Cei care pretind că sunt credincioși dar detestă faptele bune considerânu-le ''o haină murdară înaintea Domnului'' vor cita întodeauna din Efeseni 2: 8 ''Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.''
Tot în Noul Testament însă avem versete care dimpotrivă subliniază importanța faptelor bune precum Iacov 2: 14 citat mai sus sau :
Iacov 2- 17 Tot așa și credința, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăși. Dar va zice cineva: „Tu ai credința, și eu am faptele.” Arată-mi credința ta fără fapte și eu îți voi arăta credința mea din faptele mele''.
Matei 25: 41 Apoi le va zice celor din stânga:
''Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit pentru diavolul şi pentru îngerii lui! 42 Căci Mi-a fost foame şi nu Mi-aţi dat să mănânc, Mi-a fost sete şi nu Mi-aţi dat să beau, 43 am fost străin şi nu M-aţi primit între voi, am fost gol şi nu M-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi în închisoare şi nu m-aţi vizitat!''
Chiar dacă în Scriptură există versete aparent contraictorii doctrina cultului (în cazul de față cea protestantă) te va determina să interpretezi Scriptura într-un anumit fel, în cazul acesta te va determina să crezi că faptele nu au nici o valoare influențândute să ignori acele versete (pasaje) din Scriptură care afirmă contrariul. Acest aspect se poate vedea de exemplu în bisericile baptiste unde majoritatea predicilor se axează aparent pe Vechiul Testament ignorânu-se aproape în totalitate texte din Noul Testament precum cele menționate anterior.
Să nu ne mirăm atunci că atât de puțin se vede lucrarea Duhului Sfânt în multe biseici baptiste care par uneori plictisitoare și bazate pe așa zisa închinare contemporană care nu este altceva decât divertisment religios.
..
