Isus din Nazaret - actori care au interpretat acest rol

                                                        

Robert Powel
Cel mai cunoscut film in care sunt prezentate patimile Mantuitorului este cel al lui Franco Zeffirelli, “Iisus din Nazareth”(1977).

Exista o poveste foarte frumoasa in spatele acestui film, care poate fi considerat o capodopera. Pelicula a fost realizata la cererea Papei Paul al VI-lea. Rolul lui Iisus a fost jucat de catre Robert Powell, care avea 32 de ani in momentul in care a filmat cel mai mare rol din cariera sa.
Powell, a fost profund marcat de scena crucificării: „Eram doar eu şi echipa de filmare, toţi erau emoţionaţi şi plângeau, iar eu îmi auzeam vocea ca un ecou printre acei munţi. Cred că acea scenă este cel mai bine scrisă din istorie“, declara artistul, 
 

Şi Powell, care avea 33 de ani când a jucat rolul Mântuitorului, a fost profund marcat de scena crucificării: „Eram doar eu şi echipa de filmare, toţi erau emoţionaţi şi plângeau, iar eu îmi auzeam vocea ca un ecou printre acei munţi. Cred că acea scenă este cel mai bine scrisă din istorie“, declara artistul,

Citeste mai mult: adev.ro/nmos6i

Şi Powell, care avea 33 de ani când a jucat rolul Mântuitorului, a fost profund marcat de scena crucificării: „Eram doar eu şi echipa de filmare, toţi erau emoţionaţi şi plângeau, iar eu îmi auzeam vocea ca un ecou printre acei munţi. Cred că acea scenă este cel mai bine scrisă din istorie“, declara artistul,

Citeste mai mult: adev.ro/nmos6i

Şi Powell, care avea 33 de ani când a jucat rolul Mântuitorului, a fost profund marcat de scena crucificării: „Eram doar eu şi echipa de filmare, toţi erau emoţionaţi şi plângeau, iar eu îmi auzeam vocea ca un ecou printre acei munţi. Cred că acea scenă este cel mai bine scrisă din istorie“, declara artistul,

Citeste mai mult: adev.ro/nmos6i

Şi Powell, care avea 33 de ani când a jucat rolul Mântuitorului, a fost profund marcat de scena crucificării: „Eram doar eu şi echipa de filmare, toţi erau emoţionaţi şi plângeau, iar eu îmi auzeam vocea ca un ecou printre acei munţi. Cred că acea scenă este cel mai bine scrisă din istorie“, declara artistul,

Citeste mai mult: adev.ro/nmos6i

Şi Powell, care avea 33 de ani când a jucat rolul Mântuitorului, a fost profund marcat de scena crucificării: „Eram doar eu şi echipa de filmare, toţi erau emoţionaţi şi plângeau, iar eu îmi auzeam vocea ca un ecou printre acei munţi. Cred că acea scenă este cel mai bine scrisă din istorie“, declara artistul,

Citeste mai mult: adev.ro/nmos6i

Şi Powell, care avea 33 de ani când a jucat rolul Mântuitorului, a fost profund marcat de scena crucificării: „Eram doar eu şi echipa de filmare, toţi erau emoţionaţi şi plângeau, iar eu îmi auzeam vocea ca un ecou printre acei munţi. Cred că acea scenă este cel mai bine scrisă din istorie“, declara artistul,

Citeste mai mult: adev.ro/nmos6iDupa terminarea filmului, Powell s-a schimbat insa radical. Actorul, un ateu declarat inainte de a accepta rolul, a devenit un fanatic religios si chiar a ajuns sa se creada “trimisul lui Dumnezeu pe Pamant”. 

Şi Powell, care avea 33 de ani când a jucat rolul Mântuitorului, a fost profund marcat de scena crucificării: „Eram doar eu şi echipa de filmare, toţi erau emoţionaţi şi plângeau, iar eu îmi auzeam vocea ca un ecou printre acei munţi. Cred că acea scenă este cel mai bine scrisă din istorie“, declara artistul,

Citeste mai mult: adev.ro/nmos6i

Şi Powell, care avea 33 de ani când a jucat rolul Mântuitorului, a fost profund marcat de scena crucificării: „Eram doar eu şi echipa de filmare, toţi erau emoţionaţi şi plângeau, iar eu îmi auzeam vocea ca un ecou printre acei munţi. Cred că acea scenă este cel mai bine scrisă din istorie“, declara artistul,

Citeste mai mult: adev.ro/nmos6

Robert Powel

Prietenii sunt convinsi ca este vorba de un blestem: “Dupa ce a jucat rolul Mantuitorului, Robert nu s-a mai simtit niciodata implinit, niciun alt rol nu l-a mai captivat, niciul alt film nu l-a mai atras. Intotdeauna amintea de momentele memorabile in care el il interpreta pe Iisus din Nazaret”.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Jim Caviezel

 

Criticii spun că Jim Caviezel a fost într-adevăr un Iisus aşa cum l-a vrut Mel Gibson. Eforturile sale nu au fost răsplătite totuşi. Ba mai mult, actorul crede că este urmărit de un blestem din cauza rolului. În timpul filmărilor, acesta a fost lovit de fulger ... de două ori. şi-a dislocat umărul,  iar la filmările pentru scena biciuirii a fost lovit din greşeală şi a avut o rană deschisă.

Acesta a mărturisit că au fost momente care l-au marcat într-un asemenea mod încât nici nu poate vorbi despre ele. „Pe toată durata filmărilor am simţit că o prezenţă puternică mă însoţeşte. Din interiorul meu venea o rugă «Nu vreau ca oamenii să mă vadă pe mine. Vreau să-l vadă pe Iisus». A fost lucrul pe care mi l-am dorit mai mult decât orice, să aibă un efect asupra oamenilor pentru ca aceştia să ia în cele din urmă decizia: să-L urmeze sau nu“, a povestit Caviezel.

Citeste mai mult: adev.ro/nmos6i

şi-a dislocat umărul, a fost lovit de fulger, iar la filmările pentru scena biciuirii a fost lovit din greşeală şi a avut o rană deschisă

Citeste mai mult: adev.ro/nmos6i

şi-a dislocat umărul, a fost lovit de fulger, iar la filmările pentru scena biciuirii a fost lovit din greşeală şi a avut o rană deschisă

Citeste mai mult: adev.ro/nmos6i

 Acesta a mărturisit că au fost momente care l-au marcat într-un asemenea mod încât nici nu poate vorbi despre ele. „Pe toată durata filmărilor am simţit că o prezenţă puternică mă însoţeşte. Din interiorul meu venea o rugă «Nu vreau ca oamenii să mă vadă pe mine. Vreau să-l vadă pe Iisus». A fost lucrul pe care mi l-am dorit mai mult decât orice, să aibă un efect asupra oamenilor pentru ca aceştia să ia în cele din urmă decizia: să-L urmeze sau nu“, a povestit Caviezel.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
 Diogo Morgado





În cel mai recent film ce are la bază povestea lui Iisus, „Son of God/ Fiul lui Dumnezeu“, Iisus este jucat de actorul portughez Diogo Morgado, a cărui înfăţişare a fost comparată cu cea a lui Brad Pitt sau a lui Marlon Brando din tinereţe şi care a fost numit „Iisus cel arătos“, scrie „Huffington Post“.


Diogo Morgado, în vârstă de 32 de ani, a povestit că în timp ce filma scena răstignirii „şi-a văzut toată viaţa trecând prin faţa ochilor“. „Pentru scena răstignirii, am trecut prin momente foarte grele. Am stat ore întregi pe cruce. Am filmat acea scenă în trei zile. A fost de-a dreptul chinuitor. La un moment dat, în timp ce mă aflam pe cruce, mă uitam în jurul meu, la toţi oamenii care lucrau, şi, pentru o secundă, mi-am văzut toată viaţa trecând prin faţa ochilor. E un sentiment foarte puternic când înţelegi ce rol joci şi ce personaj important reprezinţi. Dacă scopul unui actor este să spună cea mai frumoasă poveste, atunci niciuna nu este mai măreaţă decât cea a lui Iisus Hristos. Este cea mai frumoasă poveste de dragoste, felul în care atinge inimile întregii omeniri, este un privilegiu pentru un actor să facă un asemenea rol. A fost o călătorie personală şi spirituală şi m-a atins profund, într-o manieră pe care încă mă chinui să o înţeleg. Încă mă simt bulversat, nu am putut să depăşesc acea scenă, încă mă bântuie“, a declarat actorul.

...

Acasa

                                                                                 

                                                                    Despre  pericolul  traditiei
_________________________________________________________________________________

 

                                                 Paul Washer - Pe calea îngustă a nașterii din nou                

_____________________________________________________________________________

                                                                Televizorul - "Icoana vorbitoare "
_____________________________________________________________________________ 

      

                                                            Nu-ți impietri inima față de cei lipsiti 


______________________________________________________________________________

                                                                                     

                                                   

                                                      Protestantii- neoprotestantii din Romania

________________________________________________________________________________

                                                                               

                                                                                    

                                                                Biserica Show (spectacol)

Biserica contemporana sufera o revolutie in stilurile de inchinare, cum n-a mai fost de la Reforma incoace. Lucrarea spirituala s-a maritat cu filosofia de marketing si acum avem de a face cu progenitura ei monstruoasa. Ea e caracterizata de schimbarea planuita cu grija a imaginii Bisericii in fata lumii. Lucrarea din Biserica este radical schimbata, reorganizata din temelie in incercarea de a o face mai atragatoare pentru necredinciosi.

Expertii ne spun acum ca liderii si pastorii bisericilor care vor sa aiba success trebuie sa-si concentreze energiile in aceasta noua directive: sa creeze pentru necrestini o atmosfera placuta si lipsita de incordare! Dati-le libertate, tolerant si anonimitate. Fiti totdeauna pozitivi si binevoitori! Daca trebuie sa tineti o predica, sa fie scurta si distractiva. Nu fiti moralizatori si in nici un caz sa nu declarati ceva ca fiind obligatoriu. Mai presus de orice, nimeni sa nu simta plictiseala. Bisericile care urmeaza aceste sfaturi vor creste numeric, suntem siguri de lucrul acesta; cele care refuza, sunt sortite scaderii numarului de membrii. […]

Si aceasta nu-i tot. multe dintre aceste slujbe nu mai ofera nici un fel de predica. In schimb, se bazeaza pe muzica parodii si satire, multimedia si alte mijloace de comunicare pentru a transmite mesajul. “Aceasta este o generatie care a crescut cu televizorul” a relatat revistei TIMES un pastor. “Trebuie sa le prezinti religia intr-un mod creativ si vizual”. Unele biserici merg un pas mai departe in aceasta filosofie si renunta si duminica dimineata la predica.

Chiar si muzica si pantomimele sunt alese cu grija ca sa-i faca pe necredinciosi sa se simta bine. Aproape nimic nu este socotit ca nepotrivit: rock’n roll oldies, hituri de disco, heavy metal, rap, dans, comedii, clovni, interpreti de pantomime si magicieni au devenit parte component a repertoriului evanghelic. De fapt, unul dintre putinele lucruri socotite nelalocul lor in biserica acestor zile este o PREDICA limpede si viguroasa. […]

Slabiciunea amvonului astazi nu provine de la niste ticniti furiosi care tin tirade frenetic despre iad, ci este ca urmare a celor care fac compromisuri si care se tem sa predice Cuvantul lui Dumnezeu cu putere si convingere. Cu siguranta ca biserica nu sufera de o supra-abundenta de predicatori sincere si directi, mai degraba, se pare ticsita de clerici care vor sa placa oamenilor.

(material cules de Ovidiu Petric, din Ashamed of the Gospel de John MacArthur)

sursa http://newsnetcrestin.blogspot.ro/2014/02/biserica-show-ului.html

_______________________________________________________________________________

                                       Influențe vestice cu privire la Evanghelie - Pastor Paul Washer

________________________________________________________________________________________

      

                                                                       

                                     

                                  Nici Cosmina nu crede in pocainţa lui Bodo 

                                 

A trăi o pocăinţă surogat este mai grav decât a nu crede în Dumnezeu. Domnul Isus Hristos a avut cele mai grele cuvinte dintre toate câte a rostit faţă de farisei, cărturari şi preoţi. Nu a adresat nici un cuvânt de reproş romanilor care omorau, chinuiau şi făceau tot felul de lucruri rele. Din cuvintele Domnului Isus, care spunea că “El şi Tatăl una sunt” sau că “cine L-a văzut pe El L-a văzut pe Tatăl” înţelegem că atitudinea Domnului Isus faţă de anumite aspecte este atitudinea Tatălui din cer. Deci putem înţelege şi anticipa ce crede Dumnezeu Tatăl într-o chestiune sau alta, funcţie de cum a crezut şi s-a raportat Domnul Isus Hristos la chestiunea respectivă.
          Pentru Dumnezeu o prostituată sau un colector de impozite (Ioan 8:1-11, Matei 21:32) au mai mari şanse să fie mântuiţi decât un lider religios corupt. Dumnezeu preferă compania celor căzuţi şi dispreţuiţi de societate decât compania liderilor religioşi care au o părere bună despre ei.
          Pentru Dumnezeu o armată de ocupaţie care omoară şi pune oamenii pe cruci face mai puţin rău decât câţiva preoţi sau pastori corupţi care le fură oamenilor mântuirea. Pe aceştia din urmă Dumnezeu este mânios. Pe cei ce ar trebui să deschidă oamenilor cerul, spunându-le şi trăind adevărul dar care, pentru interesele lor meschine, închid calea oamenilor către mântuire.
          Ei sunt cei care strecoară confuzie şi derută în rândul celor ce vor să meargă pe calea pocăinţei şi au nevoie de ajutor şi îndrumare. Ei fac mai mult rău decât cei mai decăzuţi şi mai depravaţi dintre oameni. Pentru ei religia nu este decât un izvor de câştig sau o modalitate de a-şi satisface orgoliile, de a fi cineva. Nu ar fi reuşit într-o competiţie lumească şi folosesc amvonul pentru a se înălţa şi a se îmbogăţi. Dumnezeu este pentru ei doar o modalitate de a-şi atinge scopurile. Unii ştiu asta şi nu-i interesează, alţii nici măcar nu ştiu şi cred că Îl slujesc pe Dumnezeu.
          Strecoară confuzie în rândul credincioşilor. Credinţa nu se poate manifesta în confuzie. Credincioşii nu mai ştiu sau se tem să aibă o poziţie. Cauza este aceeaşi: semnalele trimise de “lideri” (ce cuvânt nescriptural!)
          La ultimul sondaj pe care l-am făcut pe site-ul nostru, la întrebarea dacă Bodo şi colegii lui de la trupa Proconsul s-au pocăit, 42% dintre cei ce au participat la sondaj, nu ştiu ce să creadă! Creştini care spun că sunt călăuziţi de Duhul Sfânt nu ştiu ce să creadă sau se tem să spună. Aceasta înseamnă confuzie sau nesiguranţă sau ezitare. Şi acestea nu au ce căuta în viaţa unui creştin! Cum putem atunci să ştim dacă suntem sau nu pe calea cea bună? Cum putem să ştim dacă nu vom fi înşelaţi de cel rău care, după cum ne spune Biblia, va căuta să-i amăgească chiar şi pe cei aleşi.
          Altfel spus văd tot mai bine că, pe zi ce trece, poporul Domnului este tot mai derutat.
          Citim Bibliile cu ochelarii de cal puşi de confesiunea sau grupul în care mergem, de mesajele aşa zişilor predicatori şi nu mai putem deosebi binele de rău, ce este sfânt de ceea ce nu este sfânt. Ne-am obişnuit cu ceea ce ni se serveşte pe tava delăsării noastre spirituale. Ne place pocăinţa instant şi calea fără de nici o jertfă. Şi deşi acestea nu sunt promise nicăieri în Scripturi ne fâlfâim Bibliile proclamând sus şi tare: “Sola Scriptura!”.
          Nu mai vrem să plătim nici un preţ şi ţinem morţiş să ne bucurăm. Facem orice ca să ne bucurăm. Lumea în care trăim se aruncă disperată în distracţii şi noi ni le-am inventat pe ale noastre, cu gust de religie şi coloranţi artificiali. Am imitat cum puţini pot imita lumea şi am adus-o în bisericile noastre, botezînd-o cu nume creştin. Ne legănăm şi cântăm după duhul lumii, plângem după duhul lumii, cădem pe spate după duhul lumii, râdem după duhul lumii, trăim după duhul lumii, vorbim după duhul lumii, ne îmbrăcăm după duhul lumii, mâncăm şi bem după duhul lumii! Ne-am lăsat siluiţi de lume şi nici măcar nu mai opunem rezistenţă! Părinţii credincioşi asistă cu nepăsare şi neputinţă la batjocorirea copiilor lor, batjocorire care nu se face în lume ci chiar în ceea ce ei numesc biserică. Creştinismul a ajuns să fie “cool”, senzaţiile provocate şi trăite în mod artificial fiind confundate cu bucuria în Duhul Sfânt. Am ajuns în vremurile în care este mai periculos să-ţi duci copii la biserică decât pe stadion. Pentru-că dacă învaţă o cale strâmbă a pocăinţei nu vor mai avea nici o şansă. Ori vor crede că sunt bogaţi dar ei vor fi săraci, ori se vor dezgusta de ceea ce au găsit, pe bună dreptate spunând că nu vor o astfel de cale a pocăinţei.
          Nu-i de vină lumea! Ea merge pe calea ei. Sunt de vină cei ce au adormit dar care ar fi trebuit să stea treji, sau să demisioneze!
          Dar dacă cei din frunte au adormit ar trebui să fim treji măcar noi. Şi să nu ne lăsăm duşi de valul înşelătoriei religioase.
          Am scris aceste rânduri după ce, în urma publicării materialului intitulat “De ce nu cred în pocăinţa lui Bodo” am primit o scrisoare din partea unei tinere de 23 de ani, Cosmina.
          Scrisoarea ei m-a întristat dar mi-a adus şi bucurie. Am înţeles încă o dată că pericolul despre care vă vorbeam în acel material este real. Pericolul pocăinţei false şi al închinării false. Dar m-am şi bucurat că o tânără de 23 de ani a reuşit să se smulgă din mreaja acestei credinţe înşelătoare, să se reîntoarcă la Scripturi şi să se aşeze pe făgaşul cel bun.
          Am întrebat-o dacă pot să-i public scrisoarea şi iată ce mi-a scris în cea de-a doua scrisoare şi din care extrag doar un fragment:
          “Vă rog să vă rugaţi, şi dacă credeţi că scrisoarea publicată va fi spre gloria lui Dumnezeu atunci da, puteţi să o publicaţi. În acelaşi timp, rugaţi-vă şi pentru mine pentru că în urma publicării scrisorii vor fi reacţii şi aş vrea să ramân tare în lucrurile pe care mi le-a încredinţat Dumnezeu. Mă simt ca un copil printre lupi înfometaţi gata să mă sfaşie, în locuri unde ar fi trebuit să găsesc o turmă şi un Păstor. Sunt puţini oamenii credincioşi pe lângă care pot să mă întăresc în omul dinlăuntru prin părtaşia frăţească. Slavă Lui că a găsit cu cale să înfruntăm aici prigoniri şi acolo odihnă! “
          Am stat într-un moment de cumpănă. Mă gândeam să o protejez pe Cosmina şi să nu fac publică scrisoarea sau să-i dau alt nume. Dar mi-am adus aminte că Domnul Isus spunea că ucenicii Lui vor fi prigoniţi. De ce prigoniţi? Pentru că ei au ales să fie altfel. Altfel decât lumea şi altfel decât lumea religioasă. Pocăiţii spun că ei sunt altfel decât lumea. Trecând peste faptul că afirmaţia aceasta nu se mai potriveşte cu realitatea ar trebui să ne gândim dacă nu cumva este nevoie să nu ne mai potrivim nici cu chipul organizaţiei religioase din care facem parte. Potrivirea, asemănarea, trebuie să fie cu Hristos şi numai cu El.
          Şi m-am gîndit apoi că persecuţia religioasă nu a făcut rău nimănui. Dimpotrivă! Se vede aceasta azi, în libertate, când, de bine ce ne este, am început să ne facem viţei de aur şi să ne ridicăm la joc şi veselie. Nu s-ar fi întâmplat aşa ceva în timpul persecuţiei comuniste.
          Şi apoi oare nu vrea Satan ca toţi să tăcem şi înşelătoria să continue? Dar Dumnezeu nu se lasă fără mărturie.
Iată dar scrisoarea Cosminei:
          “Pace, frate Dan.
          Numele meu este Cosmina. Am 23 de ani iar în Februarie fac 3 ani de când m-am pocăit. Sunt din Bucureşti
          Vă spun sincer că şi eu am fost tare înşelată. Am fost prinsă în magia ritmurilor muzicale şi a fel de fel de manipulări emoţionale, în special prin muzică. Într-adevăr îmi puneam întrebarea: De ce am aceleaşi stări când mă “închin” Domnului ca atunci când eram în lume la un concert necreştin? Poate închinarea pentru Satan să fie aceeaşi ca închinarea pentru Dumnezeu? Ştiam că nu… dar nu ştiam nici să explic, nici nu cunoşteam adevărata închinare ca să pot face distincţia. Practic săream, dansam, mă învârteam… făceam tot felul de chestii de care sincer să vă spun acum… mi-e ruşine. Oamenii veneau totuşi şi-mi spuneau: “Ce minunat te închini Domnului! Cât de mult mă încurajezi când te văd cum te “închini”!” “Ai darul închinării!” etc…

          Îi mulţumesc lui Dumnezeu că a venit o perioadă de criză în viaţa mea (pe plan spiritual). L-am ascultat pe Paul Washer când a fost în mai 2010 în Bucureşti apoi am continuat să ascult oameni duhovniceşti, inclusiv Zac Poonen. Şi mi-am dat seama că ceva chiar nu merge. Am plecat din biserică şi din toate activităţile “religioase” în care eram implicată. Şi am început să-l întreb pe Dumnezeu… “Ce este mântuirea?”. “Ce este Crucea Ta?”
           Am luat-o de la început… fiecare pas… La un moment dat… ceva s-a întamplat. Am început să înţeleg atâtea minciuni în care credeam ferm, atâtea păcate pe care nu le vedeam… Şi am început să fug la propriu şi la figurat de ceea ce se numeşte “închinare” astăzi… Mă înfricoşez şi mă apucă fiorii groazei numai când ascult câteva acorduri ale melodiilor “creştine” pe care odată, cândva, mă “închinam” Domnului.
          Din Iunie, de când Dumnezeu m-a regenerat, până în momentul de faţă… încă mă minunez de mântuirea Lui Dumnezeu, de dragostea lui arătată la Cruce, de jertfa Lui… Şi mi-am adus aminte ce a spus Paul Washer că dacă Jertfa lui Hristos e plictisitoare pentru tine, sau că e ceva ce ai inţeles când te-ai pocăit – eşti înşelat! Că poţi să petreci veşnicii meditând la Jertfa Lui şi întotdeauna va fi nouă şi minunată! Glorie Lui!

          Când l-am ascultat pe Bodo şi m-am gândit la ceea ce a spus… m-am întristat… Să te pocaieşti pentru a “face şi tu ceva pentru Dumnezeu” e tare trist. Şi ce e şi mai trist… e că am întâlnit puţini oameni care să înţeleagă pericolul în care ne aflăm. Nici eu nu l-am înţeles dar Dumnezeu a avut milă de mine şi are milă în continuare. Mâna Lui Dumnezeu nu e prea scurtă ca să mântuiască, dar inima omului e prea împietrită ca să se lase mântuit… pentru că asta înseamnă să renunţe la “Eu”. Aici mi-a fost şi mie greu… Mi se spunea că ceea ce fac “Eu” nu e închinare (de către 2-3 fraţi tare dragi) dar “Eu” mă “simţeam prea bine” ca să renunţ.

          Mulţumesc Domnului pentru încurajarea pe care am primit-o prin editorialul din data de 6 ianuarie 2011. Dumnezeu să fie glorificat în toate!
          Fiţi binecuvântat!

          P.S.: Imi pare rău că dragostea, îngăduinţa creştină, sfinţenia, toleranţa, credinţa, harul… sunt înţelese atât de greşit astăzi…”

          Pe de o parte este bine că fiecare poate să creadă ceea ce vrea şi nu se impune de undeva de sus ce să credem. Dumnezeu ne-a acordat această libertate şi omul să nu-şi permită să o anuleze. Dar tocmai pentru că fiecare poate să creadă ce vrea există pericolul ca să coborâm ştacheta credinţei jos de tot pentru a putea atrage în jurul nostru cât mai mulţi care să împărtăşească această credinţă şi, în felul acesta, să ne justificăm superioritatea faţă de alţii.
          Dacă veţi privi cu atenţie în jur o să constataţi că aşa se întâmplă. Nu doar cultele istorice nu mai au pretenţii la viaţa interioară a credinciosului şi pun accentul doar pe o viaţă exterioară şi pe o declaraţie verbală a credinţei ci şi cultele mai nou apărute.
          Coborâm standardul pentru că vrem să atragem în jurul nostru şi să nu ne pierdem influenţa, sau să câştigăm influenţă. Ca să fiu drept şi bine înţeles mai spun o dată că aşa se întâmplă în aproape fiecare grupare, chiar şi în gruparea din care eu fac parte. Într-un singur loc, din câte cunosc, nu se întâmlpă aşa şi se menţine un standard înalt, standardul Sfintelor Scripturi.
          În cele mai noi grupări neoprotestante oamenii sunt atraşi prin muzică şi mesaje despre vindecare şi bunăstare materială, sau despre dragostea lui Dumnezeu fără limite şi fără pretenţii. El te iubeşte aşa cum eşti. Nu mă mir că aceste grupări cresc tot mai mult şi s-a ajuns azi la adunări de zeci de mii de membri. Dar Domnul Isus spunea că poarta este strâmtă şi calea este îngustă şi puţini merg pe ea.
          Cât de diferit punem noi problema atunci când vorbim despre noi convertiţi dacă ne comparăm cu cel mai mare om care trăit până la Domnul Isus Hristos, şi anume Ioan Botezătorul. Veneau oamenii cu grămada la el ca să fie botezaţi şi el îi trimitea acasă. Le spunea ca mai întâi să se schimbe, să-şi schimbe atitudinea faţă de cele lumeşti şi să nu se joace cu Dumnezeu pentru-că securea a fost deja înfiptă la rădăcina pomului şi numai cei cu adevărat născuţi din Dumnezeu vor putea aduce rod bun, pentru slava Tatălui din cer. Pe Ioan Botezătorul nu-l interesa numărul ci calitatea. El nu avea alt interes decât ca Dumnezeu să fie glorificat şi calea lui Hristos către inimile oamenilor să fie deschisă. De aceea a fost cel mai mare prooroc. Nu a făcut nici o minune şi nici un semn, dar a fost cel mai mare pentru că a ţinut ştacheta sus. Croieşti cărări drepte şi pregăteşti calea lui Isus Hristos înspre oameni când predici adevărul nu când faci circ şi spectacol sau îţi urmăreşti interesele tale , personale sau de grup.
          Azi mulţi dintre cei ce fac minuni şi semne sunt mari doar înaintea oamenilor dar mici în ochii lui Dumnezeu, pentru-că ei închid calea oamenilor către Dumnezeu şi le-o deschid înspre ei şi interesele lor (Matei 7: 22 -23)
          Iar Cosmina, deşi are doar 23 de ani, are dreptate să spună că “dragostea, îngăduinţa creştină, sfinţenia, toleranţa, credinţa, harul… sunt înţelese atât de greşit astăzi…”

Sursa  : http://www.radiounison.ro/editorial/nici-cosmina-nu-crede-in-pocainta-lui-bodo.html

Vezi si "De ce nu cred in pocainta lui Bodo "

___________________________________________________________________________________

                                                          

                                   Invațăturile false  si lepădarea de credință - Pastor prof. Ioan Panican

__________________________________________________________________________________

                                                                                 

                                         

                                              John Mac Arthur - De ce dumineca este Ziua Domnului ?

_________________________________________________________________________________________

                                                  STATISTICI  CREŞTINI  NEOPROTESTANŢI

                                                                           
                                                                       2002   Baptisti 

 __________________________________________________________________________________________                                                                  

                                                                              
                                                                          Penticostali 2002

__________________________________________________________________________________________

  

                                                                         

_________________________________________________________________________________

                                          Paul Washer - Trăiești ca lumea și te numești creștin ?

                         

_______________________________________________________________________________

 

                                           

Linkuri crestine 

 http://muzica-crestina-net.blogspot.com/

http://muzicacrestinanet.wordpress.com

http://crestinul-azi.blogspot.ro

http://crestiniiazi.wordpress.com/muzica-crestina/

http://matrimoniale-crestini.ablog.ro/#axzz24S7WwnVU

__________________________________________________________________________ 




Curatenie

WooW.ro

Director Web gratuit

Anunturi Gratuite
________________________________________________________________________

Crestinism autentic

Din vizita Doctorului Iosif Ton la Biserica Sion, in care a predicat Evanghelia si a impartasit o abordare sistematica de a dezvolta discipline spirituale in viata personala a credinciosului. Londra, 26-27 octombrie 2014

                      De ce-s unii ortodocsi si de ce-s altii evanghelici

Acum, inteleg in seara aceasta ca avem mai multi prieteni ortodocsi. Vreau sa va spun de la inceput si asta nu numai pentru ortodocsi, ci si pentru tinerii evanghelici care ei nu stiu de ce-s ortodocsi unii si de ce-s altii evanghelici. Fiti, va rog, tare atenti. Cand a venit Domnul nostru Isus Hristos si a inceput sa predice Evanghelia, predica intr-o tara, tara evreilor, in care religia evreilor avea urmatoarele elemente de baza:

1. Totul se petrecea la Templu- intai de toate, totul se petrecea la Templu. Nu puteai sa-I aduci lui Dumnezeu inchinaredecat la Templu. Templu era centru vietii spirituale- Templul din Ierusalim.
2. La templu te intampinau preoti – Si preotii iti luau jertfa din mana, mielul care-l aduceai ca jertfa si ei il puneau pe altar. Ei spuneau lui Dumnezeu ce probleme ai. Tu nu te puteai duce singur, direct la Dumnezeu, decat prin preot.
3. Acolo era un altar pe care se aduceau jertfe - si nu te puteai duce la Dumnezeu decat aducandu-I o jertfa.
4. Statul – Acuma, mai era inca un element tare important: statul veghea ca toata lumea sa respecte toate randuielile. Atata iti trebuia, sa calci ziua Sabatului, ca statul punea mana pe tine si te pedepsea.

Fiti acum atenti. Domnul Isus, cand l-a intrebat o femeie din Samaria: “Doamne, voi evreii, ziceti ca Templul din Ierusalim e valabil. Noi, Samaritenii, avem templul nostru pe muntele Gherizim. Care-i mai bun?” Femeie, in curand, templele astea nu vor mai fi.”

Trupurile voastre sunt templul Duhului Sfant Photo credit hopeforpain.org

Schimbarile care le-a adus Domnul Isus:

1. Vremea templelor s-a incheiat. De-acum inainte, fiecare se va inchina in duh si in adevar. Si Pavel va scrie: Trupul vostru e templul Duhului Sfant. Fiecare om devine un Templu in care se instaleaza Duhul lui Dumnezeu.
2. A doua schimbare: nu vor mai fi preoti. Din moment ce nu va mai fi templu, nu va mai fi nici altar si nu vor mai fi nici preoti care sa-ti duca jertfa la altar si nu vor mai fi jertfe. Spune Isus: “Pentruca jertfa jertfelor sunt Eu. Eu sunt Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii. eu ma jertfesc pentru voi. Si eu ma duc la Tatal cu propriul Meu sange pentru spalarea pacatelor voastre. eu voi fi Marele Preot, care mijlocesc la Tatal pentru voi.” Si apostolul Pavel, in 1 Timotei 2:5 spune: Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos,

Au disparut

1. templul
2. preotul
3. jertfa
4. altarul

pentru ca Domnul Isus devine Preotul si jertfa, in locul nostru. Astea-s schimbarile pe care le-a adus Domnul Isus. Si El a spus, “Acuma, invatatura Mea se va raspandi pe tot pamantul. Duceti-va,” ucenicii, “duceti Evanghelia la toate natiunile. Si cand se vor intoarce la Dumnezeu toate natiunile, atunci va veni sfarsitul. Dar,” a spus Domnul Isus, “daca pana acuma, statul evreu veghea ca toata lumea sa tina legea lui Moise, de-acuma, statul nu va mai avea niciun rol in religie, in relatia cu Dumnezeu. De-acum inainte, statele vor fi ostile credintei. Nimeni nu va mai veghea, sa impuna legea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa auda despre El si sa zica: ‘Daca asa e Dumnezeu, imi place si-L vreau sa fie Dumnezeul meu. Si vreau ca eu sa devin templul Lui. Si eu vreau sa devin copilul Lui. In libertate ma predau Lui, ca El sa ma nasca din nou, sa ma nasca din Dumnezeu- prin libera mea acceptiune, prin libera mea alegere.’” Toate astea, dragii mei, sunt schimbarile aduse de Domnul Isus Hristos.
Si inca ceva, Domnul Isus ne-a invatat ca daca El e Marele Preot, noi, fiecare dintre noi, devenim preoti. Scrie ap. Petru in 1 Petru 2:9 Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, si in Apocalipsa 1 si Apocalipsa 5, Domnul Isus face din toti credinciosii preoti pentru Dumnezeu. De ce? Pentru ca acuma nu mai este mijlocitor, om intre noi si Dumnezeu. De acuma, e calea deschisa pentru fiecare dintre noi sa stabileasca o relatie personala cu Dumnezeu. Si pentru ca fiecare e liber sa intre in prezenta lui Dumnezeu, fiecare e preot. Asta, in teologie, se numeste: preotia tuturor credinciosilor. Astea sunt schimbarile facute de Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

In anul 250 episcopii   readuc preotia Vechiului Testament in biserica

Pana aici, nimeni nu ma poate contesta, sa zica: “Nu-i asa.” Toate astea le gasiti in Noul Testament. Dar acuma, se intampla ceva ciudat. Se intampla asta si in bisericile evanghelice. Conducatorilor tare le place puterea. Si conducatorii, care ar trebui sa fie slujitorii celorlalti- asa spune Petru: voi slujiti turmei; nu stapaniti asupra ei.” Dar unii se fac stapani pe turma, ca asa-i omul, ii place sa acapareze puterea si sa domine el. Asta a fost tentatia de intotdeauna. Si asta s-a intamplat in crestinism, timp de 200 de ani, tot mai multa putere au acaparat, ceea ce se numeau prezbiterii. Noi zicem: batranii bisericii. Pana cand, la anul 250, Papa de la Roma, pe nume Ciprian, a zis: “Stai, d-le. Biserica trebuie sa aiba preoti.” Si a decis, cu autoritatea lui de papa, sa aduca preotia din Vechiul Testament in biserica, cu tot ce a vazut el din Vechiul Testament: haine lungi si negre, cadelnita, altar, tamaie. Dintr-o data, toate astea au fost transferate in biserica fara nicio baza in Biblie.

Urmatorul pas: biserica devine depozitul harului mantuitor

Acuma, daca ai introdus preoti, mergi un pas mai departe. Care-i restul preotilor? Ca trebuie sa le dai o slujba. Si s-a ajuns la urmatoarea formula. Dar, asta sa o tineti minte. Uite cum au zis ei. Domnul Isus, cand a murit pe cruce, ne-a castigat mantuirea, iertarea de pacate. Si ei au redus mantuirea la iertarea de pacate. Dar, mantuirea nu e numai atat. Vom vedea mai tarziu. Oricum, iertarea de pacate a fost depozitata in biserica si biserica devine depozitul harului mantuitor. Si preotul iti imparte mantuirea prin spovedanie, prin cuminecatura si prin alte liturghii sau slujbe, inclusiv liturghia pentru mort. Astea nu sunt in Biblie. Astea s-au introdus dupa anul 250. Faptul ca mantuirea castigata de Domnul Isus, iertarea de pacate ii depozitata in biserica, preotul, prin spovedanie, prin cuminecatura si alte liturghii, inclusiv liturghia pentru cei morti, iti imparte mantuirea.
Preotul lucreaza cu Dumnezeu pentru tine. Dintr-o data, perotul devine din nou mijlocitor intre om si Dumnezeu. Daca esti atent, in biserica ortodoxa niciodata nu ti se spuneL “Oameni buni, veniti la Domnul Isus.” Se zice: “Veniti la maica biserica. Atata trebuie sa faci tu, sa vii la maica biserica.” Ca maica biserica, prin preoti, iti imparte mantuirea. Biserica iti da mantuirea si biserica da mantuirea la intreg neamul. Si atunci, se cladeste la Bucuresti o mare catedrala cu numele “Catedrala Mantuirii Neamului”, ca sa spuna la toata lumea ca, neamul, il mantuieste sfanta biserica.
CITESTE articolul lui Iosif Ton la Romania Libera aici - http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/catedrala-mantuirii-neamului–cum-incurajeaza-biserica-ortodoxa-coruptia-in-poporul-roman
Eu am scris un articol pe tema asta, l-au publicat in Romania Libera. Cand l-a vazut cineva din guvern, inainte de a-l tipari, mi-a spus: “Domnul Ton, iti risti viata si iti dai seama ca poate sa-ti puna capat zilelor.” “Pai, d-le, asa mi-a spus si Ceausescu.”Si pentru ce vorbeam la Europa Libera, mi s-a transmis: “Fii atent, ca esti pe lista celor care trebuie lichidati.” Cand am primit vestea asta, in America, tocmai ma duceam undeva sa predic, in Phoenix, Arizona. La pastorul care m-a adus de la avion la biserica i-am spus: “Tocmai am primit vestea ca eu sunt pe lista celor care trebuie lichidati. Fii atent, daca auzi ceva impuscaturi, nu te speia, nu-s pentru tine, is pentru mine.” El a inghetat. Seara, la biserica, le-a spus fratilor: “Cu atata seninatate mi-a spus fratele Ton ca impuscaturile alea nu-s pentru mine, ci pentru el. eu am inghetat.” Si el radea. Stiti de ce [am ras]? Pentru ca eu am invatat de la Domnul Isus ca El a murit moartea mea. Eu nu mai mor. Cine crede in Mine a trecut din moarte la viata. Si cand un securist m-a amenintat ca ma impusca, am zambit: “D-le, nu intelegi. Cand ma impusti, ma trimiti la glorie. Pe mine nu ma sperii ca ma impusti. Ca prin aia, tu imi spui: Gata cu tine aici; te trimitem sus, la glorie.”
Revenim la punctul nostru de discutie. Prietenii mei ortodocsi de aici, eu sunt roman, profesor de cultura romaneasca. Am crescut, e adevarat ca eu am crescut intr-o familie de baptisti. Dar, fac parte din neamul romanesc. Ca profesor de limba romana, am fost profesor de cultura romaneasca. Insa, am incercat sa inteleg de ce noi nu suntem ortodocsi. Si ce v-am spus pana acuma e raspunsul. Si am scris doua carti pe tema asta: “Credinta Adevarata” si “Caderea in Ritual”. Deci, pentru tineri, daca vreti sa stiti, intr-un popor ortodox, noi cei care am decis ca nu suntem ortodocsi sau s-au decis parintii nostri si noi ne-am trezit ca suntem evanghelici, dar, de ce? De ce noi suntem altfel? Si ca profesor de cultura romaneasca am scris aceste doua carti.
Actualul ministru al culturii, Daniel Barbu, el a scris doua carti: “Firea Romanilor” si “Bizanti Contra Bizanti” in care el face analiza istorica a rolului Bizantului in ortodoxia romaneasca. El e Ministrul Culturii si e Greco-Catolic, dar are si un doctorat in Elvetia in Teologie Protestanta. A fost decan la stiinte politice la Bucuresti. Acuma, cred ca nu v-am instrainat prea tare pe prietenii mei ortodocsi. Dar, invatati de la mine ca putem dialoga; si eu am dialogat la Europa Libera 10 ani cu tot poporul roman. Si dupa ce m-am dus inapoi in Romania, oameni la cele mai inalte niveluri mi-au strans mana zicand: “Ai facut un lucru extraordinar la Europa Libera pentru noi toti.” Deci, se poate dialoga fara sa ne dam in cap si fara sa ne jignim.

sursa:  http://rodiagnusdei.wordpress.com/




 http://adevarul.ro/entertainment/film/dezvaluirile-actorilor-l-au-portretizat-mantuitor-In-timp-aflam-cruce-mi-am-vazut-viata-trecand-fata-ochilor-1_552a26c3448e03c0fd81a486/index.html