Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască?Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele! Tu crezi că Dumnezeu este Unul? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară! Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică?
Iacov 2:14 -20
Povestea samariteanului Viorel, muncitorul dintr-o fabrică de pantofi care a ajuns să îngrijească 2.000 de bolnavi pe care nu i-a mai vrut nimeni. ”Statul nu are loc pentru oamenii ăștia”
La 40 de kilometri de Oradea, în satul Dumbrava, Viorel Pașca a ajuns o emblemă a ajutorului pentru cei muribunzi și uitați de lume. De mai bine de 15 ani, bărbatul le oferă adăpost și îi îngrijește pe cei năpăstuiți de soartă. De la o singură casă în 2006, Viorel are acum (in 2021) 17 case care adăpostesc peste 450 de oameni. Au fost donate de afaceriști, medici sau cumpărate din donațiile oamenilor.
Viorel Pașca este un pocăit de pus în ramă nu o să mai găsești unul ca el în toată România . Dar neoprotestanții în general nu venerează pe cei ce fac fapte ci mai degrabă vedetele care cântă bine și pastorii care îi famecă cu predicile lor , spre deosebire de ortodocșii ultrareligiosi care pe cei ce fac fapte bune îi consideră sfinți .
Pentru cei mai tineri care nu stiu cum a fost biserica baptista inaintea lor, sa incepem cu un scurt istoric. In perioada comunismului dar si in primii ani care au urmat in bisericile baptiste se predica din Sf. Scriptura capitol cu capitol mai ales Noul Testament, asta includea recomandarile apostolul Pavel cu privire la imbracamintea femeilor crestine ( cu rochii decente, fara pantaloni, fara bijuterii, fara machiaje, fara par vopsit) etc. La fel se intampla in toate bisericile neoprotestante.
Deasemeni se predica in detaliu din Iacov despre fapte, Matei 25 Judecata finala , pilda fecioarelor intelepte etc. In consecinta credinciosii isi insuseau aceste predici si cautau sa respecte in mare masura aceste invataturi si reguli scrise in Scripturi. Nu intamplator neoprotestantii erau numiti si "pocaiti" pentru ca erau diferiti de lume in toate aspectele.
In ultimii ani insa toate acele capitole referitoare la tinuta femeilor sau altele care nu se regasesc in teologia protestanta au disparut treptat din predici, predicatorii tineri limitandu-se sa predice despre teologia harului, jertfa lui Hristos si Vechiul Testament, dupa moda timpului.
Cauza schimbarilor au fost noile curente teologice care au aparut in bisericile baptiste venite din occident , in ultimul timp facandu-si simtita prezenta neo-liberalismul de origine americana din scoala lui James MacDonald, Bill Hybels si Rick Warren.
Adversarul declarat al teologilor liberali fiind ceea ce ei numesc "Legalism". (https://koritar.files.wordpress.com/2008/03/eseul-despre-legalism.doc)
Legalism în viziune liberalăînsemnând aplicarea ad-litteram a Scripturii.
"Să impui autoritatea bibliei asupra a tot ce învăţăm şi practicăm este legalism ..." afirmă neo-leberalii.
In ultimul timp suntem nevoiti sa constatatam ca curentul neo-liberal a renascut mai viguros in mai multe biserici baptiste . Pe saitul unei biserici baptiste din Bucuresti a fost postat recent o predica intitulata " Jugul legalismului" . Titlul predicii spunea totul, razboi total declarat legalismului .
Ce spune pastorul ca este legalism ? Sa respecti reguli pe care ei le considera inutile precum indicatiile apostolul Pavel cu privire la imbracamintea femeilor crestine cu rochii, cu purtarea baticului (cap acoperit) , sa fi impotriva machiajului, a vopsirii parului, sa fi impotriva bijuterilor toate acestea sunt numite de pastor " legalisme" .
Deasemenea legalisti sunt numiti de pastorul " progresist" : cei care spun ca nu este bine sa existe tobe in biserica, sau ca bisericile cu tobe sunt lumesti, sa afirmi ca nu este bine sa asculti muzica rock sau alte stiluri asemanatoare. Tot ce sa sustinut ani de zile in biserica baptista ca este rău și lumesc acum este bun si tot ce sa considerat ca sunt lucruri Scripturale care trebuiesc respectate acum sunt considerate legalisme, iar enoriasii de la biserica "progresista" râd pur si simplu cand aud de aceste reguli din trecutul bisericii .
Ce le propune pastorul in schimb ? dogma protestanta a harului care te scapa de regulile "rigide" gen "nu e voie asta si asta." unde este har este libertate deplina spune aceasta teologhie inovatoare. Oamenii sunt idoctrinati cu aceasta doctrina neo liberala incat aproape ca uita de Scriptura...dar la ce iti mai trebuie Scriptura daca ai doctrina ? Pana la urma ce este doctrina unei cult, biserica ? Este interpretarea pe care pastorul o da Scripturii dupa propriile percepte, iar ascultatorii percep Scriptura prin prisma acestei doctrine.
Astazi putine biserici baptiste mai merg pe varianta traditionala de a se predica din recomandarile apostolului Pavel referitor la tinuta femeilor (batic, machiaje, manichiuri, pantaloni, par vopsit etc.) majoritatea au lasat libertatea de alegere a fiecarei persoane de a adopta sau nu acele recomandari. La extrema opusa sunt cei care au adoptat teologia liberala care au etichetat toate acele recomandari si orice alte reguli care le ingradeste libertatea de manifestare ca fiind "legalisme" si automata stigmatizare a lor , un " jug" de care trebuie sa ne eliberam .
In acest timp curg pe internet marturiile profetilor penticostali care spun cum Dumnezeu le-a revelat ca femeia trebuie sa aibe capul acoperit , iar in banci nu trebuie sa stea barbati langa femei ca la spectacol ca asta este o uraciune inaintea Domnului.
Acum pe cine sa mai crezi ca doar este un singur Dumnezeu si un sigur adevar revelat, desigur pe cel care are calauzirea Duhului Sfant, nu doctrine.
Pentru cei "spalati pe creier" prin indoctrinare sistematica, care merg la o sigura biserica toata viata este mai greu sa afle adevarul lui Dumnezeu, si probabil pe multi nici nu-i interseaza adevarul divin ci doar sa creada in ceva si acel ceva sa fie convenabil lor (firii pamantesti).
Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun ne spune Scriptura, deci suntem datori sa fim deschisi catre cautatea adevarului, chiar daca acesta poate fi gasit alta parte decat in propria ograda.
Adevarul despre liberalism si legalism de pastor Cristian Ionescu S.U.A
"Antiteza conceptuală și contrastul ideologic sunt foarte clare: liberalii ne numesc legaliști, iar noi îi numim… liberali! Pentru ei este o luptă de eliberare a firii pământești, în vreme ce noi luptăm pentru a menține măcar un dram de decență, reverență și bun simț."
A nu se intelege totusi ca toate bisericile baptiste sunt neo-liberale, mai sunt si conservatoare
Modul de se imbraca diferit de lume , evitarea machiajului, imbracamintea specifica femeilor, neacceptarea anumitor instrumente si stiluri muzicale in biserica au servit drept un semn al identității neo-protestanților care exista de peste o suta de ani in Romania. Credința noastră nu este doar în minte, ci se manifestă și se reazemă și pe realități exterioare, altfel dispare orice deosebire față de lume cu care va ajunge sa se identifice.
In multe biserici neoprotestante de la prima lecție de cateheză (îndoctrinare) ți se spune că neprihănirea se obține prin credință și nu prin fapte (Romani 5:1 ) , faptele bune sunt doar "o haină mânjită" inaintea Domnului . Din acest motiv mulți credincioși rămân cu imaginea asta intipărită adânc in minte cât trăiesc, faptele bune nu au nici o valoare sunt doar o haină murdară inaintea Domnului, tot ce conteaza este credința , iar aceasta cu siguranță va avea efecte pe termen lung.
Doctrina cu pricina provine de la reformatorul Luther , iar versetul este imprumutat din Vechiul Testament (Isaia 64-6 "Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre bunesunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul" ) este cu totul alt context , este vorba de poporul evreu cu mii de ani înainte de Hristos.
De cum deschizi subiectul faptelor bune cu un neoprotestament îti pune imediat "placa" cu "faptele bune nu ne mâtuiesc" ca și cum faptele bune ar fi legate obligatoriu de mântuire, cei mai mulți înteleg că singurele lucruri care contează în Scripturi sunt cele care condiționează mântuirea.
In Noul Testament nu există nici un verset care sa minimalizeze importanța faptelor dimpotrivă Isus în Matei 25 :31-46 vorbește despre importanța faptelor și consecintele pentru cei care ne le fac (Marcu 25:41) Iacov fratele mântuitorului vorbește de asemenea despre importanța faptelor în credința crestină, el spune că "Credința fără fapte este moartă" (Iacov 2-26) .
În cîte biserici np se mai predică din acest verset, le putem număra pe degete ?
Există o singură situație când faptele bune pot fi considerate neimportante chiar " o haină mânjită inaintea Domnului", dacă este vorba de o persoană necredinciosă care trăieste în păcat (bețiv, hot, curvar etc.) dar mai face și fapte bune în speranța ca acestea le anuleaza pe cele rele. Atunci da faptele tale bune nu vor fi decât "o haină murdară" pentru că faptele bune nu anulează pe cele rele și nu te mântuiesc .
Dar este o situatie singulară , în orice altă situație faptele bune sunt importante în creștinism și chiar obligatorii ne spune Hristos ,pentru că numai așa putem dovedii dragoste pentru semeni și pentru Mântuitorul ( Matei 25:31-46 ).
Ceea ce spune Hristos in Evanghelia după Matei cap. 21 nu este că făcând fapte bune îți răscumperi (anulezi) păcatele ci făcînd acele fapte îți îndeplinești o datorie pe care o ai față de Mîntuitorul care a murit pe cruce pentru păcatele tale. Teoria că mântuirea o primești gratis fără să ai vreo obligație este infirmată de cele spuse de Hristos in acest capitol despre judecata viitoare (judecata faptelor) doctrina Scripturii este mai presus de orice doctrină inventată de oameni, fie ea ortodoxă sau neo/protestantă.
Să consideri faptele bune neimportante în creștinism "o haină murdară" este o erezie pentru că contravine învățăturii Evangheliei lui Hristos, și foarte puțini neo/protestanti realizează acest lucru , problema este disigur doctrinară, atunci cînd doctrina nu se identifică cu Scriptura (Noul Testament).
Menonițiisunt un cult religios protestant care a apărut înFrizia - Olanda în secolul al XVl-lea.
Menoniții se trag din Anabaptism, o mișcare a cărei membri insistă să fie botezați la o vârstă mai aproape de maturitate și neagă valabilitatea botezului sugarilor. Această negare are ca fundament texte din Biblia crestină. În 1536 Menno Simons (1496-1561) fost preot catolic care a parasit aceasta biserica si a devenit anabaptist a adunat crestini din nordul Europei si Germania în congregații care au luat numele lui. Cultul era puternic susținut de către Olanda și Elveția, unde menoniții au devenit ținta persecuțiilor catolice. Mulți au fost alungați din casele lor în secolul al XVI-lea și s-au refugiat în S.U.A, unde s-au stabilit în pricipal în Pennsylvania, Ohio și în Vestul Mijlociu. Menoniti sunt si in Mexic, Africa, Canada si chiar si in Romania (in special la Suceava).
Menonitii cauta sa pastreze invatatura bisericii crestine primare pe care o gasim in Noul Testament in detaliu , inclusiv in modul cum se imbraca , decent, modest, evita moda lumii , femeile poarta exclusiv rochii lungi (nu poarta pantaloni). In biserica muzica este traditionala, imnuri crestine, in unele biserici se folosesc instrumente mai putin zgomotoase precum vioara sau chitara, multe insa nu folosesc instrumente .
AMISH
Amish este o comunitate religioasă creștină înrudită cu menonitii si este caracterizată mai ales prin felul de trai simplu și tradițional și rezistența pe care o opune în fața adoptării obiceiurilor și utilităților moderne, nu folosesc curentul electric din reteaua nationala (folosesc generatoare proprii de curent sau baterii), altii folosesc pentru iluminat doar lampi cu ulei. Desemeni nu fosesc masinile, televizorul, telefonul. Cei mai putin conservatori dintre ei utilizeaza totuși internetul.
În lume există peste 350.000 de persoane (conform datelor din 2020) aparținând acestei comunități, cea mai mare parte (98%) trăind în Statele Unite (în 31 de state), plus o populație mică (5.600 de persoane) în provincia canadiană Ontario
Populația amish își are originea în emigranții elvețieni de limbă germană. Ei cred în Noul Testament, în forma sa strict literară, și duc o viață izolată de lumea modernă. Valorile lor, de care se lasă ghidați sunt traiul simplu. Vesmintelelor sunt ca acelea ce se purtau în secolele XVIIșiXVIII. Majoritatea populației amish vorbește, ca limbă maternă, limba Deitsch (germana de Pensylvania). Populația amish născută după 1960, cu vederi mai progresiste, tinde să împrumute limba engleză în vorbirea curentă. Dintre comunitățile timpurii, care s-au stabilit în Statele Unite, multe au renunțat la identitatea amish și au devenit menoniti .
Casa din comuntatea Amish
Amish sunt grupaţi în mici comunităţi. O comunitate cuprinde aprox. 35 -40 de famili, adică 250 -300 de persoane, sub conducerea unui lider ales de comunitate. Un spaţiu geografic de mici dimensiuni ajută la coeziunea grupului. În fiecare fermă trăiesc împreună patru sau cinci generaţii: de la sugari până la stră-străbunici. Fiecare cuplu are, în medie, 10 copii.
În unele comunități Amish tinerii ajunși la vârsta majoratului sunt lăsați pentru un an să părăseasca (dacă vor) comuniatatea să călătorească "în lume" ca să poată decide în final dacă doresc să rămână in comunitatea în care sau născut pe mai departe sau să se despartă de aceasta. Separarea de lume este unul din principiile fundamentale ale celor din comuintatea amish.
In ciuda faptului ca sunt o grupare oarecum izolata de societate au creat o organizatie umanitara internationala puternica "Christian Aid Ministries" prin care ajuta sub diferite forme persoane care au nevoie de ajutor din intreaga lume.
Amish nu cauta sa conveteasca pe nimeni, nu fac prozelitism, dar accepta ca persoane din afara sa se alature comunitatii lor in anumite conditii. Majoritatea grupurilor de origini anabaptiste au un Ordnung care, printre altele, reglementează îmbrăcămintea. Ordnung este un cod de comportament în mare parte nescris, care acoperă articole precum îmbrăcăminte, vehicule și utilizarea tehnologiei. Ordnungul variază ușor de la congregație la congregație, deși este în esență același. Încălcările nu sunt considerate păcate, deși mândria, egoismul sunt considerate a fi o încălcare gravă a credinței. Congregația poate schimba Ordnungul dacă există o majoritate care dorește să facă acest lucru. Se pot oferi scutiri de la Ordnung. Într-un caz, unui fermier i s-a acordat permisiunea de a cumpăra un tractor modern de vreme ce avea artrită și nu avea copii care să-l ajute să valorifice caii. În alte zone foarte calde și uscate, cum ar fi sud-vestul, s-au făcut unele prevederi pentru aratul și recoltarea mecanică, în zonele în care caii nu pot lucra din greu pe câmp toată ziua.
Amish nu este o sectă, ci o comunitate. La ei nu există îndoctrinare. De altfel, ei nu au încredere în vorbe pentru că, fiind non-violenţi şi pacifişti, consideră vorba drept primul moment posibil al unei agresiuni. Singura predică este cea a exemplului. Această virtute a exemplului este pilonul esenţial al educaţiei pe care Amish o dau copiilor lor, care sunt totdeauna curaţi, politicoşi şi amabili.
Huteritii precum menonitii si amish,isi au radacinile in anabaptisti acestia, s-au desprins din trunchiul principal atunci cand miscarea anabaptista s-a scindat.
Ei au avut ca mentor pe Jacob Hutter de la care le-a ramas si numele.El si grupul sau de adepti au intemeiat unele asezari religioase care respectau noile invataturi. Pe la 1529 intra in atentia autoritatilor si se declanseaza un conflict intre acestea si adeptii lui Hutter ceea ce ii va face sa migreze in Moravia. Desi Hutter cunostea metodele Inchizitiei ,el si adeptii sai raman in Tirol (unde se stabilisera).
Printul Ferdinand care va deveni ulterior imparat nu tolereaza noua religie si cere ca Jacob Hutter sa fie prins si arestat , astfel in 1535 el este prins, judecat de catre Inchizitie ,torturat si martirizat prin arderea pe rug in 1536. Dupa aceste evenimente,huteritii au avut o dezvoltare destul de infloritoare in Moravia dar autoritatile au inceput sa le confiste pamanturile. Nemaiavand proprietati ei au fost nevoiti sa plece luand drumul pribegiei inspre Slovacia,Transilvania,Ucraina,Imperiul Rus .Insa si in noile locatii au intrat in conflict cu autoritatile datorita refuzului de a se inrola in numeroasele razboaie din acea vreme.
In 1873 o delegatie huterita a mers in America pentru a vedea care ar fi conditiile de viata in cazul unei noi migrari. Rezultatele fiind pozitive,huteritii au luat drumul Americii (intre 1874 si 1879),stabilindu-se in S.U.A.(Dakota,Montana) si Canada (Alberta,Manitoba,Saskatchewan). Aici au cumparat terenuri si au intemeiat colonii.
Dorind sa urmeze modelul Bisericii Primare intemeiata de Hristos unde primii crestini isi vindeau averile si aveau toate in comun, huteritii majoritatea din ei au ales sa traiasca in colonii formate din familii. Coloniile au apartamente individuale compuse din dormitoare si sufragerie pentru fiecare familie.
Insa existenta celor doua conflicte mondiale le-a pus iarasi la incercare rezistenta in fața autoritatilor care aveau nevoie de combatanti activi pentru luptele de pe front. Huteritii au refuzat sa poarte arme si au fost pedepsiti fiind arestati si suportand chiar pedepse corporale.
Principalele caracteristici ale huteritilor sunt pacifismul absolut si comunitarismul (bunurile coloniei sunt bunuri comune apartinand intregii comunitati). Ei formeaza numai comunitati rurale. Huteritii nu au nimic individual, casele sunt construite in comun si exista un consiliu care le repartizeaza familiilor. In colonii nu exista bucatarii individuale ci o bucatarie comuna (unde gatesc femeile coloniei) cu o sala mare de mese unde mananca toti membrii comunitati,femeile si barbatii iau masa separat.
Femei huterite muncind impreuna
Societatea huterita este strict patriarhala, femeile se ocupa cu gatitul,curatenia, cresterea copiilor si medicina traditionala rudimentara (leacuri strabune, asistenta la nasteri,etc). De asemenea ele participa si la muncile agricole. Cativa barbati formeaza un fel de consiliu de conducere si acesta decide viata coloniei. O colonie are 10-20 de familii (60-250 de membri). Atunci cand numarul membrilor creste,se decide cumpararea unui teren pentru o noua colonie. Pe noul teren se ridica toate constructiile necesare si se utileaza cu tot ce trebuie dupa care se stabileste impartirea coloniei in doua (una ramane pe loc,cealalta pleaca in noua locatie).
Contactul cu tehnologia moderna este destul de limitat insa huteritii beneficiaza de utilaje agricole moderne cu care fac o agricultura eficienta si isi permit sa aiba ferme de animale si pasari si chiar sa proceseze si sa vanda carnea acestora.
La inceput era permis un singur telefon fix pentru colonie,astazi sunt premise telefoanele mobile si chiar internetul pentru a lua legatura rapid in ceea ce privesc munca si productia. Insa tineretul foloseste aceste facilitati si in scop personal pentru a tine legatura cu prietenii si pentru a se conecta la lumea exterioara.
Televizorul este interzis in comunitate. Copiii coloniei merg la scoala elementara (8 clase) de preferinta la o scoala in cadrul coloniei ,liceul si facultatea fiind excluse datorita religiei si taxelor mari (pe care le-ar plati comunitatea). Rar un huterit continua studiile mai departe. Huteritii vorbesc un fel de dialect german si de aceea in scoala pe care o fac, ei cer cursuri intensive de limba engleza pentru copiii lor.
In contrast cu imbracamintea amish si menonita, imbracamintea huterita este viu colorata.
Hainele sunt in general viu colorate, la biserica in schimb porta haine sobre de culoare inchisa , femeile poarta batic . Desi viata in colonie este destul de stricta si ingradita de precepte religioase,rare sunt cazurile de expulzare din comunitatea huterita.
Huteritii azi au ajuns in zone indepartate cum ar fi Nigeria, Japonia, Australia,etc unde cauta sa isi desfasoare modul traditional de viata in conformitate cu religia.
Probabil foarte putini dintre neoprotestantii moderni previsc admirativ la modul de viata al huteritilor (sau altor descendenți Anabaptiști) datorita restrictiilor de tot felul si stilului de viata in comun, in colonii, care dovedeste ca se poate traii si in secolul XXI la fel ca in biserica primara. Nu trebuie sa isi faca totusi griji moderniștii pentru ca oricum huteritii nu primesc straini (americani, romani, tigani) in comunitatea lor care este exclusivista nu doar religios dar si etnic.
Menonitii, Amish si Fratrii Huteriti nu sunt desigur singurele comunitati de pocaiti din America dar sunt cu siguranta cele mai fundamentaliste, cele mai separate de lume si valorile ei.
Viața în colonie -video
Daca esti pocait pocainta ta se va vedea din felul cum te imbraci, din modul cum te porti cu ceilati, dupa faptele pe care le faci , daca acestea nu sunt vizibile inseamna cu nu esti pocait decat cu numele.
In Statele Unite baptistii cu un procent de 15, 3 % (38 milioane) reprezinta cea de-a doua cea mai mare comunitate crestina ,dupa catolici . Sunt organizati in denominatiuni (asociatii de biserici) aceste au un caracter in primul rand administrativ dar poate fi si o uniune de biserici pe criterii dogmatice.
Din punct de vedere dogmatic baptistii se impart in trei categorii, acestea au urmatoarele caracteristici :
Baptistii fundamentalisti : Militeaza activ impotriva teologiei liberale, au tendinta de a fi dispensationalisti si premilenisti in teologie, adopta un standard inalt de moralitate, si sunt gata sa duca spiritul separatist la extrem, trecând de la separarea de Stat la o anumita nuanta de separare fata de societate. Ei au vederi profund conservatoare in sfera activitatii publice si nu sunt gata de colaborare decât cu alte biserici fundamentaliste sau cu biserici evanghelice conservatoare. Bisericile fundamentaliste pastreaza forma de inchinare tradionala cu predici , cor mixt, orga sau pian ca instrument de acompaniament . Resping formele moderniste de inchinare cu baterie de tobe , chitari electrice, etc.
Baptistii evanghelici conservatori: Sunt grupul cel mai numeros si activeaza sub un cadru de referinta teologic conservator, proclamând imperativul unui inalt standard de moralitate, atât individual, cât si in sfera publica. In problematica sociala, ei sunt aliati fortelor conservatoare care pun accent pe responsabilitatea individului in fata societatii si pe valorile muncii, cinstei si harniciei. Cu toate ca multe astfel de biserici coopereaza in plan local sau international cu alte biserici cu convingeri asemanatoare, baptistii evanghelici se pronunta impotriva ecumenismului mondial , pe care-l denunta drept o periculoasa forma de compromitere a adevarului crestin. Bisericile conservatoare nu sunt intodeauna "conservatoare" si in ce priveste modul de inchinare multe dintre acestea accepta formele de inchinare moderniste cu tobe, chitari electrice si "muzica contemporana" - din acest punct de vere nu exista un consens unele aluneca usor spre liberalism. In Romania baptistii care apartin de Uniunea Baptista se declara conservatori....dar exista si cateva biserici independente reformiste.
Baptistii liberali :Tolereaza un mare spectru de convingeri, mergând de la cele mai conservative pâna la cele mai liberale. Ei accepta membralitatea deschisa (fara frecventarea consecventa a serviciilor divine), manifesta un interes deosebit pentru respectarea drepturilor omului in tarile lumii (inclusiv minoritati LGBT, etc.) au tendinta de a fi mai degraba liberali in probleme legate de moralitate si de ordine sociala si sunt militanti pentru unirea tuturor bisericilor crestine din lume.Ince priveste modul de inchinare sunt deschisi catre formele de inchinare moderne cu baterie de tobe si toate instrumentele si stilurile muzicale contemporane.
Exista in Biserica Ortodoxa un procent semnificativ de persoane (poate chiar mai mult de jumatate din enoriasi, cler ) care au o atitudine moderata in ce priveste relatiile cu cei apartinand altor confesiuni . Dar exista si un procent destul de mare de persoane care a fost atrasa spre o forma de fundamentalism belicos care se manifesta printr-o o atitudine de ostilitate față de alte culte crestine, in special in mediul virtual, dar nu numai . Acestia de regula frecventeaza medii unde se predica un "ortodoxism" radical , saituri cu caracter extremist cu radacini legionare sau se simt atrasi de carti scrise de teologi, calugari cu astfel de convingeri .
Acestia promoveaza dogma care proclama religia ortodoxa ca "singura biserica crestina infiintata de apostoli" si instiga, incurajeaza la o atitudine ostila (ură) , respingere față de alte culte in special minoritare precum cultele protestante. Printre acestia sa remarcat fostul calugar Cleopa, despre acesta se spune ca inca de la absolvirea scolii primare sa retras din societate solicitand sa fie primit intr-o manastire, unde treptat a avansat in ierarhie. Fiind nascut in1912 a prins epoca de glorie a fascismului si legionarismului de care multi calugari si preoti din vremea aceea sau simtit atrasi si influentati .Sa remarcat prin cateva carti religioase scrise de el in care elogia religia ortodoxa ca "cea adevarata" dar si prin atacurile la adresa celor numiti de el cu dispret "secte". Intentionat sau nu, a creat un curent anti neoprotestant amestecat cu nationalism care a alimentat o forma de extremism religios patriotard belicos la care unii cu inclinatii spre fanatism nationalist-religios au aderat de-a lungul timpului. Si desigur nu este singurul, tot din mediul monahal provine si pr. Calistrat care a avut unele iesiri in aceiasi directie. Acest fundamentalism extremist excita la maximul orgoliul , mandria , nationalismul trasaturi total opuse crestinsmului adevarat dar tolerat de preudo-crestinismul traditional.
In spatele acestor manifestari sta ramura fundamentalista a BOR care proclama biserica proprie ca "sigura biserica crestina" sustinuta de o extrem de bogata literatura de propaganda dogmatica. Practic inaintasii actualilor preoti au avut grije sa imbrace intreaga istorie antica a crestinismului in teologie dogmatica ortodoxa in asa fel incat cine citeste istoria sa ramana cu impresia ca de fapt religia ortodoxa asa cum o stim astazi a aparut fix in vremea apostolilor. Bineinteles ca totul este un fals, dar este destul de greu de demostrat astazi ce a fost in primul secol, mai multi istorici afirma ca in secolul IV cei ajunsi la putere prin instituirea bisericii de stat au avut grije sa falsifice multe documente istorice pentru asi impune propria dogma si propriul cult in fața rivalilor de atunci si cei care vor urma.
Aveam totusi cateva documente inconstestabile precum Noul Testament in care gasim informatii despre cum a fost biserica in primul secol si unde bineinteles ca nu apare pe nicaieri mentionat biserica ortodoxa sau catolica, care se stie sau format si definitivat doctrina in vremea imparatului Constantin.
Dumnezeu nu a facut o biserica-cult la care sa adere obligatroriu toata populatia planetei , cum propovaduiesc ortodocsii fundamentalisti ( poate ca multora nu le-ar place ce vad acolo, muzica orientala medievala , ambianta ) . Biserica pe care a intemeiato Hristos este una spirituala in primul rand, formata din toti cei ce cred in Hristos , isi predau viata Lui si se straduiesc sa implineasca tot ce este scris in Evanghelii, indiferent de etnie, nationalitate. Mantuirea nu este pe baza apartenentei la un cult (confesiune) cu o anumita vechime, care mai este si libertina pe deasupra , ci este exclusiv pe baza credintei si a implinirii ce este scris in Scripturi (Noul Testament). Bineinteles ca trebuie sa facem parte dintr-un cult crestin care este intemeiata pe Sfanta Scriptura (fara alte inovatii) dar inaintea lui Dumnezeu,denumirea cultului nu are importanta pe care o invoca unii, vechimea cu atat mai putin.
Exista si printre teologii ortodocsi destul de multi care acepta fara rezerve cele mentionate mai sus care nu sustin dogma extremista cu "biserica ortodoxa singura biserica crestina" unii chiar profesori de teologie precum Pr. prof. C, Necula de la Sibiu , pr. prof. Stelian Tofana, Mihai Neamtu etc. care intretin fara probleme relatii amicale cu bisericile neoprotestante.
"Oastea Domnului" a luat fiinta in anul 1923 fiind initiata de preotul Iosif Trifa la Sibiu , acesta fiind nemultumit de nivelul foarte scazut al spiritualitatii coreligionarilor sai in special de alcoolism, injuraturi, hotii, imoraliate (vezi imaginea de mai sus dintr-o brosura a pr. Trifa) a initiat o miscare de intoarcere la valorile crestinismului autentic.. Astfel el a creat o organizatie in interiorul Bisericii Ortodoxe, careia ia impus niste reguli restrictive asemanatoare celor din bisericile neoprotestante.
Adeptii miscarii le era interzis sa consume alcool , sa fumeze, nu aveau voie să participe la petreceri, dansuri sau baluri , deasemeni in adunarile lor se practica un studiu mai intens al Scripturii.
Iosif Trifa a infiintat si o publicatie religioasa "Lumina Satelor" si o tipografie, in perioada interbelica numarul adeptilor miscarii a crescut ajungand la peste 100 000. Acest succes dobandit de preotul Iosif Trifa a stranit invidii din partea altor preoti precum mitropolitul Ardealului Nicolae Balan, motive au fost numeroase printre care tipografia si editura care era revendicata de ambii. In final din cauza conflictului dintre cei doi, mitropolitul Balan a decis caterisirea (scoaterea in afara preotiei ) a preotului Trifa. Acesta sa mutat apoi la Bucuresti unde si-a gasit sfarsitul in anul 1938. Conducerea organizatiei a fost preluata de Traian Dorz , care in anii care a urmat instaurarii comunismului a fost arestat si a stat multi ani prin inchisori. In anul 1948 miscarea "Oastea Domnului" a fost scoasa in afara legii.
Dupa ce peste 40 de ani a functionat in ilegalalitate in 1990 liderii "Oastei Domnului" , satui de statutul de secta ilegala ,au mers spășiți la Patriarhie cerand sa fie reprimiti in Biserica Ortodoxa. Dorinta lor sa indeplinit Patriharhia a decis reintegrarea lor in biserica "stramoseasca", in prezent adeptii miscarii participa atat la intrunirile din lacasurile lor de cult (acolo unde sunt) cat si in biserica ortodoxa , sunt nelipsiti de la manastiri, procesiuni religioase cu moaste, etc.
Cei de la "Oastea Domnului" erau considerati pe vremea comunismului "pocaiti" atat de ortodocsi cat si de neoprotestanti, acum ei se considera ortodocsi 100%.
Nu se cunoaste numarul lor, nefiind o organizatie distincta nu figureaza in statistici , dar foarte probabil ca procent nu depasesc 1% din ortodocsi, dovada ca "drept credinciosii" de rand nu simt nici o atractie pentru pocainta.
In vremea comunismului relatiile intre cei de la "Oastea Domnului" si neoprotestanti erau in general cordiale ,unii membrii de frunte de la Oaste precum Nicolae Moldovan din Sibiu erau deseori invitati in biserici neoprotestante si au participat chiar la evanghelizari . Traian Dorz cat a fost in inchisoare sa imprietenit cu unii protestanti precum Richard Wurmbrand. Dar istoricul relatiilor dintre cei de la organizatia "Oastea Domnului" si neoprotestanti nu a fost unul fericit, preotul Iosif Trifa a fost duhovnicul seminariului teologic din Sibiu si un ortodox inflacarat , fanatic, care a reactionat violent atunci cand in satul in care avea parohia a aparut primul neoprotestant, apeland la jandarmi.
Astazi se pare ca fosta secta ilegala "Oastea Domnului" din vremea comunismului a devenit o miscare fundamentalista (deschisă către extremism) alaturanduli-se celor care proclama religia ortodoxa ca "singura biserica crestina" si cel putin unii din ei au adoptat o atitudine ostila chiar agresiva impotriva neoprotestantilor , in special in mediul virtual. Ei se pretind nu doar singurii crestinii dar si singurii pocainti . O astfel de atitudine cu siguranta îi descalifica atat ca crestini cât si ca pocăiți , nu poti sa fi crestin cu atat mai putin crestin pocait si sa adopti o ideologie extremista care neaga celelalte culte crestine, aceasta este o falsă pocăință. O religie, inrobita unei doctrine este o religie falsa, singurul crestinism adevarat este cel care are Scriptura ca etalon al credintei si nu doctrina unui cult, cu atat mai mult un cult extremist care se vede pe sine singura biserica crestina. Puneti-va intrebarea ce sunteti de fapt, oastea Domnului sau oastea BOR , că nu este același lucru.
Reprezentanții bisericii ortodoxe susțin prin literatura religioasă pe care o editează că biserica ortodoxă a fost inființată în primul secol de Isus Hristos și de apostolii Săi. Pe de altă parte există istorici ai bisericii creștine care afirmă că biserica ortodoxă ca și cea catolică au apărut simultan în secolul IV fiind inființate de împăratul Constantin cel Mare.
Care este adevărul ? Cum arăta în realitate biserica din primul secol ?
Sursa cea mai credibilă referitoare la Biserica inființată de Isus Hristos și de apostoli este chiar Noul Testament. Primii care au primit Evanghelia propovaduită de Isus Hristos și de apostoli au fost evrei (de religie mozaică) din Palestina .
„Pocăiţi-vă“,
le a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în
Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi
primi darul Sfântului Duh. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura
frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni. Fiecare era
plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de
obşte. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau
între toţi, după nevoile fiecăruia. " (Fapte
2:1).
Există vreo biserică astăzi care practică cele scrise mai sus ,oamenii se pocăiesc, își vând averile și le împart cu semenii lor ?Cu suguranță în România nu există așa ceva (În SUA sunt Amish, Menoniți care practică ceva asemănător dar nu identic).
Invățăturile care stăteau la baza Bisericii din primul secol sunt cele date de Hristos și apostoli :
"Intra-ţi pe poarta cea strâmtă… Strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o află". (Matei 7:13,14)
„Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu". Ioan 3-5
Comportamentul primilor creștini era vizibil diferit de al celorlanți oameni, fiind în acord cu învatatura lui Hristos și al apostolilor.
Nu existau liturghii și nici "programe de închinare" totul era simplu și spontan asta este imaginea pe care ne-o ofera Noul Testament despre Biserica din primul secol, dar și alte documente din acea perioadă.
Pentru exemplificare să urmărim un scurt fragment din "Apologetica -Inchinarea în Biserica Primară" -autor Iustin Martirul
„Cei bogați dintre noi poartă de grijă săracilor; trăim o viața de strînsă părtașie si pentru tot ceea ce avem binecuvantăm pe Făcătorul nostru prin Isus Christos, Fiul Său si prin Duhul Sfant. În ziua care se cheamă “Duminica”, ne adunăm împreuna intr-un loc anumit înainte de răsaritul soarelui si citim cat ne îngăduie timpul din “memoriile apostolilor” și din scrierile profeților. Apoi, cînd se oprește cel ce citește, prezbiterul ține o cuvîntare în care ne îndeamnă să trăim conform cu lucrurile frumoase pe care le-am auzit. Ne ridicăm apoi toți la rugăciune și cum am mai spus, cand sfîrsim rugăciunile, sunt aduse pîinea, vinul ai apa. Cel ce prezidează, dupa priceperea sa, se roagă atunci si multumește lui Dumnezeu, iar restul celor adunati spun: Amin” .
Nu este mentionat nimic în Noul Testament despre vreo biserică cu numele "ortodoxă" , "catolică" sau vreo altă denumire confesională. În Biserica Primară din primul secol nu există cultul sfinților și nici cultul Mariei, nu exista închinare la moaște sau sfinți . O dovadă în acest sens este și relatarea din Faptele Apostolilor cap. 10: 25,26
"Cand era sa intre Petru, Corneliu, care-i iesise inainte, s-a aruncat la picioarele lui si i s-a închinat.
Dar Petru l-a ridicat si a zis: „Scoala-te, si eu sunt om!”.Apostolii, Biserica în general nu accepta închinarea la oameni indiferent cît ar fi fost ei de sfinți .
Cultul sfinților sa format treptat începând cu a doua parte a secolul II, în special în zonele cu populație de origine păgâna ( care nu aveau origine evreiască) .
Biserica universală
Bisericile creștine inființate de apostoli și urmași ai acestora au funcționat ca biserici autonome făra o conducere unică, centralizată până prin secolul IV când împaratul Constantin cel Mare devenind creștin (chiar dacă se spune că a fost botezat doar pe patul morții) a unit toate bisericile într-un singură care ulterior a devenit biserică de stat al Împeriului Roman, această biserică a primit numele de Biserică Catolică (universală) . Această biserică unică recunoscută de stat, a cuprins atât bisericile din Apusul Europei căt și pe cele din Răsăritul Europei precum biserică greacă bizantină, care în urma Conciliului de la Niceea și-a luat numele neoficial de biserică ortodoxă (deși nu ar fi exclus ca unele biserici locale din Răsărit să iși fi luat acest nume înainte de acesta dată, dar nu mai devreme de anul 200).
După schizma din anul 1054 când Papa de la Roma la excomunicat pe patriarhul Constantinopolului în urma unor neințelegeri , Biserica Răsăriteana sa separat de cea Apuseană și și-a luat numele oficial de Biserica Ortodoxă.
Motive pentru care numeroși istorici consideră ca Biserica Ortodoxă a apărut în secolul IV sunt numeroase, în primul rând faptul că doctrina care stă la baza Bisericii Ortodoxe sa definitivat în urma deciziilor luate de Conciile (sinoadele) ecumenice care au început odată cu cel de la Niceea din anul 325 , această doctrină continând elemente din învațătura apostolică, învațătura parinților bisericești și hotărari ale sinoadelor ecumenice.
Astfel istoricii creștinismului au împărtit istoria Bisericii creștine în trei etape distincte:
- Biserica Primară apostolică din anul 33 pâna în anul 100.
- Biserica pre-neceeana din anul 100 pâna în anul 325 - în această perioadă sau remarcat o serie de episcopi ai unor biserici importante care au emis o serie de învățaturi, au scris "cărti" care au rămas în istorie ca învataturile "părintilor bisericești".
- Biserica Catolică oficial după anul 325 . Episcopul Ciprian a folosit pentru prima dată cuvântul "catolic" în jurul anului 240 în Cartagina - Africa de Nord , dar doctrina bisericii catolice așa cum o cunoaștem în prezent sa format în vremea împăratului Constantin.
Urmată desigur de evoluțiile ulterioare ale Bisericii care au impicat dispute și divizări.
În anul 451 sa întrunit Sinodul de la Calcedon care printre altele a definitivat Crezul Bisericii Catolice care mentionează că "Cred Întru una, sfântă, catolică [universală, καθολικός (katholikos) și apostolică biserică." Biserica Catolică și-a preluat acest titlu de biserică apostolica desi adevarata biserica apostolica (autentica) a fost in primul secol. Biserica catolică ca și cea ortodoxă sunt descendente ale bisericii primare dar nu sunt biserica primară. Ele au o doctrină distinctă, fiecare în parte au în rit specific ortodocșii ritul bizantin care sa format în secolul IV , catolicii au ritul Latin cam din aceiași perioadă , liturghiile fiind din aceiași epoca. Să ne amintim de liturghia ortodoxă în care sunt țimparatii Constantin și Elena alături de sfinți si apostoli, toate au apărut evident după secolul IV, V.
Este foarte important să știm dacă biserica ortodoxă sau catolică au apărut în primul secol sau nu pentru că de asta depinde recunoșterea legitimității protestantismului. Reforma ințiată de Luther , Calvin ... a avut la bază întoarcerea la creștinismul bisericii primare și la Scriptură. Acești reformatori știau că la început creștinismul a fost diferit, a fost așa cum este prezentat în Noul Testament de aceea sa dorit revenirea la creștinismul inițial propovăduit de apostoli.
Pe de altă parte catolocii și ortodocsii pentru a-și justifica doctrina (teologia) au operat modificări în carțile de istorie pentru a elimina "concurența", dar Scriptura nu poate fi disființata, iar acolo găsim adevarul despre cum arată creștinsmul la început , mult diferit de ce vedem astăzi în bisericile seculare.
Cărțile care compun Noul Testament au fost scrise în primul secol de creștinii de atunci care nu erau nici ortodocși nici catolici.
Cuvantul ortodox, ortodoxie provine din limba greacă (și nu numai) și înseamnă "credința dreaptă", "corectă" indiferent la ce credința /confesiune se referă , este folosita de exemplu și de evrei fundamentaliști numiti și ultra-ortodocsi deși ei nu cred in Hristos. Aici multi fac o confuzie intenționat pretinzând că se referă exclusiv la biserica ortodoxa, în realitate este un cuvânt cu mai multe ințelesuri și este folosit de istoricii creștinismului la modul neutru din punct de vedere confesional.
