Adevărul despre închinarea la icoane

Scriptura versus ortodoxie

Afirmatii incredibile rostite de Pr. Calistrat "Poti sa curvesti cu toata Alexandria dar sa ne te lepezi de icoana "....

....

Flitul prezindetial sau care este diferența între protestanți și neoprotestanți

                                                            


Ultimile declaratii ale presedintelui Klaus Iohannis in care acesta a afirmat ca " romanii le-au dat cu flit infatuaților care au promovat  un mesaj intolerant” cu ocazia  referendumului privind modificarea definiției familiei în Constituție  care refecta inca odata pozitia clara a lui Iohannis in favoarea homosexualilor si impotriva initiativei cetatenesti de modificare a constitutiei , ia determinat pe multi neoprotestenti care aveau o incredere oarba in luteranul  Klaus Iohannis sa-si reconsidere pozitia. A sosit ceasul cand neoprotestantii sa se trezeasca la realitate si sa vada ce inseamna de fapt protestantismul liberal  in comparatie cu credinta evanghelica autentică. 
  Martin Luther a facut intradevar o reforma importanta pentru secolul XV cand Biserica Catolica derapase mult in afara invataturii Scriptuirii , prin indulgentele prin care preotii pretindeau ca pot scoate oamenii afara din infern si multe alte adaugiri nescripturale  , luteranismul a eliminat toate acestea .
 In schimb Lurther a introdus o noua doctrina Sola Fide - care spune ca mantuirea se poate obtine numai prin credința singură . 
El a inclus acest cuvant singur "allein" care nu exista in textul original , in traducerea bibliei germane pentru a sublinia (legitima) doctrina sa .Scriptura insa cuprinde si alte texte referitoare la mantuire precum pocainta (Dacă nu vă pocăiți toți veți pieri la fel - Luca 13-5), nasterea din nou : ( Daca un om nu se  naste din nou cu nici un chip nu va  vedea imparatia lui Dumnezeu : Ioan 3-5 ) , separarea de lume (1 Ioan 2:15-16) dragostea de semeni dovedita practic (Matei 25: 31-46) etc. Scriptura ne spune ca credinta este prima, cea mai importantă condiție  dar  nu este singura  pentru a obtine matuirea. 
Rezultatul faptului ca unii cred ca se pot mantuii doar prin credinta este ce putem vedea in biserici  unde lipseste pocainta, nasterea din nou , separea de lume , elemente importante in credinta crestina adevărată  dar care nu sunt considerate esentiale pentru mantuire in unele  biserici protestante sau seculare.
 Cei care locuiesc in zona Transilvaniei in special , populate de maghiari sau sasi  pot constata ca desi intre protestanti si ortodocsi sau catolici exista diferențe doctrinare semnificative in realitate nu prea există deosebire in modul lor de comportare , care este aproape identic  acelasi pacate "universale" rodul firii pământești , nici o deosebire intre ei, cu mici exceptii desigur.
  Reforma protestanta din sec. XV  a fost utila, necesara dar numai partiala , păstrând caracterul libertin al bisericilor seculare.  Asa sa ajuns ca in prezent bisericile Luterane sau Reformate din occident sa se inchida una dupa alta din lipsa de credinciosi si cele care au ramas sa recurga la compromisuri intorelabile  precum acceptarea casatoriilor intre homosexuali (inclusiv in randul clerului in unele cazuri) a emigratiei musulmane in Europa , a ideoloigiei LGBT si de gen, a globalismului, progresismului neo-marxist etc. Si ce este si mai grav ramane  un mare semn de intrebare in ce priveste mantuirea credinciosilor lor  , in ciuda asigurarlor date de teologii lor .
  Asa ca cu regret putem constata ca un presedinte de religie protestanta nu inseamna mare lucru , cu tot entuzismul unor pastori care au sustinut frenetic acest obiectiv, nu e nici o deosebire pana la urma intre un presedinte luteran si unul ortodox cu conditia ca acesta din urma sa nu fie unul fanatic , fundamentalist ortodox , in rest nici o deosebire intre unii si altii .


....

Soda Fide - credința singură ?

 


Articolul următor a fost scris de Paul Pavao un american protestant care a ințeles doctrina Sola Fide într-un mod diferit  nefiind de acord cu interpretarea clasica data de protestanti, a lansat o intrepretare proprie originala a doctrinei luterane Sola Fide .

 Noul Testament nu spune clar și fără echivoc că cel care crede in Hristos este sigur măntuit fără nimic altceva ci mai degrabă spune că credința este prima condiție și cea mai importantă , urmeaza apoi celelate... Cum interpretezi această Scriptură este foarte important.

Sola Fide  Aceste cuvinte vor schimba lumea.

O întreagă ramură nouă a creștinismului își va pune speranța în aceste cuvinte.

Sola fide. Numai credința. Martin Luther a scris pe marginea bibliei sale aceste cuvinte.

În afara marginii Bibliei lui Martin Luther și în afara traducerii pe care a făcut-o din Noul Testament, sunt acele cuvinte de fapt în Biblie?

Te-ai întrebat vreodată?  Desigur că nu. Ca și mine, știai că aceste cuvinte trebuie să aibă loc în mai multe locuri în Noul Testament.

Sunt acolo . În Iacov 2:24. "Non Sola Tantum"  Nu numai prin credință.

Singura apariție a frazei "credință singură" în Biblie:... nu numai prin credință. (Iacov 2:24)

Oamenii nu înțeleg Sola Fide astăzi. Reforma a ruinat-o pentru ei, aplicând Sola Fide la tot și la fiecare zonă a umblarii noastre creștine.

Confuzia noastră despre Sola Fide

"Întreaga ramură a creștinismului", care a fost dată de sola fide, nu sunt luteranii. Este vorba de evanghelici, un cuvânt care se aplică majorității denominațiunilor protestante, luterane sau altfel.

"Evanghelicii" este un cuvânt oarecum nedefinit. O carte pe care am citit-o a petrecut un întreg capitol încercând să o definească. Există totuși doctrine care marchează credincioșii ca fiind evanghelici. Sola Fide este una dintre ele. Cel puțin, evanghelicii conservatori îi vor ține.

O altă doctrină ținută de evanghelici este Sola Scriptura, Scripturile ca autoritate unică. 

În cea mai mare parte, denominațiile evanghelice țin la Sola Scriptura numai în cuvânt.

Acest lucru este valabil mai ales în domeniul Sola Fide.

Biblia face multe declarații contrare mântuirii doar prin credință. În bisericile evanghelice mai fundamentale veți fi în dezavantaj dacă vă faceți un obicei de a le cita.

Vreți niște exemple?

1. Nu poți fi creștin decât dacă abandonezi tot ce ai.

2. Dumnezeu va da viață veșnică celor care o urmăresc continuând cu răbdare să facă binele.

3.Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

4. Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre. (Be afraid your whole life, because God will judge you by your works).

5.Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. 

Am putut lista mult mai mult. Recunoști pe oricare dintre cei pe care i-am enumerat?

1. Luca 14:33

2. Romani 2: 6-7

3. Galateni 6: 9

4. 1 Petru 1:17

5. Efeseni 5: 5

Biblia spune "credință în afară de fapte" și aceasta este Sola Fide. Cu toate acestea, Biblia spune și "nu numai prin credință", și asta este adevărat.

Am luat cele mai multe dintre acestea din epistolele preferate ale lui Martin Luther: Romani, Galatieni și Efeseni!

Să ne uităm la cel pe care l-am parafrazat cel mai mult, 1 Petru 1:17. Scrie:

 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre.

Nu este corect să spun că acest lucru vă avertizeaza să vă temeți toată viața pentru că veți fi judecați dupa faptele voastre?

Nu sugerez să tremurăm în frică de fiecare clipă a vieții noastre. Eu sugerez - pentru că acest verset avertizeaza - că ori de câte ori sunteți ispitiți, cunoaștiinta faptului că veți fi judecați după faptele voastre ar trebui să vă sperie și să vă opriți.

Iată punctul. Nu ne sperie! Evanghelicii - aceia care împing doctrina Sola Fide - ignoră, evită și scot in afara (elimina) aceste versete.  Vreau să credem ce au învățat apostolii și ce spune Biblia.

Ei insistă că versetele ca 1 Petru 1:17 nu au nimic de-a face cu mântuirea. "Veți pierde recompense", spun ei.

Acest lucru nu este adevărat.

Viața veșnică în scrisorile lui Pavel

Oricine a avut o pregătire de evanghelizare într-o biserică evanghelică, știe că creștinii au deja viață veșnică. Nu trebuie să aștepte la judecată.

"Cel care crede are viață veșnică", spune Isus în Ioan 6:47.

Acesta este Ioan.

Pavel nu folosește niciodată viața veșnică în acest fel. În cele câteva locuri unde este clar, Pavel se referă întotdeauna la viața veșnică ca o răsplată viitoare (Romani 2: 7; 6:22, Galateni 6: 8, 1 Timotei 6:19, Tit 1: 2, 7; celelalte 4 utilizări sunt neclare).

În unele aspecte, este important să se facă distincția între autori, așa cum vom vedea mai jos atunci când ne uităm la Sola Fide în Iacov.

Cum poate  numai credinta și nu numai credința să fie ambele  adevărate?

În sfârșit. Până la punctul.

Pavel împarte mântuirea în două etape.

1. Unu, suntem eliberați din lume și din robia noastră față de păcat. Ne-am născut din nou și am făcut noi creaturi în Hristos. Aceasta se întâmplă prin credință, în afară de fapte.

2. Doi, trăim viețile noastre ca creștini. Harul lui Dumnezeu ne permite să depășim păcatul (Romani 6:14). Duhul lui Dumnezeu ne permite să punem carnea în moarte (Romani 8:13). Atunci murim și suntem judecați ...... prin lucrări în afară de credință.

Se deosebește Paul într-adevăr?

Consistent.

Dar să ne uităm la locul unde se distinge cel mai clar între mântuirea noastră de lume și intrarea noastră în viața veșnică:

Mai mult, fiind acum îndreptățit prin sângele Său, vom fi mântuiți de mânie prin El. Căci dacă, când eram dușmani, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, mult mai mult, fiind împăcați, vom fi mântuiți prin viața Lui. (Romani 5: 9-10)

Credința și faptele nu sunt menționate în mod specific aici. Ne vom uita la acestea într-un moment.

Dar uita-te la cât de mult este menționat:

Timpul trecut: În trecut, Paul spune că am fost împăcați și îndreptățiți. El mai spune că acest lucru a fost făcut prin moartea lui Isus și prin sângele lui.

Timpul viitor: În viitor, Pavel spune că vom fi mântuiți de mânie. Acest lucru se va întâmpla prin viața sa, mai degrabă decât prin moartea sa.

Moartea și sângele lui Isus sunt legate de îndreptățirea și reconcilierea noastră cu Dumnezeu în trecut. Cuvinte similare sunt folosite pentru a se referi la restul experienței noastre de mântuire în trecut. Noi murim față de  viața noastră veche, iar în botez suntem îngropați cu Hristos. Mântuirea noastră, în sensul intrării noastre în Hristos, se face numai prin credință, fără fapte. Nu ne putem ajuta niciodată să ne naștem din nou sau să devenim noi creaturi.

Odată ce se întâmplă acest lucru, ni se spune să nu obosim în a face bine (Galateni 6: 9).

 Ni se spune că trebuie să trăim prin Duhul și să omorâm faptele trupului (Romani 8:13). Acest lucru se întâmplă prin viața lui Hristos și nu prin moartea sa. În timp ce puterea aparține lui Hristos, alegerea ne aparține. Dacă trăim după trup, vom muri, ni se spune, dar dacă vom muri față de faptele trupului, atunci vom pune faptele trupului la moarte doar prin Duhul Sfânt. Nu avem puterea altfel. Dar alegerea de a trăi prin Duhul Sfânt este a noastră și nouă ni se poruncește în mod repetat (mai ales în Romani 8 și Gal 5) să facem acest lucru.

Așa cum spune Pavel, dacă prin Duhul am nimicit faptele trupului, atunci (și numai atunci) vom trăi. În Galateni 6: 8-9, Pavel leagă acest lucru de fapte bune ("a face bine"). Dacă nu obosim în a face bine, atunci vom suporta consecintele. Contextul clarifică faptul că vorbește despre culegerea vieții veșnice la judecată.

Pavel spune că mântuirea este prin credință, în afară de (fără) fapte (sola fide), dar de multe ori menționează și lucrări/fapte.Ori de câte ori spune că mântuirea este prin credință, el vorbește în timpul trecut al eliberării noastre de păcat și din noua noastră naștere în Isus.

In schimb, ori de câte ori spune că mântuirea este prin fapte, el vorbește despre judecată și despre a merge la cer.

Acest lucru este absolut consecvent.

Să folosim scrisoarea către Titus ca exemplu.

În capitolul 1, Pavel scrie: "Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar prin fapte îl negau, fiind neascultători și necorespunzători pentru orice lucrare bună" (v. 16).

Aici, el discută despre faptul că trăiește în prezent pentru Hristos și spune că cei fără fapte bune nu sunt doar improprii, ci abominabili. Primul Ioan folosește același fel de discuții foarte directe. Dacă nu există fapte bune, atunci nu există nici o neprihănire (1 Ioan 3: 7).

Aceasta nu este Sola Fide.

Dar în capitolul trei Pavel vorbește despre mântuirea din trecut și scrie: "Nu prin faptele neprihănirii pe care le-am făcut, ci prin mila Lui ne-a mântuit" (v.5).

Din nou, ceea ce sa întâmplat cu noi în trecut - eliberarea noastră din vechea noastră natură - este Sola Fide. Odată ce suntem eliberați, trebuie să dovedim prin faptele noastre că este așa.

Știu cât de înfricoșător este pentru un evanghelic să spună că avem ceva de dovedit prin faptele noastre. Cu toate acestea, Biblia vorbeste despre a ne dovedi prin faptele noastre in mod repetat.

 Ei mărturisesc că îl cunosc pe Dumnezeu, dar în fapte îl negau. (Tit 1,16)

     ... în toate lucrurile care îți arată că ești un model de fapte bune. (Tit 2: 7)

    Un om poate spune: "Tu ai credință și am fapte." Arată-mi credința fără faptele tale și îți voi arăta credința mea prin faptele mele. (Iacov 2:18)

Cine este înțelept și învățat printre voi? Lăsați-l să arate prin comportamentul său faptele sale în blândețea înțelepciunii. (Iacov 3:13)

    [Isus vorbea] "Fiți vigilenți și întăriți lucrurile care rămân, pentru că nu mi-am găsit lucrările desăvârșite înaintea lui Dumnezeu ... Aveți câteva nume, chiar și în Sardis, care nu și-au pângărit hainele și vor merge împreună cu mine, pentru că sunt vrednici. " (Apoc. 3: 2,4)

Trebuie să înțelegem că sola fide, credința singură, se aplică numai pentru a fi creat din nou născut din nou  - de către Isus. Pentru creștini, este ceva care sa întâmplat în trecut.

Acum, totuși, după cum spune Pavel, "afirmă aceste lucruri în mod constant, pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu să fie atenți să păstreze faptele bune" (Tit 3,8).

Ce putem spune despre alți scriitori?

Ceilalți autori ai Noului Testament nu sunt Paul. Pavel este teologul desăvârșit. El explică cu atenție Sola Fide și explică unde se aplică.

Ceilalți scriitori ai Noului Testament nu. Ei leagă întreaga mântuire împreună și vorbesc despre credință și fapte împreună, alunecând ușor de la unul la altul.

Slavă lui Dumnezeu pentru Pavel. El explică lucrurile pe înțelesul nostru. Pe de altă parte, explicațiile sale lungi și atente pot fi greu de urmat.

Deci, mulțumim lui Dumnezeu și pentru ceilalți autori. Ei nu explică lucrurile la fel de precis, dar sunt mult mai ușor de înțeles.

Noi, evanghelicii, accentuăm prea mult explicațiile exacte și acuratețea doctrinară asupra problemelor secundare.

Iacov de exemplu, este extrem de ușor de înțeles. Noi evanghelici ne place să spunem că Iacov 2: 14-26, pasajul său asupra credinței și a faptelor este dificil, dar spunem doar pentru că nu suntem de acord cu aceasta. Într-adevăr, e foarte simplu. Dacă aveți credință dar nu și fapte (works) nu veți fi mântuiți. Cât de greu este să înțeleg?

Problema este că am dezvoltat o teologie, Sola Fide, care nu ne permite să credem asta.

În acest sens, urmărim pașii lui Martin Luther. El credea în Romani 3:28 și Iacov 2:24 nu putea fi niciodată împăcați. Astfel, în introducerea sa în Noul Testament, el numește epistola lui Iacov "o epistolă de paie", care nu are "nimic din natura Evangheliei in ea".

Acum este un nou mod de a reconcilia pasajele biblice!

Sola Fide: Adevăratul și miticul

Chiar dacă Biblia nu spune niciodată în mod direct sola fide sau credință singură, cu excepția faptului că o neagă în Iacov 2:24, sola fide este clar biblică. De exemplu, Pavel scrie:

Căci prin har sunteți mântuiți prin credință, și nu de la voi înșivă. Este darul lui Dumnezeu, nu al faptelor, ca nici un om să nu se laude. (Efeseni 2: 8)

Aceasta este cu siguranta sola fide, credinta complet diferita de lucrari.

Cu toate acestea, acesta nu este singurul cuvânt al lui Pavel în această privință. Faptele sunt evident importante pentru el, deoarece în aceeași epistola el îi avertizează pe creștinii din Efes că oamenii imorali, necurați și lacomi nu vor moșteni  Împărăția lui Dumnezeu (5: 5). Nu putem spune că faptele  nu contează.

Mai sunt și alte lucruri pe care ar trebui să nu le mai spunem.

Este comun pentru evanghelici să spună: "Credința și nimic, nu puteți adăuga nimic la credință".

În trecut, dacă vorbim despre modul în care am intrat în Hristos, atunci este adevărat că este credință și nimic. Cu toate acestea, odată ce se întâmplă acest lucru, nu numai că puteți, dar trebuie să adăugați la credință. Este o comandă biblică directă!

Adăugați la credință fapta ... (2 Petru 1: 5, NKJV)

Fapta nu este singurul lucru pe care ar trebui să-l adăugăm la credință. De asemenea, trebuie să adăugăm cunoștințe, auto-control, perseverență, evlavie, bunătate frățească și iubire.

Dacă nu o facem și dacă nu o facem cu sârguință, nu vom intra în Împărăția veșnică a lui Isus.

Așa spune 2 Petru 1: 5-11, oricum.

Un pic de ajutor ...

Știu că lucrurile scrise pe această pagină pot fi șocante. Lasă-mă să încerc să te ajut.

În primul rând, ceea ce vă spun este ceea ce credeau toți in  bisericile apostolilor.

 Îți amintești de  Policarp, episcopul din Smirna numit de apostolul Ioan? El a spus că suntem mântuiți prin har și nu prin fapte, dar ne-am întors și am spus că Dumnezeu ne va ridica cu Hristos numai dacă păzim poruncile lui și facem voia lui.

Cuvintele lui Polycarp se potrivesc perfect lui Pavel. Când vorbește în timpul trecut al mântuirii noastre, spune că este prin har și nu prin fapte. Când vorbește despre înviere și intrare în Împărăție în viitor, el vorbește doar despre fapte.

Absolut consecvent.

În al doilea rând, deși este uluitor să ne gândim că ar putea să greșim într-o problemă atât de importantă - și evanghelicii pretind în general, că au dreptate în toate privințele - tocmai am aplicat prea mult un adevăr. Sola Fide este adevărat. Pur și simplu nu am înțeles că este adevărat când spune că te-ai născut din nou. Nu este adevărat atunci când este aplicat judecății.

O mică poveste

Keith Green - faimosul cântăreț creștin care a murit în 1982 - are un album live cu melodia despre oile și caprele lui Matei 25. Când Keith se termină cântând pe album, el lovește la pian și spune: "Singura diferență dintre oi și capre este ceea ce au făcut ... și nu a făcut ..."

Prima dată când am auzit asta, am fost șocat. De fapt, am fost ofensat. Nu putea să spună asta! Este o încălcare completă a Sola Fide.

Apoi cum m-am gândit la asta de-a lungul anilor si  am depășit starea de ofensa. Cum aș putea fi jignit? A fost corect!

Aproape un deceniu mai târziu, conducem prin Tyler, Texas și  ascultând radioul creștin am auzit se ca  faceau apeluri pentru donații către o bancă de hrană pentru cei săraci.

În timp ce cele doua gazde au vorbit, unul dintre ei a ajuns la judecata oilor și a caprelor.

 A fost o potrivire naturală pentru că se concentrează asupra lucrurilor cum ar fi hrănirea celor flămânzi. În timp ce vorbeau, unul dintre ei a menționat că singura diferență dintre cei care merg în rai și cei care merg în iad - cel puțin în Matei 25 - este faptele lor.

Odată ce ia ieșit acesta frază din gură sa așternut tăcerea. Își dădu seama brusc de ce spusese și era îngrozit.

Respectivul se chinuia ,încerca să-și ia afirmația înapoi. Am râs când am ascultat. - Niciodată nu o vei putea lua înapoi, prietene, mi-am spus la radio. "Este adevărat, și Dumnezeu nu ne va lăsa să ratăm".

Un cuvânt final: Harul

Gândiți-vă la această secțiune ca la un fel de apendice. Trebuie să menționez grația.

Harul este adesea folosită astăzi ca sinonim pentru mila. Noi credem că pentru că mântuirea este prin har, atunci nu trebuie să facem fapte bune. Noi intelegem complet gresit harul.

Există o descriere excelentă a harului în scrisoarea adresată lui Titus:

 "Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat  şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie"

E clar, nu-i așa?

Pavel adaugă că păcatul nu va avea putere asupra noastră din pricina harului (Romani 6:14). Scriitorul Evrei ne spune că harul ne ajută la nevoie (4:16).

Harul este altceva decât mila. Mila este minunată singură. Slavă Domnului pentru îndurare. Nu avem nevoie de alt cuvânt. Avem nevoie de har pentru a fi ceea ce este.

Harul este o putere din partea lui Dumnezeu care ne învață, care ne dă putere asupra păcatului, care ne ajută în timp de nevoie și care ne dă daruri spirituale pentru a face lucrarea lui Dumnezeu (1 Petru 4:10).

Gândiți-vă la acest lucru când citează în continuare Efeseni 2: 8. Poate nu este ideea dulce (dar falsă) că Dumnezeu va trece cu vederea păcatul dacă ne-am naște din nou, dar este un gând mult mai bun. Imaginați puterea inerentă acestor versete când înțelegeți cu adevărat ce este harul:

Căci prin har sunteți mântuiți prin credință, și nu de la voi înșivă. Este darul lui Dumnezeu, nu prin fapte ca nici un om să nu se laude. Căci noi suntem lucrarea Lui, creată în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu a rânduit-o înaintea noastră ca să intrăm în ele. "(Efeseni 2: 8-10)

 Prin har, sunteți mântuiți. Această putere minunată de la Dumnezeu rupe puterea păcatului peste noi și ne permite să fim creați în Hristos Isus pentru fapte bune. Scopul harului este acela de a produce un popor pentru Hristos, care este zelos pentru fapte bune (Tit 2: 11-14).

Ar trebui să ne gândim la aceste lucruri data viitoare când folosim harul ca scuză pentru lumesc.

Sursa : https://www.christian-history.org/sola-fide.html

Biserica Catolica condusa de Papa de la Roma in evul mediu a deviat nepermis de mult de la crestinismul adevarat propovaduit de apostoli promovand erezii cumplite precum indulgentele prin care spuneau ca pot vinde iertarea de pacate si eliberarea sufletelor din purgatoriu prin plata unor sume de bani. Aceste erezii l-au revoltat pe preotul catolic Martin Luther care a incercat sa reformeze Biserica Catolica in secolul XV dar a sfarsit prin a fi excomunicat,in acest mod ruptura a devenit totala intre Biserica Catolică si reformatori . 

Martin Luther a trecut in cealata extrema eliminand total faptele dintre elementele de baza a credintei crestine . Însă dat fiind contextul in care a avut loc reforma poate nu ar trebui să-l jedecăm prea aspru pe Luther, nu este exclus ca atunci acesta să fi fost singura alternativa pentru a cotrabalasa devierea bisericii catolice ...poate (?).

 Insa in prezent adepții doctrinei luterane Sola Fide  au șansa sa reevalueze doctrina elaborată de Martin Luther in secolul al XV  si sa o puna in acord cu Sfanta Scriptura. Pentru ca este evident ca ori cat ar parea de atragatoare acestă doctrină care promoveaza ideea mântuirii sigure numai prin simpla credintă, oricine studiaza atent Scriptura poate constata ca Cuvantul lui Dumnezeu nu sustine aceasta teorie sub forma prezentată de Luther .

 In final putem trage concluzia ca nici una din cele trei ramuri ale crestinismului, catolicism, ortodoxie si protestantism  nu are ca fundament Scriptura  in litera si spiritul ei ,ci doctrine proprii prin care interpreteaza Scriptura după cum le vine lor bine in asa fel incat sa se potriveasca cu doctrina proprie . 

...

Sola Fide - Salvation by faith alone

 Sola Fide -Faith alone ?

Sola Fide: Salvation by Faith Alone

 

Martin Luther

Those words would change the world.

A whole new branch of Christianity would rest their hope on those words.

Sola fide. Faith alone.

Outside of the margin of Martin Luther's Bible and outside of the translation that he made of the New Testament, are those words actually in the Bible?

Have you ever wondered?

Of course not. Like me, you knew those words had to occur several places in the New Testament. Why, that's what the New Testament is all about.

They're there once. Well, almost there. In James 2:24.

"Non Sola Tantum"

Not by faith only.

The only occurrence of the phrase "faith alone" in the Bible:

… not by faith only. (James 2:24)

Sola Fide the Bible way

People don't understand sola fide today. The Reformation ruined it for them by applying sola fide to everything and every area of our Christian walk.

The Bible does say "faith apart from works," and that is sola fide. However, the Bible also says "not by faith alone," and that's true, too.

Church Overseers

Nowadays we use the word "bishop" to refer to early church leaders. It comes from the Greek word episkopos, which means overseer or supervisor.

Paul and Peter's churches were led by several elders, all of whom were called episkopoi. John's churches also had several elders, but only the head elder was the episkopos. We don't know how the other apostles set up church leadership.

By the mid or late 2nd century, all churches were following John's pattern.

Christian used to understand that. Polycarp, for example, a church overseer appointed by the apostle John wrote:

By grace are ye saved, not of works, but by the will of God through Jesus Christ. (Letter to the Philippians 1)

But he also wrote:

He who raised [Christ] up from the dead will raise us up also, if we do his will and walk in his commandments. (ibid., ch. 2)

No, Polycarp wasn't confused, we are.

Our Confusion About Sola Fide

The "whole new branch of Christianity" spawned by sola fide is not the Lutherans. It is the evangelicals, a word that applies to most Protestant denominations, Lutheran or otherwise.

"Evangelicals" is a somewhat undefined word. One book I read spent a whole chapter trying to define it. There are, however, doctrines that mark believers as evangelical. Sola Fide is one of them. At the very least, conservative evangelicals would hold to it.

Another doctrine held by evangelicals is Sola Scriptura, the Scriptures as sole authority. For the most part, evangelical denominations hold to Sola Scriptura in word only. In practice, they are relatively unmoved by what the Scriptures say unless they verify the denomination's traditions.

This is especially true in the area of sola fide.

The Bible makes many statements that are contrary to salvation by faith alone. In the more fundamental Evangelical churches you will find yourself in disfavor if you make a habit of quoting them.

Do you want some examples?

1.    You can't be a Christian unless you forsake everything you have.

2.    God will give eternal life to those who pursue it by patiently continuing to do good.

3.    Those who don't get tired of doing good will eventually reap eternal life, as long as they don't lose heart.

4.    Be afraid your whole life, because God will judge you by your works.

5.    Immoral, unclean, and covetous people will not have any inheritance in the kingdom of Christ or of God.

I could list many more. Do you recognize any of the ones I just listed?

1.    Luke 14:33

2.    Romans 2:6-7

3.    Galatians 6:9

4.    1 Peter 1:17

5.    Ephesians 5:5

I took most of these from Martin Luther's favorite letters: Romans, Galatians, and Ephesians!

Let's look at the one I paraphrased the most, 1 Peter 1:17. It reads:

If you call on the Father, who impartiality judges according to each one's work, pass the time of your travel here with fear.

Is it not fair to say that this tells you to fear your whole life because you will be judged by your work?

I'm not suggesting that we should tremble in fear every moment of our life. I am suggesting—because this verse commands it—that whenever you are tempted, the knowledge that you will be judged by your works ought to frighten and restrain you.

Here's the point. It doesn't frighten us! Evangelicals—those that push the doctrine of sola fide—ignore, avoid, and water down these verses. (I'm pushing this evangelical issue because I am one! I want us to believe what the apostles taught and what the Bible says.)

They insist that verses like 1 Peter 1:17 have nothing to do with salvation. "You'll just lose rewards," they say.

This isn't true.

Eternal Life in Paul's Letters

Anyone who has had any evangelism training in an evangelical church knows that Christians already have eternal life. They don't have to wait for it at the judgment.

"He who believes has [note the present tense] eternal life," says Jesus in John 6:47.

That's John. Paul never uses eternal life in this way. In the few places where it's clear, Paul always refers to eternal life as a future reward (Rom. 2:7; 6:22; Gal. 6:8; 1 Tim. 6:19; Tit. 1:2; 3:7; the other 4 uses are unclear).

On some issues it's important to distinguish between authors, as we'll see below when we look at sola fide in James.

How Can Faith Only and Not Faith Only Both Be True?

Ah, finally. To the point.

Paul divides salvation into two stages.

1.    One, we are delivered from the world and from our bondage to sin. We are born again, and made into new creatures in Christ. That happens by faith, apart from works.

2.    Two, we live our lives as Christians. The grace of God enables us to overcome sin (Rom. 6:14). The Spirit of God enables us to put our flesh to death (Rom. 8:13). Then we die, and we are judged …

… by works apart from faith.

Does Paul really distinguish like that?

Consistently.

But let's look at the place where he most clearly distinguishes between our salvation from the world and our entrance into eternal life:

Much more then, being now justified by his blood, we shall be saved from wrath through him. For if, when we were enemies, we were reconciled to God by the death of his Son, much more, being reconciled, we shall be saved by his life. (Rom. 5:9-10)

Faith and works are not specifically mentioned here. We'll look at those in a moment.

But look at how much is mentioned:

    past tense: In the past tense, Paul says we were reconciled and justified. He also says that this was done by Jesus' death and by his blood.

    future tense: In the future tense, Paul says that we will be saved from wrath. This will happen by his life, rather than by his death.

Jesus' death and blood are tied to our justification and our reconciliation to God in the past. Similar words are used to refer to the rest of our salvation experience in the past. We die to our old life, and in baptism we are buried with Christ. Our salvation, in the sense of our entrance into Christ, happens purely by faith, apart from works. We can never work ourselves into being born again or into becoming new creatures.

Once that happens, however, we are told not to grow weary in doing good (Gal. 6:9). We are told that we must live by the Spirit and put to death the deeds of body (Rom. 8:13). This happens by Christ's life rather than by his death. While the power belongs to Christ, the choice belongs to us. If we live according to the flesh, we will die, we are told, but if we put to death the deeds of the body, then we will live.

We can only put the deeds of the body to death by the Spirit. We do not have the power otherwise. But the choice to live by the Spirit is ours, and we are commanded repeatedly (especially in Rom. 8 and Gal. 5) to do so.

As Paul says, if by the Spirit we put to death the deeds of the body, then (and only then) we will live. In Galatians 6:8-9, Paul ties this to good works ("doing good"). If we don't grow weary in doing good, then we will reap. The context makes it clear he is talking about reaping eternal life at the judgment.

We Have Been Saved by Faith, and We Shall Be Saved by the Good Works

(Which Are a Product of That Faith)

This is important, you should not miss it.

Paul does say that salvation is by faith apart from works (sola fide), but he also often mentions works. Whenever he says salvation is by faith, he is speaking in the past tense of our deliverance from sin and our new birth in Jesus.

In contrast, whenever he says salvation is by works, he is talking about the judgment and going to heaven.

This is absolutely consistent.

Let's use the letter to Titus as an example.

In chapter one, Paul writes, "They profess that they know God, but in works they deny him, being abominable, disobedient, and unfit for any good work" (v. 16).

Here, he is discussing currently living for Christ, and he says that those without good works are not just unfit, but abominable. First John uses the same sort of very direct talk. If there's no good works, then there's no righteousness, imputed or otherwise (1 Jn. 3:7).

That is not sola fide!

But in chapter three, Paul talks about salvation in the past tense, and he writes, "Not by works of righteousness which we have done, but by his mercy he has saved us" (v.5).

Again, it's what's happened to us in the past—our deliverance from our old nature—that is sola fide. Once we are delivered, we need to prove by our works that this is so.

I know how frightening it is for an Evangelical to say that we have something to prove by our works. However, the Bible talks about proving ourselves by our works repeatedly.

    They profess to know God, but in works they deny him. (Tit. 1:16)

     … in all things showing yourself to be a pattern of good works. (Tit. 2:7)

    A man may say, "You have faith, and I have works." Show me your faith without your works, and I will show you my faith by my works. (James 2:18)

    Who is a wise man and endued with knowledge among you? Let him show by his behavior his works in the meekness of wisdom. (James 3:13)

    [Jesus speaking] "Be watchful and strengthen the things which remain, for I have not found your works perfect before God… . You have a few names, even in Sardis, who have not defiled their garments, and they will walk with me in white, for they are worthy." (Rev. 3:2,4)

We need to understand that sola fide, faith alone, applies only to being created anew—born again—by Jesus. For Christians, that is something that happened in the past.

Now, though, as Paul says, "Affirm [these things] constantly, so that those who have believed in God may be careful to maintain good works" (Tit. 3:8).

What About Other Writers?

The other New Testament authors are not Paul. Paul is the consummate theologian. He carefully explains sola fide and explains where it applies.

The other New Testament writers do not. They tie all of salvation together, and they talk about faith and works together, slipping easily from one to the other.

Thank God for Paul. He explains things and breaks things down for us. On the other hand, his long and careful explanations can be difficult to follow.

So thank God for the other authors, too. They don't explain things as precisely, but they're much easier to understand.

We evangelicals overemphasize precise explanations and doctrinal accuracy on side issues.

James, for example, is extremely easy to understand. We evangelicals like to say that James 2:14-26, his passage on faith and works, is difficult, but we only say that because we don't agree with it. Really, it's very simple. If you have faith and not works, you won't be saved. How hard is that to understand?

The problem is that we've developed a theology, sola fide, that doesn't allow us to believe it.

In that sense, we are following in Martin Luther's footsteps. He believed Romans 3:28 and James 2:24 could never be reconciled. So in his introduction to the New Testament, he calls James "an epistle of straw" that has "nothing of the nature of the Gospel about it."

Now that's a novel way to reconcile Bible passages!

Sola Fide: The True and the Mythical

Even though the Bible never directly says sola fide, or faith alone, except to deny it in James 2:24, sola fide is clearly biblical. For example, Paul writes:

For by grace are you saved through faith, and that not of yourselves. It is the gift of God, not of works, lest any man should boast. (Eph. 2:8)

This is definitely sola fide, faith completely apart from works.

However, this is not Paul's only word on the matter. Works are obviously important to him because in the same letter he warns the Christians of Ephesus that immoral, unclean, and covetous people do not have any inheritance in God's kingdom (5:5). We cannot say works don't matter.

There's some other things that we should stop saying.

It's common for Evangelicals to say, "It's faith plus nothing. You can't add anything to faith."

In the past tense, if you're talking about how we entered Christ, then it's true that it's faith plus nothing. However, once that happens you not only can, but must, add to faith. It's a direct Biblical command!

Add to your faith virtue … (2 Pet. 1:5, NKJV)

Virtue's not the only thing we're supposed to add to faith. We're also supposed to add knowledge, self-control, perseverance, godliness, brotherly kindness, and love.

If we don't, and if we don't do so diligently, we won't enter Jesus' everlasting Kingdom.

That's what 2 Peter 1:5-11 says, anyway.

A Little Help with the Shock

I know the things written on this page may be shocking. Let me try to help.

First, what I'm telling you is what everyone in the apostles' churches believed. Do you remember me telling you about Polycarp, the bishop of Smyrna appointed by the apostle John? He said that we're saved by grace and not works, but then turned around and also said that God would raise us up with Christ only if we keep his commandments and do his will.

Polycarp's words fit Paul's pattern perfectly. When he speaks in the past tense of our salvation, he says it's by grace and not works. When he speaks of our resurrection and entrance into the Kingdom in the future, he talks about works only.

Absolutely consistent.

Second, though it's breathtaking to think we might be wrong on such an important issue—and evangelicals generally assume they're right on everything—we've really just applied a truth too widely. Sola fide is true. We simply haven't understood that it's true about being born again only. It's not true when applied to the judgment.

A Little Story

Keith Green—the famous Christian singer who died in 1982—has a live album out with his song about the sheep and the goats of Matthew 25 on it. When Keith gets done singing it on the album, he bangs on the piano and says, "The only difference between the sheep and the goats is what they did … and didn't … DO!"

The first time I heard that, I was shocked. In fact, I was offended. He couldn't say that! It's a complete violation of sola fide.

As I thought about it over the years I got over my offense. How could I be offended? He was correct!

Nearly a decade later I was driving through Tyler, Texas listening to Christian radio. The station was making appeals for donations to a food bank for the poor.

As the two hosts talked, one of them brought up the judgment of the sheep and the goats. It was a natural fit because it focuses on things like feeding the hungry. As they talked, one of them mentioned that the only difference between those that go to heaven and those that go to hell—at least in Matthew 25—is their works.

Once it came out of his mouth, there was silence. He had suddenly realized what he had said, and he was horrified.

He stammered and fumbled around trying to take it back. I laughed as I listened. "You'll never be able to take it back, my friend," I said to my radio. "It's true, and God won't let us miss it."

A Final Word: Grace

Think of this section as a sort of appendix. I have to mention grace.

Grace is often used today as a synonym for mercy. We think that because salvation is by grace, then we don't have to do good works. We are completely misunderstanding grace!

There's an excellent description of grace in the letter to Titus:

The grace of God that brings salvation has appeared to all men, teaching us that denying ungodliness and worldly lusts, we should live soberly, righteously, and godly in the present age. (2:11-12)

That's clear, isn't it?

Paul adds that sin won't have power over us because of grace (Rom. 6:14). The writer of Hebrews tells us that grace helps us in time of need (4:16).

Grace is different than mercy. Mercy is wonderful on its own. Thank God for mercy. We don't need another word for it. We need grace to be what it is.

Grace is a power from God that teaches us, that gives us power over sin, that helps us in time of need, and that equips us with spiritual gifts to do God's work (1 Pet. 4:10).

Think of that when next you quote Ephesians 2:8. It may not be the sweet (but false) thought that God will simply overlook sin if we're born again, but it's a much better thought. Picture the power inherent in these verses when you actually understand what grace is:

For by grace are you saved through faith, and that not of yourselves. It is the gift of God, not of works, lest any man should boast. For we are his workmanship, created in Christ Jesus for good works, which God has ordained in advance for us to walk in. (Eph. 2:8-10)

It's by grace you are saved. That wonderful power from God breaks sin's power over us and allows us to be created in Christ Jesus for good works. The very purpose of grace is to produce a people for Christ that are zealous for good works (Tit. 2:11-14).

We should think of these things the next time we use grace as an excuse for our worldliness.

 https://www.christian-history.org/sola-fide.html