Mulți neoprotestanți trăiesc cu impresia că credința din cultul lor este cea autetică, cea trăită de primii creștini din biserica înființată de apostoli , dacă analizăm mai profund vedem diferențele.
Creștinismul apostolic: Punea accent pe o sinergie între harul divin și responsabilitatea umană. Faptele bune și convertirea activă erau dovezi obligatorii ale credinței.
Sursa învățăturii bisericii primare fiind scrierile apostolilor sau evangheliștilor care circulau separat și mărturiile martorilor care l-au cunoscut pe Hristos sau pe apostoli.
În afara versetelor din Noul Testament referitoare la biserica primară există și scrieri ale creștinilor din primii ani ai creștinismului care ne descriu cum arăta creștinismul în biserica apostolică autentică, un exemplu : Apologetica -Închinarea în Biserica primară „ anul 150 -autor Iustin Martirul :
„Cei bogați dintre noi poartă de grijă săracilor; trăim o viața de strînsă părtașie si pentru tot ceea ce avem binecuvantăm pe Făcătorul nostru prin Isus Christos, Fiul Său si prin Duhul Sfant. ''
Doctrina protestantă: Se bazează pe principiul Sola Fide (numai prin credință) și Sola Gratia (numai prin har). Protestantismul ramură a creștinismului apărută în urma reformei realizată de Martin Luther în sec. XVI susține că mântuirea este un dar gratuit. Oamenii sunt declarați neprihăniți exclusiv prin meritele lui Hristos, propriile eforturi sau fapte bune sunt considerate neimportante în doctrina protestantă. Cei mai mulți neoprotestanți sunt atașați trup și suflet de această doctrină pentru că o consideră avantajoasă.
Diferanța crucială dintre creștinismul apostolic și cel neo/protestant
În Biserica apostolică învățătura și practica creștină combina credința în Hristos cu faptele considerate ca o îndatorire (obligație) morală a fiecărui creștin. Aici se desparte clar doctrina bisericii apostolice de cea protestantă practicată și în bisericile neoprotestante. În biserica înființată de apostoli se predica o credință validată prin fapte. Isus Hristos și-a dat viața pentru om dar și acesta omul, are în consecință o obligație față de Hristos , despre asta scrie în Evanghelia după Matei 25: 31 - 46.
Hristos nu ne spune în Evanghelia după Matei că omul este mântuit prin faptele sale ci că omul are o îndatorire față de Hristos care a murit pe cruce pentru mântuirea fiecărui om care crede, textul amintit mai sus explică în ce constă obligația omului față de Mântuitorul și ce se poate întâmpla dacă nu onorezi această obligație.
Teologia neo/protestantă concepută de Luther în schimb afirmă că mântuirea este gratis nu trebuie să mai faci nimic decât să crezi în Hristos, El a făcut totul, nu trebuie să miști un deget - Scriptura nu spune așa ceva decât dacă selectezi din biblie numai versetele care îți convin și să le ignori pe celelalte .
Creștinismul practicat în primul secol este creștinismul Scripturii, al Noului Testament, doctrinele inventate de alții la secole distanțe sunt ale lor niciuna nu urmează fidel, ad-literam Noul Testament.
Spălarea creierului prin îndoctrinare te poate face însă să nu observi acest detaliu crucial al credinței creștine. Doctrina are și ea rolul ei dar dacă vine în cotradicție cu Evanghelia atunci trebuie să alegi între cele două, alegerea corectă este Cuvântul lui Hristos.
.
