Deficiențele doctrinei Justificarii prin credință

                                                                       

                                                                       
 Pentru un protestant dogmatic doctrina Justificării prin credință concepută de Martin Luther în secolul al XV -a reprezintă  doctrina fundamentală a teologiei protestante și nu ar întrăznii sub nici o formă să pună la îndoială corectitudinea acesteia din punct de vedere scriptural. 
 Însă la o analiză mai atenta a conținutului acestei doctrine putem constata că există diferențe (neconcordanțe ) semnificative între conținutul acestei doctrine și Scriptură .
 În primul rând să vedem ce conține această doctrină , considerată de unii infailibilă.
De pe un sait aparținând unei biserici luterane am extras urmatorul pasaj:

 În conformitate cu învățăturile explicite ale Sfintei Scripturi credinciosului este justificată numai prin credință (Sola Fide), fără faptele Legii (Romani 3:28; 4:5 si Filipeni 3:9). Prin aceasta afirmatie, Sfanta Scriptura atribuie in mod direct justificarea numai credintei si exclude absolut orice fel de cauza meritorie datorata anumitor fapte pe care omul le-ar putea face in favoare sa si in vederea castigarii mantuirii (Romani 3:27).
 De indata ce o persoana a fost justificata prin credinta, el intra in posesia a toate binecuvantarile spirituale pe care Domnul Isus Cristos le-a asigurat prin ispasirea sa inlocuitoare. Prin credinta, omul este infiat si astfel devine un mostenitor al lui Dumnezeu impreuna cu Isus Cristos. 
Prin credinta in Isus Cristos, crestinul este sigur de harul lui Dumnezeu si de mantuirea vesnica. Tocmai prin faptul ca mantuirea nu depinde de faptele omului reprezinta cea mai ferma asigurare cu privire la aceasta. 
Inainte ca un om sa fie justificat, in el nu exista nici un fel de fapte bune, dar dupa justificare, omul este intr-un proces de sfintire si el actioneaza prin fapte bune pentru slava lui Dumenzeu. Din acest motiv afirmam ca faptele bune sunt un indiciu al justificarii si a procesului de sfintire ci nu o cauza a acestei justificari.

Lui Martin Luther  ia încolțit în minte o idee și anume că credința în Isus Hristos este esența creștinismului ,iar  toate celelate lucruri sunt mai puțin importante (în comparație cu credința) și pe această concepție și-a construit doctrina. Textul articolului de mai sus reprezintă teorii ,frumoase interesante, le-ați auzit probabil de multe ori în biserica din care faceți parte , dar care nu corespund 100% Scripturii și nici realitații, vom vedea în continuare în ce constă diferența între Scriptură și doctrină. De menționat faptul că Luther când a conceput această doctrină sa folosit ca argumentie de câteva pasaje din Noul Testament  care se potriveau cu concepția sa, trecând cu vederea multe altele care nu erau în acord cu doctrina pe care urma să o elaboreze.

  Justificare prin credință versus Fapte

Apropo de faptele bune a celor  care se declara credincioși, încercați să faceți urmatorul experiment : Trimiteți căte o scrisoare/e-mail pe adresa a 100 (una sută) de biserici ,pastori, organizatii neoprotestante românești (sau orice altă naționalitate) din vestul prosper al Europei sau /și din SUA, Canada în care să explicati că sunteti intr-o situatie extremă, sunteti  grav bolnav ,nu aveți pe nimeni, și aveți nevoie de un mic  ajutor urgent pentru tratamente, medicamente ,  etc. pentru a supraviețui întrucât biserica din care faceți parte  nu va poate ajuta și vedeți ce se întâmpla.
 Vă asigur că nu o să primiți nici un răspuns, de la nici una din bisericile respective nici dacă veți trimite astfel de mesaje la 500 sau 1000 de biserici protestante sau neoprotestante. 
Au incercat si altii si acesta a fost rezultatul. ( nimeni nu se va arăta interesat să ceară  informații despre situația dvs.).
Și atunci se pune întrebarea ori creștinismul nu este suficient de uman ori interpretarea pe care o dă doctrina cultelor Scripturii, este eronată.
 Sa dovedit că în bisericile în care se pune accent pe necesitatea faptelor bune ,oamenii sunt mai preocupati sa facă fapte bune,pe când în cele în care se spune că faptele nu sunt de mare importanță în creștinism sunt mai dezinterizati de a face fapte bune, fiind preocupati doar de propria bunăstare.
In ciuda a ceea ce afirmă doctrina luterană "Justificare prin credință" , Noul Testament pune un accent deosebit pe fapte nu doar pe credință. 
Misiunea lui Isus Hristos pe Pământ nu poate fi redusă doar la faptul că a venit să sufere și să moară pe cruce pentru mântuirea omenirii , Scriptura nu afirmă așa ceva. Dimpotrivă Hristos a venit la noi și pentru a  propovadui Evanghelia și pentru a ne da o poruncă nouă "Să vă iubiți unii pe alții așa cum v-am iubit Eu" (Ioan 13:34-35) . Dragostea între oameni nu poate fi doar declarativă, ea trebuie dovedită prin fapte . Mântuirea lui Hristos oferită omului nu e gratuită (și automată) ca urmare a unei credințe teoretice, cum sugerează doctrina justificării prin credință ci este una care implică obligații pentru cel care dorește sa fie mântuit. 
În Evanghelia dupa Matei  25 : 31-46 Isus vorbește despre o judecată a tuturor oamenilor ...
" Iar Împăratul le va răspunde: – Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aşa unora dintre cei mai neînsemnaţi dintre aceşti fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut!
Apoi le va zice celor din stânga:
– Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit pentru diavolul şi pentru îngerii lui!  Căci Mi-a fost foame şi nu Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau, am fost străin şi nu M-aţi primit între voi, am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat! ".
Hristos sa sacrificat pentru om dar nu gratuit, noi avem o datorie față de Hristos - asta spune pasajul de mai sus , iar judecata la care trebuie să se prezinte toti oamenii deci inclusiv presupușii justificați prin credință este pentru a da socoteală pentru binele sau răul pe care l-au făcut in viață .
 Afirmația Domnului Isus din Matei 25 si nu numai, nu confirmă doctrina care spune că cei justificati prin credință (teoretică) au mântuirea asigurată, doar pentru că au o credință formală. 
Nu doar Domnul Isus ne spune despre o  judecată finală a tuturor oamenilor ci și apostolii, iată ce spune apostolul Pavel în  2 Corinteni 5:9-10
   "Astfel, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă, scopul nostru este să-I fim plăcuţi,  fiindcă toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea tronului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata pentru ceea ce a făcut în timp ce era în trup, fie bine, fie rău."
Matei 16:7  "Căci Fiul Omului urmează să vină în slava Tatălui Său, împreună cu îngerii Lui, şi atunci El va răsplăti fiecăruia după faptele lui."
Din păcate protestanții și neoprotestanții sunt atât de atașați interpretării date de doctrina justificării prin credință încât pare că nu-i mai interesează ce spune în realitate Scriptura.

  Versetele invocate de articolul din saitul bisericii luterane ca argument pentru susținerea doctrinei justificarii numai prin credință fără fapte ,se referă la cu totul altceva.
 Fraza “faptele Legii” din Romani 3:28 și de pe tot parcursul Noului Testament se referă la legile și prescripțiile Vechiului Testament. “Faptele Legii” se referă la faptele Vechii Legi. 
Nu se referă la toate faptele și acțiunile omenești. Apostolul Pavel scria oamenilor care erau lipiți de ideea că sistemul Vechii Legi, cu circumcizia, legile despre alimentele curate și necurate, sacrificiile rituale, etc. este indispensabil.
La asta se referă fraza “faptele Legii” în Romani 3:28 și alte pasaje similare. Acest lucru este dovedit din contextul Cărții către Romani, însă în special din Galateni 2:14. dar si  Galateni 2:12-16  Galateni 3:5-6 ; 6:13,  Romani 3:1,Filipeni 3;5-9   etc.

Este adevarăt că în Noul Testament există numeroase  versete care vorbesc despre măntuirea prin credință în Domnul Isus . Ex. Matei 5:34 "Dar Isus ia zis, fiica credinta ta te-a mantuit ".
Marcu 16:16 "Cine va crede si se va boteza va fi mântuit" 
Ioan 3:36 "Cine crede in Fiul are viata vesnica" . 
Ioan 11:40  "Cine va crede va vedea slava lui Dumnezeu". 
Fapte 13:39 "Oricine crede este iertat prin El " etc.

Dacă Noul Testament s-ar rezuma doar la aceste texte, doctrina respectivă ar fi în deplină concortdanță cu Scriptura ,doar că  aceasta are o serie  de versete care vorbesc și despre alte condiții pentru obținerea mântuirii,  ( pe care unii se pare că nu le mai văd). Doar câteva exemple:
Evrei 12:14- “Urmăriți pacea cu toți, și sfințenia, fără de care nimeni nu-l va vedea pe Domnul.”
 Evrei 10:26-27- “Căci dacă păcătuim de bunăvoie, după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ci doar o așteptare îngrozitoare a judecății și furia focului care este gata să-i mistuie pe cei răzvrătiți.”
 Efeseni 5:5-8 " Să ştiţi sigur că nici un om desfrânat sau necurat sau lacom, care este un idolatru, n-are parte de moştenire în Împărăţia  lui Cristos şi a lui Dumnezeu^.
Nimeni să nu vă înşele cu vorbe goale, căci datorită acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste cei neascultători. 
 1 Corinteni  9 :24 -27 "Nu ştiţi că cei ce aleargă în locul de alergare toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi dar în aşa fel ca să căpătaţi premiul! ...Ci mă port aspru cu trupul meu şi-l ţin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat". 

Matei 19:24 „Va mai spun iarasi ca este mai usor sa treaca o camila prin urechea acului, decat sa intre un bogat in Impărăția lui Dumnezeu "

 Deasemeni : Matei 10:22, Matei 7: 21 -23 ,Matei 5: 29 -30,Luca 16:19-31 ,Marcu 10:17-25 etc.

Chiar dacă unii vor fi dezamăgiți, toate aceste versete ne arată că nu există o mântuire garantată si automată pentru toți cei care cred  ci va exista în final o judecată . 
Martin Luther în doctrina "Justificarea prin credință" aduce ca argumente câteva citate din  epistolele apostolul Pavel, singurul apostol care nu la cunoscut personal pe Isus nefiind ucenic al Său, dar nesocotește epistola lui Iacov , cel care la cunoscut cel mai bine pe Domnul Isus fiind chiar fratele Mântuitorului și unul din conducatorii bisericii din Ierusalim. Ce ne spune Iacov ?
Iacov 2:14:26  "Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască?  Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică,  iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos?  Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.
 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele!  Tu crezi că Dumnezeu este Unul ? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară!  
 Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică?  Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar?  Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte. Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate“; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“.  Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă.  În acelaşi fel şi prostituata Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum?  Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă."

Desi chiar și apostolul Pavel vorbește despre fapte, nu doar de credință .
Romani 2:7- “Celor care prin statornicia în a face bine caută gloria, cinstea și nemurirea le va da viață veșnică.”
  Dar privind spre contextul în care Martin Luther  a conceput doctrina justificării prin credință , cu devierea cruntă  a bisericii catolice din acea vreme de la Sciptură prin vinderea de indulgențe care echivalează cu "cumpărerea cu bani" a  mântuirii , saltul în extrema opusă a lui Luther, prin scoaterea faptelor afara din Scriptură  sau cum afirmă unii teologi înlocuirea faptelor cu credința , este oarecum de înțeles , dar nu justifică acțiunea în sine. Și cu atât mai puțin nu poate fi o justificare pentru noi astăzi să acceptăm tot ce sa conceput atunci ,la secole dupa acele evenimente, în condițiile in care sunt lucruri evident intr-o interpretare care nu ține seama de Scriptură în intergalitatea sa. 
Noul Testament ne revelează faptul că credința în Hristos este prima și cea mai importantă condiție a mântuirii dar nu singura (decât în cazuri expeționale) , asta pare că unii înțeleg mai greu.
Desigur ca Dumnezeu este suveran să mântuiască pe oricine dorește El, dar să nu ne amăgim crezând că în final toți vor fi mântuiți ignorând textul Sfintei Scripturi referitor la acest subiect.
Din păcate foarte puțini țin cont de aceste lucruri.. pentru că majoritatea deși au biblia în mănă o interpreteaza după doctrina cultului din care fac parte, nu cum este scris explicit "negru pe alb" în Scripturi. 
Da, dacă faci tot ce este scris, te pocăiești de păcate, ai devenit un creștin născut din nou și toate celelate poți considera că ai șanse foarte mari  să fi mântuit prin mila lui Hristos , dar să te consideri sigur mântuit doar pentru că crezi, înseamnă să ignori Scriptura , crezând mai degrabă o dogmă (foarte atractivă e drept) dar inventată de oameni.

Ca o concluzie doctrina Justificării prin credință, deși pare foarte atractivă , prin faptul că promite că oricine crede în Hristos este sigur mântuit îl va determina pe credincios (aproape sigur) să nu își mai dea interesul suficient să studieze și să împlinească Cuvântul Scripturii (Noului Testament) ad-literam, amăgindu-se că el este deja mântuit prin credință iar restul contează mai puțin.
 De altfel este deja cunoscut că în țările unde luteranismul a fost religie majoritară Suedia, Norvegia  Finlanda etc. creștinismul aproape că a dispărut .


 Pe de altă parte nici ortodocșii care spun că sunt mântuiți prin fapte și credință (plus slujbe și ritaluri popești) nu stau mai bine la capitolul fapte bune .Recent am aflat de la un post TV despre un caz, o familie de oameni bolnavi cu o situație finaciara precară a cerut oficial un ajutor financiar atât mitropolitilui din zona de domiciliu cât și patriarhului, fiind într-o situație disperată, dar ambii i-au răspuns că "Biserica nu are bani", deci nu-i poate ajuta. (banii merg desigur pe clădiri nu la oameni nevoiași). 
Creștinismul azi nu mai este aplicat după Cuvântul lui Dumnezeu ci după voia fiecăruia, creștinismul adevărat este unul singur, cel din Scrpturi. 

                                                                   


                          Creștinii ce vor merge în iad de Carmelo Brenes - Video intergal



                                                                   

Therefore, my dear friends, as you have always obeyed--not only in my presence, but now much more in my absence--continue to work out your salvation with fear and trembling,
Filipeni 2:12 (biblia protestanta NIV, KJV etc.) 

vezi si Martin Luther versus Iacov 




...

Modern worship

Închinare ?
                                                                             

...

Tobele și dansul în biserică

                                                                               

         Din ce in ce mai multe biserici în România au introdus tobe din biserică în ultimul timp.
 Cum a început totul ? Tobele au fost introduse pentru prima dată în bisericile din Romania în anii de după Revoluție la început în bisericile independente plantate  de americani .
 Tinerii din bisericile "evanghelice" plăcut impresionați de noile instrumente văzute pe la alții  au cerut liderilor sî fie introduse și la ei în biserică bateria de tobe ca să fie și ei "în rând cu lumea" . Cei mai mulți au reușit fiind susținuți și de dirijorii de orchestre și fanfare atrași și ei de noua modă de inspirație occidentală.
 Statele Unite au fost prima țară în care s-au introdus tobele în bisericî prin anii 1965 odată cu muzica pop rock , jazz, hip hop . Motivul invocat a fost faptul că unele persoane nu agreează imnurile creștine tradiționale cântate în biserici  și pentru a atrage cât mai mulți oameni în biserică s-au gândit să le ofere o muzică pe placul fiecăruia. Introducand noile stiluri muzicale lumea a umplut bisericile , bugetul bisericilor a crescut vertiginos , formula dovedindu-se un succes (financiar ) sa răspandit la majoritatea denominațiunilor americane. http://muzica-crestina-net.blogspot.ro/p/rock.html
 A urmat tot la americani și alte inovații în închinare precum dansul în biserică "spre lauda Domnului" dar nu numai, și chiar și această inovație a ajuns și in Romania, deocamdată doar la nondenominaționali.
"Agape" Timișoara  https://www.youtube.com/watch?v=sQF1D5tOsqE#t=43

 Susținatorii tobelor sau/și a dansului în biserică aduc ca argument "biblic" un psalm a lui David (Ps.149:3) în care acesta îndeamnă la laude cu "toba și cu dansul" (jocul în traducerea Cornilescu). 
Ei susțin că dacă David a dat acest îndemn înseamnă că avem toata libertatea să introducem aceste elemente în biserică. Un lucru pare să nu-l cunoască aceștia și anume că nici măcar pe vremea lui David în Casa Domnului (Templu/Sinagogă) nu se cânta la tobe și nu se dansa pentru că regulile impuse de Dumnezeu pentru Lacașul Sfant interziceau aceste lucruri, permițând doar 4 instrumente în Casa Domnului , printre acestea neaflându-se toba .
Toba , alte instrumente muzicale și dansul erau permise în poporul evreu însa doar la serbările ceremoniale evreiești care se desfășurau în aer liber  Casa Domnului fiind  considerat un Loc Sfânt supus unor reguli speciale.https://muzicacrestinanet.wordpress.com/fanfare-percutie/
Conceptul de Lăcaș Sfânt a fost păstrat și de Biserica Creștină atât în cea Primară cât și cea oficială Catolică Ortodoxă începând cu secolul III . Pricipiul statuat a fost că în Biserică trebuie păstrat o ambianță aparte, solemnă și pentru aceasta e nevoie de un stil muzical aparte care să se deosebească de muzica din lume . De asemnea sau impus restricții și în privinta instrumentelor muzicale folosite, catolicii acceptând orga ca singur instrument ,la fel ca și luteranii și reformații,  ortodocșii în schimb nu au permis niciodată nici un instrument în biserică , la fel ca si unele biserici np americane precum Church of Christ. 
 În ciuda prejudecătilor pe care mulți protestanți/neoprotestanți le au ( rezultat al indoctrinării exagerate pâna la fanatism uneori) față de biserica istorică, Dumnezeu nu și-a părasit niciodata Biserica . Chiar dacă aceasta a deviat deseori de la cuvantul Scripturii, au existat oameni sfinți în biserică care au fost călauziți de Duhul Sfânt și au păstrat biserica în rânduielile impuse de Dumnezeu așa încăt a rămas în picioare timp de milenii.
Unul dintre părinții cunoscuți ai bisericii creștine care a avut un rol în instituirea de reguli în biserică a fost  Ioan Chrysostom numit și Ioan Gură de Aur (347-407) arhiepiscop al Contantinopolui . Iată ce a spus acesta referitor la închinarea în biserică.
 “Noi dorim şi cerem, că voi, aducând dumnezeiasca cântare, să fiţi pătrunşi de mare frică şi însufleţiţi de pietate şi astfel să o aduceţi… căci din cei de faţă sunt unii, care neonorând pe Dumnezeu şi socotind zisele Duhului Sfânt neînsemnate, produc sunete nepotrivite, se prezintă ca şi cei băntuiţi de spirite rele, se clatină şi se sucesc cu tot corpul, şi fac mişcări, străine cântării duhovniceşti.
Ţie se cuvenea, ca cu pietate si cu frica să aduci inchinare îngerească, dar tu introduci aici datinile dănţuitorilor […] Cum, tu nu te temi si nu tremuri? Poate nu ştii, că aici în mod nevăzut e de faţa insusi Dumnezeu, care cunoaşte mişcarea fiecăruia?... Dar tu nu inţelegi aceasta din cauză că, cele ce le-ai auzit şi le-ai văzut la priveliştile publice au întunecat mintea ta, şi de aceea cele ce se fac acolo, le introduci în rânduielile bisericesti …”.
De altfel majoritatea părinților bisericești inclusiv cei protestanți de mai tarziu precum Martin Luther , Charles Spurgeon au avut o atitudine asemănănatoare in privința muzicii și închinării, în contrast  cu cea al evreilor din vremea lui David (care a trăit cu 1000 de ani înainte de Hristos) .
De ce această diferență al modului de manifestare al închinării în biserica creștina istorică in contrast cu cea evreiasca mozaică ?  
Pentru că în creștinism mântuirea este datorată jertfei lui Isus Hristos căruia îi datorăm respect si reverență . Deasemeni pentru că creștinii (se presupune ..) sunt oameni născuți din nou, regenerați prin puterea Duhului Sfant de aceea dansul ,desmățul și distracția nu ar trebui să facă parte din modul de manifestare al creștinilor. Iar  locașul de închinare - biserica trebuie sa fie considerat un loc sfânt unde este prezent Dumnezeu , dedicat lui Dumnezeu și nu un loc oarecare unde ne adunăm. Principiul instituit de Biserica creștină de la incepturile sale că în acesl loc sa existe o muzică aparte diferită de muzica din lume și nu orice instrument să fie folosit acolo ci doar acelea care se potrivesc cu cadrul solemn reverențios al închinării trebuia păstrat. 
Vă puteți imagina ce s-ar fi întâmplat dacă în biserica istorică s-ar fi permis introducerea în lăcașul de cult - biserică de tobe și muzică lumească, de tavernă ? S-ar fi ales praful de biserica creștina, în cel mai scurt timp ! Faptul că clădirea bisericii a rămas un loc sacru ,în care nu sa permis muzica și instrumentele lumii a păstrat biserica în picioare timp de milenii. Am putea spune poate  că păstrarea lăcașului de închinare neatins de spiritul lumesc a fost printre puținele lucruri bune păstrate de bisericile istorice.
 Pe de altă parte bisericile unde sa permis introducerea tobelor, a muzicii lumești sau a dansului au început să semene a sală de spectacol religios sau club religios .
Am ajuns în această situație pentru că la neoprotestanți bisericile sunt independente în majoritatea cultelor, nu există conducere centralizată, iar asta poate duce la haos ,fiecare face ce poftește nimeni nu dă socoteala la conducerea cultului . Sa mers din compromis în compromis de teamă să nu plece tinerii din biserică , în America cu muzica rock în biserică, în România cu "puiul", "sufletul"  muzicii rock bateria de tobe.
 În plus îndoctrinarea excesivă și nesocotirea istoriei de 2000 de ani a bisericii cu bune și rele duce la experiențe nefaste. Pâna la urma care este diferența între extremiștii ortodocși care privesc cu dispreț către neoprotestanți numindu-i "sectanți" sau "eretici" și neoprotestanții care privesc cu același dispreț către crestinișmul  tradițonalist ? extremismele nu au adus niciodată nimic bun. Dimpotrivă dacă am privi cu mai mare atenție către istoria bisericii așa cum a fost ea cu bune și cu rele,am afla multe lucruri interesante."Cercetați toate lucrurile si păstrați ce este bun" (1 Tesaloniceni 5:21 ).
Bisericile moderne americane , dar și unele românești moderne sunt arhipline, și-au atins scopul de a aduna mulțimi ,dar cu ce preț ?
 "My question to you is this: There are no churches in my local area that do NOT use drums and electric guitars in their worship service. What am I to do? My answer has been to stay home and allow the studying of the Word to edify me on Sunday morning. I am tired of being grieved with the world in the local congregation ( I refrain from using the word church because the true Church does not exist in these places). I have read many online articles that endorse staying home rather than being a part of a worldly service. I am torn as to what to do.  Does the Lord expect me to love the brethren, nonetheless, regardless of the music being used?
 http://wordwisehymns.com/2010/12/05/drums-in-worship-appropriate-or-not/#comment-50039"
https://www.youtube.com/watch?v=YIxxk-vn820

     Muzica corală acompaniată la tobe este o altă aberație rezultată din introducerea bateriei de tobe in biserică  în locul orgii, multa gălăgie și nici un fel de  armonie.

                                                                      
                                                                                                                               
In mod paradoxal am vazut tobe în biserici de la țară , dar în câteva biserici românești dar și americane din orașe mari americane am văzut doar orgă sau pian dar nici un fel de tobe.
Pocaința rămane singura cale acceptată de Dumnezeu , să nu va amăgiți in această privință fără pocăință nu există mântuire ! (Ev. Luca 13:5) . Isus a zis Adevarat, adevărat vă spun că

Isus i-a zis: „Adevarat, adevarat iți spun că, daca un om nu se „.naște din nou, nu poate vedea Împaratia lui Dumnezeu.” Ioan 3-5


....

Daruri de Crăciun

                                                        

...

Isteria "anti-legalistă" o erezie ?

A devenit o "moda" in ultimul timp in mediul virtual  neoprotestant condamnarea "legalismului"  .Nu poti sa amintesti intr-o discutie de necesitatea faptelor sau de aplicarea invataturilor apostolilor referitoare la imbracaminte  sau orice altceva ca esti etichetat imediat ca "legalist".    
Versetele preferate ale "anti-legalistilor" sunt cele care aparent garanteaza mantuirea fara nici o conditionalitate precum : Marcu 16.16 sau Efeseni 2:8-9 :  Ce scrie in Noul Testament in rest (si scrie multe) in afara celor doua versete , pentru ei conteaza mai putin .

Acest curent impotriva unui presupus "legalism" crestin este generat de teologia liberala occidentala care a ajuns si la noi prin pastorii scoliti peste ocean , Legalism în viziune liberală însemnând aplicarea ad-litteram a Scripturii.
 "Să impui autoritatea bibliei asupra a tot ce învăţăm şi practicăm este legalism ..." afirmă neo-leberalii. 
 Liberalismul, neoliberalismul sunt devieri de la crestinismul adevarat evanghelic spre forme care cauta sa indeparteze pe crestin de Evanghelie (in integritatea ei) spre o forma de crestinism diluat, este deviere deci o erezie.  

In Noul Testament termenul de legalist/legalism se refera exclusiv la dorinta unor crestini de a pastra traditii, legi mozaice din Vechiul Testament precum "taierea imprejur" etc. in crestinism , pe care apostolul Pavel le condamna  si nimic altceva
     
                                                             

Cand este ceva in biblie pe care bisericile (cultele) nu le place acestea le va numi legalism (Ravenhill).






...

Creștinul pocăit și lumea...

                                                              

Înainte de anul 1990 cei care intrau la programul de caticheză ( aprofundarea doctrinei bisericii care se făcea de obicei înainte de botezul nou testamental), erau învațați că primele lucruri care se cer unui creștin evanghelic sunt credința și pocăința. Pocăința însemând o schimbare radicală, concret o întoarcere "stînga împrejur" ca în armată .Ți se spunea.. dacă pîna azi ți-a placut băutura, de azi ai renunțat la ea, dacă ți-au plăcut femeile (bărbatii ) de azi ai terminat cu ele, dacă îți plăceau distracțiile, cluburile, spectacolele, muzica lumească (pop, rock, rap, populară ) ai terminat cu ele. Și odată cu plăcerile păcatoase ai terminat și cu prietenia cu lumea, va trebui să-ți schimbi anturajul.
 Aceste învățături Scripturale erau predicate și promovate intens înanite de 1990 în bisericile neoprotestante. 
Iacov 4:4 "Nu știti ca prietenia lumii este vrajmășie cu Dumnezeu" 
Ioan 2:15 "Nu iubiți lumea și nici lucrurile din lume, pofta firii pamântești, lăudăroșenia vieții,nu este de la Tatăl ci din lume.."
În prezent lucrurile pare ca s-au schimbat în mod semificativ,  nu se mai predică pe un ton suficient de ferm schimbarea radicală a vieții, iar separarea de lume este considerat un subiect oarecum depășit în multe biserici și asta dovedește practic o îndepartare de învătătura Scripturii .

Ca să introduc și o scurtă mărturie personală,când eram eu "în lume", la ortodocși, aveam sentimentul acesta al apartenenței la o comunitate vastă cu valorile ei, credința ortodoxă de care eram atașat pentru caracterul ei  "liberal" secular (faci ceți place, fără restricții) muzica lumească, distracția lumii,  plăcerile lumești etc. De aceea la început mi-a fost foarte greu să concep să mă despart de toate acele lucruri de care mă simțeam profund legat cu legături puternice de la început. Acest sentiment îi încearcă pe mulți de aceea nu se pot pocăii pentru ca se simt legați iar pocaința în viziunea unui om din lume înseamna restrângerea unor libertăti (băutura, distracție, spectacole ,dezmătul din cluburi ) etc. 
De aceea unii teologi np  inspirați de teologia liberală americană și nu numai au introdus și în Romănia în ultimii ani aceiași teologie  liberală numind percepte Nou Testamentale consacrate care impuneau reguli de comportament, restricții de un anumit fel ,drept "legalisme" depășite care ar trebui eliminate. (metanoiștii, independenții).
Teologia liberală occidentală a pătruns în bisericile din Romania sub diferite forme una fiind închinarea prin muzica contemporană (stiluri lumești) , tobele în biserică au aceiasi origine  occidentală care a introdus lumea si lumescul  în biserică. Invocarea psalmilor în acest context e falsă pentru că niciodată în Casa Domnului ,sinagoga evreiască vechi testamentală nu au fost introduse toate instrumentele (de ex. instrumente de percuție) pentru că erau reguli date de Dumnezeu în acest sens .

Separarea de lume ar trebui să înceapă poate cu limitarea (autocontrolul) vizionarii programelor la televizor -televizorul reprezentând nimic altceva decat LUMEA cu valorile ei .
 În timp ce sunt unii penticostali (inclusiv biserici ) care consideră privitul la televizor un păcat de aceea  nu au televizor in casă , la extrema opusă sunt cei care au chiar mai mult decat un televizor în casă ,au câte unul în fiecare cameră sau chiar dacă au doar unul "face parte din familie " este pornit aproape tot timpul, tot gunoiul lumii este revărsat și absorbit în mințile și sufletele lor, mai grav poate este ca printre aceștia sunt și pastori. Și asta se vede după cum vorbesc, ce scriu pe facebook, ce predică în biserică..Dar desigur separarea de lume cu valorile ei nu ar trebui sa se limiteze la programele TV.
Din moment ce nu consideră separarea de lume un lucru necesar , chiar obligatoriu, nu ne mirăm ca sunt creștini pretinsi "pocăiți" dar lumești care de abia îi mai poți deosebi de lume sau pe unii nu îi poți deosebi sub nici o formă. 
Există neoprotestanți născuți și crescuți în familii  np care nu înțeleg separarea de lume pentru că nu au experimentat-o precum cei care au avut o trecere dramatică din viața din lume la credința creștină scripturală.
Pocăința  fara separare de lume nu mai e pocăință autentică. Separerea de lume nu ar trebui însă să ne determine să cădem in  ispitita mândriei spiritiale   să ne considerăm superiori altora , noi nu avem nici un merit. Meritul este doar a lui Dumnezeu prin mila și îndurarea Lui suntem ceia ce suntem.

                              

"Vițelul de aur" idolul , simbolul distracției,  cel ce dă ritmul la dans  a devenit un obiect de nelipsit de lângă anvoanele multor lăcașuri de cult moderniste....cum te-ai separat de lume ,dacă ai adus lumea și simbolurile ei  în biserică? Nu te-ai separat, acesta este motivul.
 Nu veni cu argumente din Vechiul Terstament că nu sunt relevate. In Vechiul Testament exista manifestări ale omului firesc prin muzică cu tot felul de instrumente ,DANS, dar astea țin de omul firesc senzual și nu erau manifestate in Casa lui Dumnezeu. in Noul Testament se cere ca inchinarea sa fie doar in DUH si in adevar ceia ce e cu totul altceva. 

Instrumentele ce pot fi folosite in biserica :
https://muzicacrestinanet.wordpress.com/fanfare-percutie/






...

Americanizarea creștinismului

  Americanizarea crestinismului

       Americanizarea crestinismului este o carte scrisa de un american Gene Edwards.

  Autorul  este un fost pastor baptist american ,preocupat inca din tinerete sa descopere crestinismul autentic a facut numeroase vizite in Israel si Europa . Dupa ani de studiu ,el a scris o carte despre istoria crestnismului in care el descrie biserica din primele secole ca fiind formata din comunitati locale ,mici congregatii ,in care oamenii se cunosteau intre ei , aveau relatii stranse ,la fel ca intr-o  ca intr-o familie. 

El a ajuns in final la concluzia ca acela este tipul de biserica crestina autentica, formata din comunitati mici si nu asa cum exista in prezent biserici mari de sute de membrii, in care oamenii nu se cunosc intre ei practic nu  exista o relatie de fratietate crestina adevarata cum ne cere Hristos in sfanta  Evanghelie.

 In consecinta Gene Edwards  sa retras din functia de pastor baptist si inceput sa militeze pentru un nou tip de biserica, formata din congregatii mici ,in care membrii au relatii cat mai stranse intre ei.

In acelasi timp el a scris  cartea Americanizarea crestinsmului in care Gene Edwards ia atitudine fatza de raspanadirea unui anumit model de crestnism american ,nebiblic ,care este implantat in tari de pe toate continentele ,finantat de americani. 

Acest tip de crestinism nebiblic ,liberal ,este inadecvat pentru a fi implantat in tari cu o cultura diferita ,dupa parerea autorului - unde ar trebui pastrat un model de crestinism autohton, un crestinism bazat pe Scriptura dar autohton ,nu "importat" din  USA .

 Pana aici totul pare OK ,mai putin unele exagerari cam patetice si in final o atitudine tipic americana de respingere "en-gros" al modelului de crestinism  trecut si prezent si inplementarea unei model de biserica de tip nou, "in case" in comunitati mici ,dupa cum se presupune ca a fost biserica in primul secol.

 

 

 Americanizarea crestinismului  (fragmente)

Avem de-a face cu o sferă de influenţă mult mai mare: cea a mentalităţii americane ce conduce întreaga creştinătate evanghelică!
 O biserică americană mondială, un creştinism american mondial.
Ce zi întunecoasă şi îngrozitoare va fi aceea. Sau ziua aceea a şi sosit deja?
Ce părere aveţi? Aceasta ne aduce pe noi la cea de-a treia posibilitate. Aceasta este alegerea pe care voi, cei din Estul Europei aveţi nevoie să o faceţi chiar acum. Este şansa pe care vest-europenii au scăpat-o! Nu li se va întâmpla nimic rău vest-europenilor dacă încearcă din nou.
Nici celorlaltor triburi, limbi, şi naţiuni ale acestui pământ care au acum credinţa creştină americanizată. Altfel, va învinge din nou universalismul pe această planetă. Nu avem nevoie de o biserică americană universală, după cum nu am avut nevoie nici de o biserică catolică universală. Nu ne putem permite să avem un al doilea Ev Mediu bisericesc.
În următorul capitol voi vorbi pe faţă creştinilor est-europeni. (Cei ce trăiţi în alte părţi ale lumii sunteţi invitaţi să ascultaţi întrucât aceasta îi afectează pe toţi.) Ajungem acum la cea dea treia posibilitate. Este mult mai bună decât prima; şi da, este de asemenea mai bună decât a doua posibilitate.

România, fă ceva nou şi revoluţionar!
Este o cale mult mai bună decât cea a trecutului. Este o cale mult mai superioară decât cea de a fi americanizaţi de către creştinii americani care în prezent vă invadează ţara.
Dar veţi avea nevoie de îndrăzneală. De multă îndrăzneală. Şi de mult curaj.
Încotro vă veţi îndrepta? Vă sugerez să faceţi ceva atât de radical încât numai cei mai buni creştini vă vor urma!
O nouă specie de lucrători creştini?

Un nou Ev Mediu întunecat
Dacă permiteţi americanizarea bisericilor voastre s-ar putea foarte bine să intrăm într-o nouă eră întunecată în care doar biserica americanizată este considerată ca fiind scripturală.
Celelalte tipuri de biserici vor fi condamnate, atacate şi chiar acuzate ca fiind eretice. Va exista o singură expresie universală a creştinismului... cea americană. Va fi doar o singură mentalitate, cea americană.
Concepţia americană
Ceea ce se întâmplă chiar acum în Estul Europei pune într-o lumină clară completa lipsă de discernământ a creştinismului de tip american. Priveşte de aproape şi atent la creştinismul american! Aceasta este ceea ce vreţi? Aşa doriţi să arate creştinismul de pe întreaga planetă?


Am adus apoi aminte de ceea ce s-a întâmplat în Nepal, repovestind cum în acea ţară creştinii americani au distrus bisericile indigene.
Bineînţeles au fost câteva reacţii. Câţiva din cei prezenţi au negat că ar fi făcut asemenea greşeli. „Noi nu facem aşa ceva în Europa de Est”. Un frate mi-a răspuns: „Gene, de ce ne spui cea mai rea întâmplare?”
Ei bine, în acel moment s-a întâmplat ceva.
Îndată un român a luat cuvântul. „Ceea ce Gene a spus nu este cazul cel mai rău, ci ceea ce se întâmplă... de regulă, ceea ce voi, americanii, faceţi în întreaga Europă de Est”.
În următoarele câteva minute acel frate ne-a făcut cu ou şi cu oţet cum rar se întâmplă. Ne-a spus istorii teribile ale activităţii americanilor în Estul Europei. Când el a terminat era o linişte deplină.

Ce s-a întâmplat în Nepal? Iată istoria unei naţiuni micuţe, atât de săracă, de izolată şi de înapoiată, fiind aproape la fel de primitivă cum era lumea pe timpul lui Pavel!
Să nu vă gândiţi la o ţară cu şosele care să lege oraşele între ele. Găsiţi doar poteci. Dacă ieşiţi din capitala ţării, Katmandu, procentul analfabeţilor este aproape 100%. Foarte mulţi oameni sunt bolnavi.
Când s-a născut biserica în Nepal, Evanghelia lui Cristos era în afara legii.
Într-o zi un nepalez a fost mântuit în India. El s-a întors înapoi în ţara lui ducând cu el şi Evanghelia. Preţul pe care el şi cei ce au crezut l-au plătit a fost foarte mare. Povestea lor este fără precedent în istoria creştinismului.
După multă persecuţie Nepalul a fost binecuvântat cu o biserică atât de pură, atât de răspândită în toată ţara precum a fost biserica din primul secol. Povestea bisericii indigene din Nepal nu are echivalent în istoria creştinismului. Bisericile care s-au format în Nepal au fost atât de bine încorporate ţării ca nimic altceva ce a fost făcut în Numele lui Cristos.
Dacă biserica „Nou-Testamentală” a existat vreodată în ultimii 1700 de ani, atunci ea a existat în Nepal. Din nefericire pentru ei, ei nu erau buni din punctul de vedere al mentalităţii americane. (Mă tem că nici Pavel n-ar fi fost bun, la fel!)
Cum a ajuns credinţa creştină în Nepal? Nu a venit din Occident deoarece abia după treizeci de ani guvernul nepalez a acordat libertate religioasă. Evanghelia a ajuns în Nepal printr-un nepalez. El a dus Evanghelia poporului său, pe vremea când credinţa creştină era în afara legii!
În Nepal, biserica s-a născut fără nici o influenţă occidentală şi cu totul în afara legii.
Ţineţi minte, un nepalez a dus Evanghelia acolo. Biserica din Nepal a fost în întregime în afara influenţei vestului!!! Acest lucru s-a dovedit a fi mai târziu punctul cel mai slab.
Biserica nepaleză, o biserică indigenă, organică, nativă, cu propriile ei căi, obiceiuri, cu propria cultură şi experienţă nu a putut fi oprită de către persecuţia guvernamentală. Dar ceea ce nu a putut face persecuţia unui guvern păgân, au făcut misionarii americani.

Ce s-a întâmplat? Înainte ca să fie acordată libertatea religioasă, în Nepal existau legi aspre împotriva credinţei creştine. Nu-i era permis accesul în ţară niciunui misionar creştin. Când aceste legi s-au schimbat, organizaţiile noastre non-denominaţionale au mers cu sutele în
Nepal! Am mers în Nepal cu aceaşi mentalitate şi metode cu care chiar acum mergem în România, Albania, Rusia, ţările C.S.I. şi toate celelalte ţări din Estul Europei.
În toate ţările, cu mici deosebiri, maniestăm aceeaşi agresiune, aceeaşi lipsă de respect pentru ceea ce nu este american. În Nepal aceste fapte au fost mai evidente!
Noi am văzut o biserică ca nici o altă biserică pe care o văzusem înainte şi am fost îngroziţi.
Ceea ce văzusem nu era vestic, şi ca urmare am considerat ca fiind ceva ciudat şi inferior.
 


_________________________________________________________________________________
http://muzicacrestinanet.wordpress.com
Matrimoniale crestini

http://crestiniiazi.wordpress.com/muzica-crestina/