„Cine va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.” (Marcu 16.16)
“Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos…Romani 14: 10-12
Cine citește pentru prima dată Biblia sau ascultă o predică de evanghelizare ar fi tentat să creadă că mântuirea este o problemă ușoară accesibilă oricui, este suficient să crezi, să te botezi și gata ești mântuit. În realitate lucrurile nu sunt așa simple Noul Testament trebuie studiat în întregime (nu doar versete preferate ignorînd restul) , astfel vom afla că credința în Isus Hristos urmată de botez sunt conditile principale dar nu singurele pentru mântuire. Următoarea condiție pentru mântuire este pocăința de păcate însoțită de renunțarea la păcate, la toate nu doar la unele și asta ar putea să fie pentru unii o sarcină extrem de grea , chiar imposibilă . Mulți oameni au vicii la care le este greu să renunțe uneori chiar imposibil, pot fi vicii vizibile (fumatul, băutura, etc. ) sau vici, vulnerabilități ascunse .
În Scriptură scrie că toți oamenii au păcătuit și nu este nimeni fără păcat și totuși există oameni mai evlavioși și alții cu înclinații mai puternice spre lume și diverse păcate. În pricipiu toți păcătuim și trebue să ne mărtiurisim păcatele și aici Biserica se împarte în două , cei din lume ortodocși , catolici spun că trebuie să te mărturisești preotului în spovedanie și în cealată extremă neoprotestanții practică mărturisirea direct la Dumnezeu în numele lui Hristos conform învățăturii Noului Testament.
Desigur Dumnezeu acceptă ambele mărturisiri conform Scripturii , deși puțin probabil ca Dumnezeu să accepte o mărturisire prin spovedanie formală neînsoțită de pocăință și naștere din nou.
Preoții ortodocși fundamentaliști predică că numai spovedania la preot este valabilă înaintea Domnului dar este o învățătură falsă nescripturală.
Judecata finală
Problema cea mai importantă este judecata finală care are loc în momentul treceri din lumea aceasta când sufletul omului merge înaintea lui Dumnezeu . Atunci intervine judecata lui Hristos care va decide direcția pe care o va lua sufletul care rămâne viu și conștient spre un loc de fericire sau de chin .
Aici desigur că există interpretări diferite, unii dogmatici nu vor să accepte că sufletul va merge spre un loc de fericire sau de chin înainte de judecata finală de la sfârșitul lumii , dar aceștia nu sunt capabili să dea un răspuns rezonabil la întrebarea ce se întâmplă cu sufletele celor decedați . Cei care au experimentat moartea clinică sau diverse vedenii mărturisesc clar că sufletul omului continuă să existe și după moarte și merge la judecata lui Hristos .
Excludem aici ereziile adventiștilor și ale Martorilor lui Iehova care nu cred în existența sufletului nemuritor și nici în iad, este erezia lor, se vor duce cu ea în mormânt.
În privința judecății lui Hristos din momentul trecerii din viața aceasta nimeni nici cei care pretind că au asistat la o astfel de judecată nu pot spune ce poate fi dercisiv în judecata divină pentru a direcționa sufletul în fericirea din paradis sau dimpotrivă în chinurile iadului. Mărturiile celor care realatează că au vazut raiul și iadul spun că în iad există și mulți creștini din toate confesiunile vinovați de diverse păcate spun ei. Și atunci cum rămâne cu iertarea lui Hristos din Marcu 16-16 și multe alte versete ? Trebuie interpretat totul în context.
Cine sunt cei ce vor ajunge în rai ?
Ce este cert este că cei care au șanse cele mai mari să ajungă în rai sunt cei care au trăit ca sfinți pe pământ, cei care au crezut în Hristos, s-au pocăit și au trăit în acord cu voia lui Dumnezeu, chiar dacă nu au fost perfecți dar s-au încadrat într-un anumit tipar de om cu frică de Dumnezeu. În rest ceilați adică majoritatea rămâne un semn de întrebare ce se va întâmpla cu ei , nu vor știi decât în momentul judecății lui Hristos care va fi soarta lor, ceea ce se știe deja este că majoritatea oamenilor merg în iad . Nu sună prea încurajator dar așa spun cei ce afirmă că au văzut lumea cealaltă , dar și mulți teologi.
Deși dacă este să ne referim la ortodocși acei dintre ei care cred că există suflet nemuritor majoritatea cred că vor merge în rai pe motivul că cred în Hristos și apațin de Biserica Ortodoxă, au încredere în preoți care că le va rezolva problema mântuirii, încredințare desigur falsă însă este dreptul lor să creadă ce doresc. Destinul etern al omului nu ține atât de Biserică ca instituție cât de modul în care și-a trăit fiecare viața.
În concluzie oamenii merg liniștiți, relaxați pe drumul lor acordând un timp nesemnificativ credinței sau limitându-se cu ce le oferă preotul , adica ritualuri, tradiții în multe situații și majoriatea habar nu au că se îndraptă spre un destin tragic, spre infern.
