Fanatismul religios este cea mai extremă, agresivă formă de zel în materie de religie și credință. El este caracterizat de o viziune de neclintit asupra unei anumite învățături și a unei intoleranțe față de punctele de vedere ale altor persoane. Istoria cunoaște multe exemple despre modul în care fanatismul a avut un efect dăunător asupra anumitor grupuri de oameni și asupra unor națiuni întregi, forțându-i să meargă cu foc și sabie asupra disidenților.
SEMNE DE FANATISM RELIGIOS
Semnul principal al urmăririi obsesive a unei idei este considerat intoleranță față de alte religii sau culte. Ura nedisimulată și disprețul față de alte credințe dau naștere agresivității, care uneori se manifestă în cele mai dezgustătoare forme. În sine, un fanatic nu reprezintă o mare amenințare pentru societate, cu toate acestea, asocierea unor astfel de oameni în grupuri poate duce mai devreme sau mai târziu la ciocniri deschise între reprezentanții diferitelor confesiuni. Fanatismul în masă este, de asemenea, periculos, deoarece nu numai fanaticii înșiși, ci și grupurile mai puțin religioase și nereligioase de cetățeni vor suferi de astfel de acțiuni.
Un alt semn al fanatismului religios este fundamentalismul religios ortodox, care nu acceptă nimic nou. Fanaticul percepe ideea sa ca un adevăr absolut, care nu este supus criticii în niciuna dintre manifestările sale. Chiar dacă critica este corectă și justificată, un adept înflăcărat al unei idei religioase nu este capabil să reacționeze constructiv la obiecții. Adesea, un fan o consideră o insultă personală și este capabilă să aducă un argument într-o luptă, în care intră rapid într-o stare de pasiune. În același timp, dându-și seama că poate fi învins, el percepe ceea ce se întâmplă ca fiind lupta lui cu răul și este gata să-și omoare adversarul sau să accepte moartea „martirului”.
Fanaticilor le place să fie primii care atârnă etichete, pronunțând cu voce tare: „eretic”, „sectar”, „păgân” etc. Așezând o persoană într-o poziție incomodă, sarcina principală a unui astfel de individ rabiat este de a face adversarul să se retragă și să se confunde. În acest caz, scopul principal este de a câștiga într-o luptă verbală sau corp la corp, și nu întrebări ideologice din seria „care doctrina este mai corect”.
EXEMPLE DE FANATISM RELIGIOS ÎN ISTORIE
Lupta religioasă din lumea antică era prezentă pe teritoriul multor țări moderne. Cele mai faimoase persecuții religioase sunt considerate exterminarea adepților reformei religioase a Ahenatonului în Egiptul Antic, persecuția creștinilor în perioada de glorie a Imperiului Roman.
Dar poate cea mai faimoasă victimă a disidenței a fost Iisus Hristos și aproape toți apostolii săi. Pentru ideile și predicile „eretice” în rândul populației evreiești, fiecare dintre ei a suferit un martiriu îngrozitor.
Noaptea Sfântului Bartolomeu este un teribil masacru al hughenoților (protestanți francezi), provocat de arzătoarea catolică Catherine de Medici în august 1572. În acea zi, potrivit unor rapoarte, mai mult de 30.000 de persoane au murit, toate fiind marcate cu cuvântul „eretic”.
Partea inversă a medaliei a fost fanatismul anti-religios în timpul formării puterii sovietice. El s-a exprimat în lupta împotriva prejudecăților, persecuției bisericii, religiei și ateismului militant. De fapt, aceeași „vânătoare de vrăjitoare”, exact opusul.
sursa :https://ro.cultureoeuvre.com/10834698-signs-of-religious-fanaticism
