Ne-a spus Dumnezeu cum să ne închinăm?

 

 

 

Ne-a spus Dumnezeu cum să ne închinăm?

Și dacă da, îndrăznim noi să ne abatem de la cuvântul Său?

Mulți evanghelici de astăzi par să creadă că nu. Închinarea este lăsată, cred ei, la latitudinea fiecărei biserici locale sau a fiecărui context cultural. Sinceritatea a înlocuit adevărul. Emoția a luat locul rânduielii. Intenția a detronat revelația. Iar în loc de „așa vorbește Domnul”, s-a auzit tot mai des: „nouă așa ne place” sau „noi facem așa de când ne știm”.

Dar într-un astfel de context, poate sincer și bine intenționat, suntem chemați să ne întrebăm din nou: îi pasă lui Dumnezeu cum ne închinăm?

Răspunsul Scripturii este limpede: da, îi pasă.

Dumnezeu a arătat, de la Geneza la Apocalipsa, că El nu acceptă orice fel de închinare, ci numai pe cea care este făcută „în Duh și în adevăr” (Ioan 4:24). Adevărul acesta nu izvorăște din noi, ci din Cuvântul Lui. Principiul Regulator al închinării, ideea că ne închinăm doar așa cum Dumnezeu ne-a poruncit, nu este o invenție puritană sau o relicvă reformată. Este un principiu biblic, născut din convingerea că Dumnezeu este sfânt și suveran, iar închinarea noastră trebuie să-I fie plăcută Lui, nu nouă.

Nu sinceritatea noastră sfințește închinarea, ci conformitatea cu voia lui Dumnezeu. Într-o cultură eclezială obsedată de libertatea de expresie și de „autenticitate”, am uitat un adevăr esențial: nu avem libertatea să ne închinăm cum dorim; avem obligația sfântă să ne închinăm așa cum Dumnezeu ne-a poruncit.

Poate că cea mai mare nevoie a bisericii evanghelice astăzi nu este mai multă expresivitate, ci mai multă ascultare. Libertatea noastră nu este libertatea de a inventa forme, ci libertatea de a ne supune Cuvântului.

Reforma închinării începe cu pocăința față de propria inventivitate.

 

 

 sursa : facebook Neemia Faur 

 

 

 

 

. 

 

Falsificarea realității prin imagini create pe calculator

 Este plin internetul cu imagini create pe calculator prin programul de inteligență artificială , în unele apar formațiuni corale în care femeile din corul ceresc cântă împodobite cu cercei și bijuterii - așa ceva nu există în cer . Imaginația bonavă a creștinilor lumești foarte probabil americani merge mai departe și ne prezintă video-ri cu femei alergând în paradis și sărind în brațele lui Hristos , imagini de-a dreptul senzuale . Așa ceva nu se întâmplă în realitate în cer. Relatările unor persoane care au mărturisit că au trăit experiența morții clinice și  că l-au văzut pe Hristos în cer au spus că nu li s-a permis să se apropie de Mântuitor , un înger la oprit să se apropie de El. Alții au spus că nici măcar nu se puteau privi la fața lui Hristos era atât de strălucitoare .

 După înviere și ridicare în slava cerească Isus Hristos a fost glorificat și a devenit Dumnezeu nu mai este aceiași persoană cum și-l imaginează unii de prin America. Este o eroare regretabilă  să creiezi și să distribui  imaginea asta falsă al unui Hristos ca om obișnuit gata să te ia în brațe în cer .  Chiar dacă a fost om aparent obișnuit cât a trăit pe Pământ în Cer este  Dumnezeu judecător . Inteligența artificială este depășită de înțelegerea fenomenului dumnezeirii. Video:

                                               

 

                                                   

Cine sunt cei care au paricipat la marșul mândriei LGBT ?

 

  În anul acesta s-a înregistrat un record de participare la marșul pentru susținerea LGBT peste 30000 de persoane cu mult peste cei 1000 de persoane participante la Marșul Normalității din București. 

Cu siguranță nu este vorba doar de persoane homosexuale , majoritatea sunt doar susținători ai acestora , tineri sub 30 d e ani. 

Un factor important în coagularea unor astfel de mulțimi o constituie internetul influencerii de pe youtube și tik tok . Am dat și și eu întâmplător peste un astfel de cont pe youtube care avea ca titlu: ''De ce să participăm la parada LGBT ? '' . Proprietarul  contului era un tânăr de 18-19 ani, cu cercei în urechi care explica audienței, avea câteva mii de urmăritori că LGBT  este o comunitate nu o ideologie și că această comunitate ar trebui să aibe drepturile pe care le revendică și de aceea trebuie susținuți.

 Acest tânăr împreună cu cei care îl însoțesc sunt generația născută după Revoluției care au beneficiat de educația religioasă în școli , cel puțin 5 ani au făcut religie în școală și cu ce s-au ales ? cu nimic, sunt mai răi și mai depravați decât cei din vremea comunismului. 

De ce, pentru că religia  care li s-a predat în scoli a fost doar îndoctrinare dogmatică ortodoxă, catolică , etc. nu a fost o educație creștină autentică prin predarea Evangheliei în mod sistematic ,în consecință nu au înțeles nimic din creștinism.

 Așa că cei care vă agitați că se pregătește o lege pentru a se elimina orele de religie din școli o faceți degeaba, religia predată în prezent în școli este apă de ploaie, un vaccin pentru imunizare împotriva unei posibile viitoare Evanghelizări.

 

.. 

Toni Berbece și George Becali despre LGBT, demoni și ploaie - superstiții ortodoxe și neoprotestante

 Pastorul reformat Mihai Corcea a realizat recent un video în care comentează prin prisma  dogmei reformate  câteva atitudini publice ale unor personalități cunoscute precum Gigi Becali și Toni Berbece referitor la marșul LGBT .

 Sfințierea străzilor Bucureștiului cu ''apă sfințită'' (printr-un ritual preoțesc ) nu are cum să sfințească orașul iar inundațiile de după ziua marșului date ca fiind sigur ''pedeapsă divină'' ar putea fi o exagerare. Pe de altă parte idemnul la toleranță exprimată de pastorul reformat dovedește o altă extremă cea a neânțegerii gravității păcatului și lejerității teologiei reformate, Reformații  dovedesc că nu cunosc experiența nașterii din nou , ei practicând doar o altă formă de creștinism lumesc.  VIDEO:

"Sunt mântuit dar nu vreau să mă botez". Despre botezul copiilor la protestanți.

 

PERICOL! Staruinta PENTICOSTALA este o copie a unui ritual tribal? Dovezi VIDEO SOCANTE

 

Ce șochează pe un creștin nou venit într-o biserică neoprotestantă

                                                                  Iacov 2: 19-29
 După ce și-a insușit temeinic Scriptura un creștin nou sosit într-o biserică baptistă (Creștini după Evanghelie sau penticostală) va fi surprins să constate că deși membrii acelei biserici cunosc Scriptura foarte bine, le lipsește interesul de a se conforma cuvântului ''ad-literam'' așa cum este scris  și preferă să se adapteze la un creștinism de conveniență pe care îl găsește în biserica locală. Mulți își subliniează în biblie anumite versete care le sunt pe plac,  eventual le pun și acasă pe pereți ca postere cu imagini pitorești în loc să accepte că  Noul Testament este în întregime Cuvântul Domnului care trebuie împlinit. 

Una din cărțile Scripturii  pe care Luther (tătucul protestantismului) le-a detestat cea scisă de Iacov numind-o ''epistola de paie'' ce coincidență nu le plac nici unor neoprotestanți  . 

Și de aici răceala din unele biserici, lipsa de dragoste frățească , organizarea pe ''găști'' grupuri de prieteni la fel ca în lume. Ai ieșit din biserică și nu te bagă nimeni în seamă dacă nu ai  și tu gășcuța ta de prieteni. Nu așa arată creștinismul adevărat care așa cum spunea apostolul Iacov fratele Domnului , credința fără fapte este moartă.

                                                 
 

 

 

Pericolul înșelătoriei din vremurile de pe urmă predică Paul Washer ( tradus în limba română)

 

Care creștin este mai sfânt ce care urmează exemplul apostolul Pavel sau cel care se căsătorește ?

 În epistola 1 către Corinteni capitolul 7, Apostolul Pavel a scris : Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine (necăsătoriți) , dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui; unul într-un fel, altul într-altul. (1 Corinteni 7:7) .

Sfatul apostolului Pavel dat creștinior din Corint a fost bine primit și chiar aplicat în primele secole cănd bărbați creștini dezămăgiți de decădera morală și spirituală din societate se izolau devenind pusnici, apoi s-au înfințat mânăstirile unde separat bărbați sau femei și-au dedicat vieții monahale separat de societatea vremii. In prezent se pare că tot mai puțini credincioși ai biseicilor seculare aleg calea vieții monahale având de înfruntat explozia de plăceri oferită de societatea contemporană.

 

În protestantism nu există acest mod de separare de lume de aceea recomandarea apostolului Pavel pentru celibat mai poate fi actuală mai mult pentru femei decât pentru bărbați . Există în biserici femei de 50-60 de ani care nu s-au căsătorit niciodată din diverse motive, nu au găsit bărbatul ideal visat sau pur și simplu au preferat să trăiască singure spun ele ''pentru Domnul''. 

În cazul bărbaților creștini situația e mult mai complicată, bărbații necăsătoriți se  confruntă cu mai multe ispite decât cei căsătoriți așa că bărbați necăsătoriți peste 50 de ani (never married) sunt foarte puțini.  Motivul celibatului poate fi mai degrabă că la un moment dat nu s-au putut căsători din cauza unor probleme de sănătate, nu că ar fi dorit să se dedice unei slujiri ca cele amintite de apostolul Pavel. 

 Iar dacă ar fi să comparăm viața unui creștin necăsătorit dedicat lui Dumnezeu printr-o viață separată de lume, de plăceri în ambianța unei instituții monahale, cu siguranță acesta am putea spune că este mai sfânt decât unul care este căsătorit cu toate plăcerile aferente , cu copii făcuți pe bandă rulantă , cu televizor în casă etc. 

                                                           

Omenește cam așa stau lucruri, ei bine penticostalii poate nu-ar fi de acord , acolo copii făcuți pe bandă rulantă este văzută ca  dovadă de credincioșie, pocăință  maximă , dar  chiar așa să fi ? ... 

 

... 

 

Cine va crede și se va boteza va fi mântuit Și totuși va fi o judecată pentru fiecare !

 „Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.” (Marcu 16.16)  

“Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos…Romani 14: 10-12 

Cine citește pentru prima dată Biblia sau ascultă o predică de evanghelizare ar fi tentat să creadă că mântuirea este o problemă ușoară accesibilă oricui, este suficient să crezi, să te botezi și gata ești mântuit. În realitate lucrurile nu sunt așa simple Noul Testament trebuie studiat  în întregime (nu doar versete preferate ignorînd restul) , astfel vom afla că credința în Isus Hristos urmată de botez sunt conditile principale dar nu singurele pentru mântuire. Următoarea condiție pentru mântuire este pocăința de păcate însoțită de renunțarea la păcate, la toate nu doar la unele și asta ar putea să fie pentru unii o sarcină extrem de grea , chiar imposibilă . Mulți oameni au vicii la care le este greu să renunțe uneori chiar imposibil, pot fi vicii vizibile (fumatul, băutura, etc. ) sau vici, vulnerabilități  ascunse . 

În Scriptură scrie că toți oamenii au păcătuit și nu este nimeni fără păcat și totuși există oameni mai evlavioși și alții cu înclinații mai puternice spre lume și diverse păcate. În pricipiu toți păcătuim și trebue să ne mărtiurisim păcatele și aici Biserica se împarte în două , cei din lume ortodocși , catolici spun că trebuie să te mărturisești preotului în spovedanie și în cealată extremă neoprotestanții practică mărturisirea direct la Dumnezeu în numele lui Hristos  conform învățăturii Noului Testament. 

 Desigur Dumnezeu acceptă ambele mărturisiri conform Scripturii , deși puțin probabil ca Dumnezeu să accepte o mărturisire prin spovedanie formală neînsoțită de pocăință și naștere din nou. 

Preoții ortodocși fundamentaliști predică că numai spovedania la preot este valabilă înaintea Domnului  dar este o învățătură falsă nescripturală. 

 

Judecata finală  

Problema cea mai importantă este judecata finală care are loc în momentul treceri din lumea aceasta când sufletul omului merge înaintea lui Dumnezeu . Atunci intervine judecata lui Hristos care va decide direcția pe care o va lua sufletul care rămâne viu și conștient spre un loc de fericire sau de chin . 

Aici desigur că există interpretări diferite, unii dogmatici nu vor să accepte că sufletul va merge spre un loc de fericire sau de chin  înainte de judecata finală de la sfârșitul lumii , dar aceștia nu sunt capabili să dea un răspuns rezonabil la întrebarea ce se întâmplă cu sufletele celor decedați . Cei care au experimentat moartea clinică sau diverse vedenii mărturisesc clar că sufletul omului continuă să existe și după moarte și merge la judecata lui Hristos .

 Excludem aici ereziile adventiștilor și ale Martorilor lui Iehova care nu cred în existența sufletului nemuritor și nici în iad, este erezia lor, se vor duce cu ea în mormânt.

 

În privința judecății lui Hristos din momentul trecerii din viața aceasta  nimeni nici cei care pretind că au asistat la o astfel de judecată nu pot spune ce poate fi dercisiv în judecata divină pentru a direcționa sufletul în fericirea din paradis sau dimpotrivă în chinurile iadului. Mărturiile celor care realatează că au vazut raiul și iadul spun că în iad există și mulți creștini din toate confesiunile vinovați de  diverse păcate spun ei. Și atunci cum rămâne cu iertarea lui Hristos din Marcu 16-16 și multe alte versete ? Trebuie interpretat totul în context.

 Cine sunt cei ce vor ajunge în rai ?  

Ce este cert este că cei care au șanse cele mai mari să ajungă în rai sunt cei care au trăit ca sfinți pe pământ, cei care au crezut în Hristos, s-au pocăit și au trăit în acord cu voia lui Dumnezeu, chiar dacă nu au fost perfecți dar s-au încadrat într-un anumit tipar de om cu frică de Dumnezeu. În rest ceilați adică majoritatea rămâne un semn de întrebare ce se va întâmpla cu ei , nu vor știi decât în momentul judecății lui Hristos care va fi soarta lor, ceea ce se știe deja este că majoritatea oamenilor merg în iad . Nu sună prea încurajator dar așa spun cei ce  afirmă că au văzut lumea cealaltă , dar și mulți teologi.

 Deși dacă este să ne referim la ortodocși acei dintre ei care cred că există suflet nemuritor majoritatea cred că vor merge în rai pe motivul că cred în Hristos și apațin de Biserica Ortodoxă, au încredere în preoți care că le va rezolva problema mântuirii, încredințare desigur falsă însă este dreptul lor să creadă ce doresc. Destinul etern al omului nu ține atât de Biserică ca instituție cât de modul în care și-a trăit fiecare viața.

În concluzie oamenii merg liniștiți, relaxați  pe drumul lor acordând un timp nesemnificativ credinței  sau limitându-se cu ce le oferă preotul , adica ritualuri, tradiții în multe situații și majoriatea habar nu au că se îndraptă spre un destin tragic, spre infern. 

                                                     

 

                                                              

 

 

 

Problematica închinării - Florin Antonie