Închinarea în biserica primară
Textul Noului Testament cât și istoria creștinismului ne descriu închinarea în biserica din primul secol și cele care au urmat ca fiind una simplă: presbiterul bisericii citea un text din Scrierile apostolilor , rostea o cuvântare (predică) la acel subiect apoi credincioșii se rugau și eventual cântau împreună câteva cântări creștine inspirate.
„Cei bogați dintre noi poartă de grijă săracilor; trăim o viața de strînsă părtașie si pentru tot ceea ce avem binecuvantăm pe Făcătorul nostru prin Isus Christos, Fiul Său si prin Duhul Sfant. În ziua care se cheamă “Duminica”, ne adunăm împreuna intr-un loc anumit înainte de răsaritul soarelui si citim cat ne îngăduie timpul din “memoriile apostolilor” și din scrierile profeților. Apoi, cînd se oprește cel ce citește, prezbiterul ține o cuvîntare în care ne îndeamnă să trăim conform cu lucrurile frumoase pe care le-am auzit. Ne ridicăm apoi toți la rugăciune și cum am mai spus, cand sfîrsim rugăciunile, sunt aduse pîinea, vinul ai apa. Cel ce prezidează, dupa priceperea sa, se roagă atunci si multumește lui Dumnezeu, iar restul celor adunati spun: Amin” .
Scurt fragment din „Apologetica -Închinarea in Biserica primară „- anul 150 -autor Iustin Martirul''
În primele secole ale creștinismului , se foloseau cântări inspirate din psalmi dar fără instrumentație. Primele instrumente apărute prin secolul II erau cele cu coarde precum hatfa.
Deși primele biserici creștine din primul secol au fost formate din evreii totuși evreii respectivi nu au întrăznit să urmeze tradiția lor și să introducă instrumente în biserică tocmai pe motivul că biserica trebuie să fie un loc sacru și nu de diverisment.
Începând cu secolul IV în biserica creștină a început să se simtă influența religiei și tradițiilor iudaice, mai ales în Orient . Primul care a făcut referire la aceste influențe a fost arhiepiscopul de Constantinopol numit Ioan Gură de Aur . Această influență sa simțit atât în teologie dar mai ales în muzică evreii doreau să aducă muzica și manifestările evreiești în biseică dar arhiepiscopul s-a opus vehement și a dat reguli clare referitoare la muzică în biserică care au râmas valabile până în ziua de astazi în bisericile traiționale. Aceste reguli interziceau folosirea instrumentelor sau orice altă manifestare care puteau face din lăcașul sfânt, sală de spectacol.
Evreii ultrareligioși iubesc muzica dansul și diverismentul
După cum se știe evreii întodeauna au iubit divertismentul, muzica și dansul, de aceea liderii Bisericii s-a opus iudaizatorilor creștinismului. Creștinismul și iudaismul (religia mozaică) sunt religii diferite, creștinismul este superior iudaismului pentru că creștinii au Duhul Sfânt și nașterea din nou.
Până în secolul XX în toate bisericile creștine s-au păstrat aceleași reguli în privința muzicii și instrumentelor cu excepția orgii care a fost întrodusă în biserica catolică în secolul VIII, și acceptată oficial în secolele IX. X . Bisericile luterane de asemeni au acceptat orga ca instrument pentru acompanierea imnurilor religioase, bisericile reformate au fost mai reticente dar în final au acceptat folosirea orgii în lăcașul e cult.
La neoprotestanți orga a fost singurul instrument acceptat până în secolul XX în Europa și America. În perioada comunismului s-a introdus în România și fanfara cu instrumente de suflat dar fără tobe.
Chitările și tobele au fost introduse prima dată în SUA în anul 1965 odată cu apariția mișcării pop Jesus movement, odată cu tobele s-au introdus așa numită muzică creștină contemporană CCM, care conținea toate stilurile muzicale lumești pop, rock, rap, jazz etc. După 10-15 ani majoritatea bisericilor liberale care au acceptat stilul contemporan s-au trasformat în cluburi religioase...În același timp a apărut și dansul în bisericile americane cu închinare contemporană.
După anul 2000 au apărut tobele și în biseicile neoprotestante din Romania, iar în biseicile carismatice s-a introdus pe lângă muzică CCM și dansul.
Bisericile creștine istorice s-au menținut pe linia de plutire atâta timp cât au existat reguli clare în privința instrumentelor folosite în biserică adica timp de 2000 de ani !
Atunci când la neoprotestanți s-a adaugat și tobe și stiluri muzicale asemănătoare cu cele din lume bisericile și-au pierdut caraterul sacru transformându-se în cluburi religioase , avem o mulțime și în România și se înmulțesc în continu. (BBSO, Profides, Deo Gloria etc.) .
În bisericile neoprotestante acolo unde s-au introdus toate instrumentele la presiunea iudaizatorilor s-a ales praful de bisericile respective în decurs de 10-15 ani maxim.
Cei care împing biseicile np în direcția divertismentului citându-l pe David (cel care a trăit cu 1000 de ani înainte de Hristos) sunt mai ales tinerii pe motiv că dacă conducerea bisericii nu acceptă tobe , chitări electrice muzică ritmată tinerii păresesc biserica respectivă. Și așa se ajunge la modermizări care în final vor distruge bisericile respective transformându-le în cluburi religioase.
https://muzicacrestinanet.wordpress.com/istoria-muzicii-crestine/
.
