Creștin născut din nou

                                                   Ce înseamnă să fi creștin născut din nou ?

                                                                     

Credința fără fapte

 

Faptele bune din perspectivă protestantă

Martin Luther , unul din cel mai importanţi  exponenţi  ai Reformei Protestante din sec.XV a avut o contribuţie remarcabilă în reformarea Bisericii Creştine ,chiar dacă reforma lui Luther a fost până la urmă  o reformă parţială.

Luther şi ceilalţi reformatori au înlocuit faptele pentru câştigarea mântuirii cu credinţa. Credinţa a fost centrul teologiei Protestante. Luther a mers atât de departe încât a refuzat să recunoască Epistola lui Iacov ca inspirată, considerând-o „epistolă de paie” deoarece insista asupra unei credinţe validate prin fapte. Dar combinaţia doctrinelor incapacităţii omului de a face ceva pentru a se mântui cu credinţa teoretică mântuitoare a dus la o concepţie nefericită şi la un eşec moral al Protestantismului.

 Se spune că înainte de moarte Luther  a revenit asupra acestor  concepte ,recunoscand importanţa faptelor ca dovadă a credinţei ,implicit a recunoscut adevărata valoare a epistolei lui Iacov şi a celorlante cărti din NT faţă de care avea rezerve în trecut.

 Totuşi această tendinţa de a minimaliza importanţa faptelor a rămas în teologia protestantă o piatra de incercare  care sa dovedit a avea un impact negativ asupra vieţii creştine.

_

_

                                                Mîntuirea prin credință sau prin fapte ?

.

În Biserica ortodoxă ca şi in cea catolică există credinţa că mântuirea se obţine prin fapte, protestanţii si neoprotestanţii cred ca mântuirea este doar prin credinţa .
Efeseni 2:8-9 “Prin har aţi fost mantuiţi prin credinţa .Si aceasta nu vine de la voi ; ci este darul lui Dumnezeu .Nu prin fapte să nu se laude nimeni.”
Pentru protestanţi,neoprotestanţi acestă afirmaţie a apostolului Pavel reprezintă esenţa Scripturii , pe aceest pasaj parinţii protestantismului Luther,Calvin etc,au construit doctrina despre mântuire .

Un adevar ce nu poate fi contestat –toate cultele creştine interpretează biblia conform cu propriile doctrine.
Interpretarea dată de Luther a fost că afirmaţia lui Pavel privitor la faptul ca mântuirea este prin har  prin credinţa (Efesni 2:8-9) poate fi inţeleasă în sensul că faptele bune ale creştinului nu au valoare înaintea Domnului , pentru mântuire.

Pentru a întări această doctrina p/np au adăugat şi un verset din VT care spune că “ faptele noastre bune sunt ca o haină murdara înaintea Domnului” evident acest citat din VT nu are nici o legătură cu afirmaţia apostolui Pavel ,dar are scopul de a întari interpretarea dată de Luther pasajului din Efeseni 2:8-9.
Ajuns la această convingere că faptele bune nu au valoare cel putin in privinţa mântuirii -Luther sa arătat deranjat de Epistola lui Iacov pe care a numit-o “epistola de paie” se pare pentru ca nu era în concordanţă cu interpretarea acceptată  de el referitor la valoarea “faptelor bune”.
Evident aici  Luther a cam întrecut măsura în această atitudine a lui  vizavi de o carte importantă a Noului Testament  ….
Epistola a fost scrisă de apostolul Iacov care nu numai că a fost contemporan cu Isus dar a fost chiar fratele Mântuitorului .Istoricii il descriu pe Iacov ca fiind  o persoana cu autoritate  ,care a avut un rol foarte important în formarea  Bisericii primului secol .
Epistola lui Iacov care subliniază ideea că credinţa ar trebui validată prin fapte pentru a-şi dovedi valoarea  este în acord cu multe din afirmatiile Domnului  Isus Hristos ,poate cel mai concludent exemplu sunt afirmaţiile Domnului despre Ziua Judecatii :

Evanghelia dupa Matei cap. 25 versetele 31-46 . aici nu se vorbeşte doar de credinţă ci mai ales de fapte !

O logică elementară a-r trebui să ne determine sa consideram cuvintele rostite de Hristos ca fiind  “Literă de Evanghelie”  cuvinte  peste care nu  putem trece .
În final în  ziua judecatii  Legea după care se va face Judecata fiecăruia (Matei 25) va fi cu siguranţă  numai Evanghelia şi nu doctrinele diferitelor culte ,mai vechi sau mai noi.
În ce priveşte afirmaţia apostolului Pavel din epistola către Efeseni 2: 8-9 este perfect adevărată .

Este adevărat că creştinul este mântuit prin har  , prin credinţă ,care nu vine de la om ci este darul lui Dumnezeu ,nu prin fapte să nu se laude nimeni . Era nevoie ca apostolul Pavel să spună aceste lucruri evreilor si neevreilor din vremea lui ,care erau tentaţi să-ţi atribuie lor meritul pentru mântuire şi astfel să cadă în ingâmfare ,valabil de altfel pentru creştinii din toate timpurile . Este evident mântuirea se datorează exclusiv harului lui Dumnezeu şi ce a făcut Hristos pentru noi pe cruce şi nu meritelor noastre.
Chiar daca am ajuns la concluzia  că nu faptele noaste ne mântuiesc ci credinţa în Hristos  asta nu ne dă dreptul să avem o credinţă fără fapte sau să spunem ca faptele nu au nici o valoare ,pentru ca aşa cum spune Iacov în epistola sa credinţa fără fapte este moartă .
Credinţa trebuie validată prin fapte care să demostreze că noi înplinim porunca dată de Dumnezeu “să iubeşti pe apropele tău ca pe tine însuţi “ (Marcu 12:31 ; Galateni 5:14)

In concluzie : Mântuirea este prin harul lui Dumnezeu , prin credinţa , dar o credinţa vie validată prin fapte, nu una doar teoretică  .
Credinţa nu poate înlocui faptele, credinţa şi faptele merg împreuna nu se exclud reciproc.

–

 Unul din punctele vulnerabile al protestantismului  este dezinteresul (dispreţul) multora pentru a face fapte bune pe motiv că acestea nu sunt esenţiale pentru mântuire.
Desigur că in privinţa faptelor nu toate bisericile np  au aceiasi viziune sunt biserici unde se predică şi se promovează faptele bune dupa modelul Nou Testamental. . Dar sunt şi biserici care privesc mai degrabă cu despreţ către acest subiect, in biserile respective funţionînd mai degraba principiul „fiecare pentru el” , pastorii şi comitetul (se pare )  dau  tonul în această privinţă , in ziua Judecății toți vor da socoteală pentru binele sau răul care l-au făcut în viață.

Ca sa nu-i uităm nici pe ortodocşi si catolici, la ei se vorbeşte mult de importanţa faptelor dar   foarte puţini pun in practică aceste pricipii creştine, iar faptele bune fară pocăinţă nu duc la mântuire.

Mântuirea este prin credință ,dar judecata este după fapte. ..simplu Matei  cap. 25 versetele 31-46 .

sursa : https://crestiniiazi.wordpress.com/credinta-fapte/