Căci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocullor.”cu siguranta popa Cleopa nu a auzit de asa ceva.
Adeptii lui printre care si familia Agache il cred si il divinizeaza pentru ca nici ei nu-l cunosc pe Dumnezeu si fac fara sa stie lucrarea Satanei ! Au facut din religia ortodoxa dumnezeul lor, ei si urmaritorii lor.
Grupurile "Calea spre mantuire" au devenit o cloaca de fanatici care aclama frenectic la fiecare postare care scuipa otrava denigrarii asupra a ceia ce mintile lor inguste numesc "sectari".
Tot ce prezinta canalul lor nu este calea spre mantuire si calea catre iad sau ca sa fim mai ingaduitori in exprimare calea spre indoctrinare maxima cu teologie ortodoxa , te spala pe creier nu te mantuieste.
Cei care cauta adevarata cale catre mantuire nu o face pe saiturile extremiste ale fanaticilor ci cunoscand crestinismul din perspectiva universala, cautand opinii echilibrate si daca esti un om inteligent cauti sa cunosti mai multe versiuni ale bibliei nu doar cea aprobata de BOR .
Recentul conflict pricinuit de initiativa intelectualilor care au propus sinodului BOR schimbarea datei Pastelui pentru a coincide cu al celorlante culte a scos la iveala prapastia uriasa care exista in BOR intre credinciosii deschisi la minte, intelectuali si gruparea intunecata a fanaticilor nationalisti. Din pacate fanatismul care sustine orgoliile este mult mai tentant decat calea echilibrata rationala care este cu adevarat de origine divina.
In continuare un fragment de conversatii de pe contul Gratielei Agache .
Traducerea Cornilescu a Biblie nu a dus si nu duce pe nimeni in iad precum afirma adeptii lui Satan, ci dimpotriva au dus pe foarte multi la mantuire .
Chiar mai mult de atat face minuni . In urma cu cativa ani ma aflam internat intr-o clinica si un pacient vazundu-ma ca am o biblie in traducere Cornilescu mi-e povestit mie si celor din salon o experienta ce la marcat profund. In urma cu 2 ani in timp ce se afla internat in spital in urma unui accident avand o rana profunda in urma unei arsuri, a gasit in salon pe un raft o biblie Cornilescu . Neavand alta ocupatie a inceput sa o citeasca , era prima data cand citea in Biblie ,a citit incontinuu mai multe ore in fiecare zi de vineri pana luni . Cand a venit medicul luni si a desfacut pansamentul a fost socat, rana se videcase total, la intrebat ce medicamente a folosit. El a raspuns "nici un medicament" doar am citit din biblie , pana la urma a recunoscut ca cititul in biblia Cornilescu la vindecat. Desi acea persoana era de religie ortodoxa a recunoscut ca cititul in biblia aceia la vindecat miraculos de o rana care altfel s-ar fi vindecat cu medicamente in cateva saptamani. Inca o dovada in plus ca Biblia indiferent de traducere, versiune este cuvantul lui Dumnezeu, iar cei care vor intrazni sa o arunce in foc, de foc vor avea parte , Dumnezeu nu se lasa batjocorit.
Pastorul profesor univ. Paul Negruț rectorul Universității Emanuel Oradea despre noile forme de închinare cu lumini colorate, semiobscuritate , muzica contemporana - este închinare senzulală care va fi urmată de închinarea sexuală .
Mai multe saituri ortodoxe nationaliste care considera denominatiunea lor singura corecta printre care napocanews.ro, au postat mesaje provenite de la Savatie Baștovoi, calugar la o manastire din Trasnistria apartinand patriarhiei de la Moscova. Acesta care este un fel de "guru" al ortodocsilor nationalisti promoveaza cunoscuta propaganda putinista . Savatie spune printre altele ca stabilirea unei date comune de sarbatoririi Pastelui ar fi o gresala pentru ca in Lumea Libera Pastele nu mai este celebrat de mult timp.
Minciuna si manipulare. Atat in Europa de vest cat si in restul lumii crestinii adevarati serbeaza Invierea lui Hristos in fiecare an. S-ar putea oferi aici numeroase exemple dar ma rezum la doua , unul din SUA, altul din Coreea de Sud unde probabil pana nu demult putini stiau ca exista comunitati crestine puternice, in Seoul cea mai mica biserica are 1000 de locuri.
In anul 1995 in plin elan ecumenic a sosit in Romania la invitatia Aliantei Evanghelice, David Yongi Cho pastorul celei mai mari biserici penticostale-carismatice din lume, traducator la Sala Polivalenta din Bucuresti a fost un pastor baptist din Sibiu . Astazi astfel de scene nu mai sunt posibile, s-au dus vremurile de iubire intre baptisti si carismatici. In prezent nu prea mai exista colaborare intre cele doua confesiuni pentru ca diferentele doctrinare, sunt de netrecut.
Carismaticii se trag din penticostali, miscarea carismatica a aparut in SUA la fel ca si penticostalismul, doar ca carismaticii au dus "darul duhurilor" la extrem. Au introdus principii noi precum "puterea cuvantului rostit" , "Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa fie bogati, sa fie sanatosi, vindecati de boli".
Pentru vindecare folosesc orice mijloace , inclusiv tehnici specifice religiilor orientale numite Kundalini, prin care oamenii loviti in frunte de pastor cad jos pe spate intr-o stare de euforie care poate sa tina cateva ore (cu o perioada mai intensa in primele minute). Senzatia simtita este asemanatoar celei date de atingerea Duhului in pentocostalism, insa Kundaini provine din spiritualitatea orientala (mai este denumit si duh sfant fals ).
Toti carismaticii pretind ca au Duhul Sfant si vorbesc in limbi necunoscute, desi se pot intalnii diverse forme de manifestare unele ciudate precum "rasul sfant " miscare initiata de pastorul american (fost penticostal) Keneth Hagin care a intemeiat gruparea "Cuvantul credintei" .
In SUA sunt o multime de astfel de "denominatiuni" carismatice, unele cu manifestari cel putin dubioase precum "Bethel" in unele se manifesta clar duhuri demonice .
Ar fi bine de precizat totusi ca nu in toate bisericile carismatice sunt manifestari demonice, dar ramane un mare semn de intrebare ce fel de duh îi calauzeste pe unii dintre ei. Pentru ca este greu de crezut ca Duhul Sfant pe unii îi îndruma sa foloseasca numai muzica de inspiratie divina , evlavioasa iar pe altii sa cante muzica ritmata pop, rock sau genuri asemanatoare, identice cu cele din lume. Am intalnit in biserici carismatice chiar la Cina Domnului o muzica ritmata gen disco, rock in timp ce in bisericile crestine traditionale la Cina este o muzica reverentioasa , de meditatie specifica evenimentului.
La cealata extrema baptistii , cel putin cei din Romania au o doctrina destul de rigida in comparatie cu atii, din alte tari precum Anglia unde exista biserici baptiste care se roaga in comun, se roaga pentru umplerea cu Duhul Sfant si pentru vindecari divine. Pastorii baptisti din Romania (majoritatea) nici nu vor sa auda de asa ceva pe motiv ca se incalca doctrina.
In principiu Biserica Baptista este minunata pentru vremuri bune, cand esti sanatos, prosper, ai o familie frumoasa, ai tot ce iti trebuie si nu ai nevoie sa te ajute altii. Altfel s-ar putea sa fi dezamagit.
In privinta existentei minunilor, da ele exista si astazi desi recunosc ca personal nu am avut sansa sa experimentez o astfel de minune. Dar am fost in biserici unde se practica rugaciuni pentru bolnavi, am vizitat si o biserica independenta (fosta baptista) care afirmau ca nu sunt nici penticostali nici carismatici si care practicau rugaciunea pentru bolnavi. Cel putin o parte din ei afirmau ca sunt "botezati cu Duhul Sfant", vorbeau in limbi necunoscute si prooroceau dar numai in grupuri rastranse nu cu toata biserica.
Pastorul bisericii (fost baptist) mi-a spus ca la ei intre 10 % si 15 % din cei care au fost acolo pentru rugaciuni de vindecare au marturisit ca s-au vindecat. Este o cifra rezonabila, care infirma doctrina baptististilor care sustin ca astazi nu mai exista vindecari miraculoas ca in primul secol, dar infirma si teoria carismaticilor care pretind ca toti pentru care se face rugaciuni se vindeca.
Am frecventat ani de zile si biserici penticostale si cateva carismatice, pe langa cea baptista si am constatat ca penticostalii au ceva in plus lucrarea Duhului Sfant prin rugaciuni intense te aduce mai aproape de Dumnezeu . Cand cineva care are puterea Duhului Sfant asupra sa se roaga pentru o persoana prin punea mainilor, aceasta simte puterea divina , o stare de bine, chiar daca nu va fi vindecat fizic....in timp ce la altii doar predici si nimic altceva.
Pe de alta parte nu oricine accepta manifestatiile din bisericile penticostale unde uneori se striga tare in timpul rugaciunilor "in limbi" si se creiaza o ambianta destul de stranie pentru cei neobisnuiti cu astfel de manifestari. Penticostalii mai au o problema, obsesia pentru prooroci si proorocii, care de prea multe ori sunt false. De aceea forma pe care am gasit-o in biserica independenta am considerato cea mai aproape de ceea din biserica primara descrisa in Scriptura.
.jpg)
