In ciuda predicilor care aparent îndeamnă la fapte bune în realitate mulți pastori și enoriașii lor privesc oarecum cu dispreț faptele bune fiind considerate inutile, motivul fiind doctrina lui Luther a justificării prin credință preluată de toată ramura protestantă.. Deși teoretic mântuirea conform epistolei apostolului Pavel este prin credință și nu prin fapte (să nu se laude nimeni) dacă privim la cele 4 Evanghelii și la epistole în special Iacov, dragostea de frați (semeni ) dovedită prin fapte este un element esențial în dogma creștină. Aici protestantismul se desparte de Scriptură dacă urmează ad-literam teologia luterană.
În realitate creștinismul autentic cel propovăduit de apostoli în primul secol a fost o credință dovedită prin fapte nu prin dogme sterile. Creștinismul primului secol a fost denaturat în două etape , începând cu secolul IV când s-a constituit Biserica Catolică ca biserică de stat , când prin episcopi și concilii creștinismul a fost întors pe dos urmată de reforma protestantă din sec. XVI când Martin Luther a trecut la extrema opusă simplificînd creștinismul reducându-l la o credința teoretică, a justificării prin credință care te mântuie sigur și definitiv fără nici un efort, o doctrină de altfel foarte atrăgătoate pentru mulți protestanți.
În protestantism faptele de care vorbesc in Scripturi Hristos și apostolii sunt privite de mulți cu dispreț fiind considerate iniutile din punct de vedere al justificării , ca și cum doar justificarea contează în creștinism, în rest conținutul Scripturii poate fi trecut cu vederea. Asta cred mulți pastori baptiști, penticostali, creștini după Evanghelie etc. chiar dacă nu recunosc pe fața asta gândesc se vede aceasta din faptele lor.
Concret ce înseamnă creștinism autentic dovedit prin fapte , este preocuparea pentru semeni , nu indiferanță nu individualism care nu este altceva decât dovada unui creștinism lumesc lipsit de Duhul Sfant.
Se pare că pastorii de astăzi sunt prea puțin preocupați de aceste aspecte, mai curând sunt interesați cum să înveselească ''caprele'' din biserică introducând tobe sau lumini colorate.
Se evită citirea în lăcașul de cult al vesetelor care vorbesc despre importanța faptelor precum Matei 25, 31-36 , epistola lui Iacov , Tit 3-8, 3-14 , Evrei 10-24 etc. preferându-se texte din Vechiul Testament.
În Biserica Primară creștinii își împărțeau averile uniii altora , astăzi nu se mai poate întîmpla așa ceva - spunea un pastor baptist într-o predică, nu se mai poate întâmpla asta pentru că creștinismul contemporan a devenit doar o umbră o imitație vagă a ceea ce a fost la început. Evident că nu putem să ne întoarcem fix la ce a fost atunci dar nici așa să înlocuiești Scriptura cu o doctrină inventată de oameni.
Bine vor spune unii există în unele biserici penticostale organizații umanitare etc. or fi în câteva , astea sunt excepția care confirmă regula, majoritatea preferă teologia vorbelor.
