MENONIȚII
Menoniții sunt un cult religios protestant care a apărut în Frizia - Olanda în secolul al XVl-lea.
Menoniții se trag din Anabaptism, o mișcare a cărei membri insistă să fie botezați la o vârstă mai aproape de maturitate și neagă valabilitatea botezului sugarilor. Această negare are ca fundament texte din Biblia crestină. În 1536 Menno Simons (1496-1561) fost preot catolic care a parasit aceasta biserica si a devenit anabaptist a adunat crestini din nordul Europei si Germania în congregații care au luat numele lui. Cultul era puternic susținut de către Olanda și Elveția, unde menoniții au devenit ținta persecuțiilor catolice. Mulți au fost alungați din casele lor în secolul al XVI-lea și s-au refugiat în S.U.A, unde s-au stabilit în pricipal în Pennsylvania, Ohio și în Vestul Mijlociu. Menoniti sunt si in Mexic, Africa, Canada si chiar si in Romania (in special la Suceava).
Menonitii cauta sa pastreze invatatura bisericii crestine primare pe care o gasim in Noul Testament in detaliu , inclusiv in modul cum se imbraca , decent, modest, evita moda lumii , femeile poarta exclusiv rochii lungi (nu poarta pantaloni). In biserica muzica este traditionala, imnuri crestine, in unele biserici se folosesc instrumente mai putin zgomotoase precum vioara sau chitara, multe insa nu folosesc instrumente .
AMISH
Amish este o comunitate religioasă creștină înrudită cu menonitii si este caracterizată mai ales prin felul de trai simplu și tradițional și rezistența pe care o opune în fața adoptării obiceiurilor și utilităților moderne, nu folosesc curentul electric din reteaua nationala (folosesc generatoare proprii de curent sau baterii), altii folosesc pentru iluminat doar lampi cu ulei. Desemeni nu fosesc masinile, televizorul, telefonul. Cei mai putin conservatori dintre ei utilizeaza totuși internetul.
În lume există peste 350.000 de persoane (conform datelor din 2020) aparținând acestei comunități, cea mai mare parte (98%) trăind în Statele Unite (în 31 de state), plus o populație mică (5.600 de persoane) în provincia canadiană Ontario
Populația amish își are originea în emigranții elvețieni de limbă germană. Ei cred în Noul Testament, în forma sa strict literară, și duc o viață izolată de lumea modernă. Valorile lor, de care se lasă ghidați sunt traiul simplu. Vesmintele lor sunt ca acelea ce se purtau în secolele XVII și XVIII. Majoritatea populației amish vorbește, ca limbă maternă, limba Deitsch (germana de Pensylvania). Populația amish născută după 1960, cu vederi mai progresiste, tinde să împrumute limba engleză în vorbirea curentă. Dintre comunitățile timpurii, care s-au stabilit în Statele Unite, multe au renunțat la identitatea amish și au devenit menoniti .
Casa din comuntatea Amish
Amish sunt grupaţi în mici comunităţi. O comunitate cuprinde aprox. 35 -40 de famili, adică 250 -300 de persoane, sub conducerea unui lider ales de comunitate. Un spaţiu geografic de mici dimensiuni ajută la coeziunea grupului. În fiecare fermă trăiesc împreună patru sau cinci generaţii: de la sugari până la stră-străbunici. Fiecare cuplu are, în medie, 10 copii.
În unele comunități Amish tinerii ajunși la vârsta majoratului sunt lăsați pentru un an să părăseasca (dacă vor) comuniatatea să călătorească "în lume" ca să poată decide în final dacă doresc să rămână in comunitatea în care sau născut pe mai departe sau să se despartă de aceasta. Separarea de lume este unul din principiile fundamentale ale celor din comuintatea amish.
In ciuda faptului ca sunt o grupare oarecum izolata de societate au creat o organizatie umanitara internationala puternica "Christian Aid Ministries" prin care ajuta sub diferite forme persoane care au nevoie de ajutor din intreaga lume.
Amish nu cauta sa conveteasca pe nimeni, nu fac prozelitism, dar accepta ca persoane din afara sa se alature comunitatii lor in anumite conditii. Majoritatea grupurilor de origini anabaptiste au un Ordnung care, printre altele, reglementează îmbrăcămintea. Ordnung este un cod de comportament în mare parte nescris, care acoperă articole precum îmbrăcăminte, vehicule și utilizarea tehnologiei. Ordnungul variază ușor de la congregație la congregație, deși este în esență același. Încălcările nu sunt considerate păcate, deși mândria, egoismul sunt considerate a fi o încălcare gravă a credinței. Congregația poate schimba Ordnungul dacă există o majoritate care dorește să facă acest lucru. Se pot oferi scutiri de la Ordnung. Într-un caz, unui fermier i s-a acordat permisiunea de a cumpăra un tractor modern de vreme ce avea artrită și nu avea copii care să-l ajute să valorifice caii. În alte zone foarte calde și uscate, cum ar fi sud-vestul, s-au făcut unele prevederi pentru aratul și recoltarea mecanică, în zonele în care caii nu pot lucra din greu pe câmp toată ziua.
Amish nu este o sectă, ci o comunitate. La ei nu există îndoctrinare. De altfel, ei nu au încredere în vorbe pentru că, fiind non-violenţi şi pacifişti, consideră vorba drept primul moment posibil al unei agresiuni. Singura predică este cea a exemplului. Această virtute a exemplului este pilonul esenţial al educaţiei pe care Amish o dau copiilor lor, care sunt totdeauna curaţi, politicoşi şi amabili.
https://rascruci.wordpress.com/14-menonitii-de-la-rascruce/
.
FRAȚII HUTTERIȚI
Huteritii precum menonitii si amish,isi au radacinile in anabaptisti acestia, s-au desprins din trunchiul principal atunci cand miscarea anabaptista s-a scindat.
Ei au avut ca mentor pe Jacob Hutter de la care le-a ramas si numele.El si grupul sau de adepti au intemeiat unele asezari religioase care respectau noile invataturi. Pe la 1529 intra in atentia autoritatilor si se declanseaza un conflict intre acestea si adeptii lui Hutter ceea ce ii va face sa migreze in Moravia. Desi Hutter cunostea metodele Inchizitiei ,el si adeptii sai raman in Tirol (unde se stabilisera).
Printul Ferdinand care va deveni ulterior imparat nu tolereaza noua religie si cere ca Jacob Hutter sa fie prins si arestat , astfel in 1535 el este prins, judecat de catre Inchizitie ,torturat si martirizat prin arderea pe rug in 1536. Dupa aceste evenimente,huteritii au avut o dezvoltare destul de infloritoare in Moravia dar autoritatile au inceput sa le confiste pamanturile. Nemaiavand proprietati ei au fost nevoiti sa plece luand drumul pribegiei inspre Slovacia,Transilvania,Ucraina,Imperiul Rus .Insa si in noile locatii au intrat in conflict cu autoritatile datorita refuzului de a se inrola in numeroasele razboaie din acea vreme.
In 1873 o delegatie huterita a mers in America pentru a vedea care ar fi conditiile de viata in cazul unei noi migrari. Rezultatele fiind pozitive,huteritii au luat drumul Americii (intre 1874 si 1879),stabilindu-se in S.U.A.(Dakota,Montana) si Canada (Alberta,Manitoba,Saskatchewan). Aici au cumparat terenuri si au intemeiat colonii.
Dorind sa urmeze modelul Bisericii Primare intemeiata de Hristos unde primii crestini isi vindeau averile si aveau toate in comun, huteritii majoritatea din ei au ales sa traiasca in colonii formate din familii. Coloniile au apartamente individuale compuse din dormitoare si sufragerie pentru fiecare familie.
Insa existenta celor doua conflicte mondiale le-a pus iarasi la incercare rezistenta in fața autoritatilor care aveau nevoie de combatanti activi pentru luptele de pe front. Huteritii au refuzat sa poarte arme si au fost pedepsiti fiind arestati si suportand chiar pedepse corporale.
Principalele caracteristici ale huteritilor sunt pacifismul absolut si comunitarismul (bunurile coloniei sunt bunuri comune apartinand intregii comunitati). Ei formeaza numai comunitati rurale. Huteritii nu au nimic individual, casele sunt construite in comun si exista un consiliu care le repartizeaza familiilor. In colonii nu exista bucatarii individuale ci o bucatarie comuna (unde gatesc femeile coloniei) cu o sala mare de mese unde mananca toti membrii comunitati,femeile si barbatii iau masa separat.
 |
| Femei huterite muncind impreuna |
Societatea huterita este strict patriarhala, femeile se ocupa cu gatitul,curatenia, cresterea copiilor si medicina traditionala rudimentara (leacuri strabune, asistenta la nasteri,etc). De asemenea ele participa si la muncile agricole. Cativa barbati formeaza un fel de consiliu de conducere si acesta decide viata coloniei. O colonie are 10-20 de familii (60-250 de membri). Atunci cand numarul membrilor creste,se decide cumpararea unui teren pentru o noua colonie. Pe noul teren se ridica toate constructiile necesare si se utileaza cu tot ce trebuie dupa care se stabileste impartirea coloniei in doua (una ramane pe loc,cealalta pleaca in noua locatie).
Contactul cu tehnologia moderna este destul de limitat insa huteritii beneficiaza de utilaje agricole moderne cu care fac o agricultura eficienta si isi permit sa aiba ferme de animale si pasari si chiar sa proceseze si sa vanda carnea acestora.
La inceput era permis un singur telefon fix pentru colonie,astazi sunt premise telefoanele mobile si chiar internetul pentru a lua legatura rapid in ceea ce privesc munca si productia. Insa tineretul foloseste aceste facilitati si in scop personal pentru a tine legatura cu prietenii si pentru a se conecta la lumea exterioara.
Televizorul este interzis in comunitate. Copiii coloniei merg la scoala elementara (8 clase) de preferinta la o scoala in cadrul coloniei ,liceul si facultatea fiind excluse datorita religiei si taxelor mari (pe care le-ar plati comunitatea). Rar un huterit continua studiile mai departe. Huteritii vorbesc un fel de dialect german si de aceea in scoala pe care o fac, ei cer cursuri intensive de limba engleza pentru copiii lor.
In contrast cu imbracamintea amish si menonita, imbracamintea huterita este viu colorata.
Hainele sunt in general viu colorate, la biserica in schimb porta haine sobre de culoare inchisa , femeile poarta batic . Desi viata in colonie este destul de stricta si ingradita de precepte religioase,rare sunt cazurile de expulzare din comunitatea huterita.
Huteritii azi au ajuns in zone indepartate cum ar fi Nigeria, Japonia, Australia,etc unde cauta sa isi desfasoare modul traditional de viata in conformitate cu religia.
Probabil foarte putini dintre neoprotestantii moderni previsc admirativ la modul de viata al huteritilor (sau altor descendenți Anabaptiști) datorita restrictiilor de tot felul si stilului de viata in comun, in colonii, care dovedeste ca se poate traii si in secolul XXI la fel ca in biserica primara. Nu trebuie sa isi faca totusi griji moderniștii pentru ca oricum huteritii nu primesc straini (americani, romani, tigani) in comunitatea lor care este exclusivista nu doar religios dar si etnic.
Menonitii, Amish si Fratrii Huteriti nu sunt desigur singurele comunitati de pocaiti din America dar sunt cu siguranta cele mai fundamentaliste, cele mai separate de lume si valorile ei.
Viața în colonie -video
Daca esti pocait pocainta ta se va vedea din felul cum te imbraci, din modul cum te porti cu ceilati, dupa faptele pe care le faci , daca acestea nu sunt vizibile inseamna cu nu esti pocait decat cu numele.
.
