In ultimul timp pe rețeaua de socializare Facebook apar tot mai des persoane care lansează lozinci comunistoide laudative referitoare la perioada când la conducerea tarii sa aflat Nicolae Ceaușescu ( între 1965-1989) perioadă numită de propaganda vremii "Epoca de aur". Ar fi bine poate să încercăm să ne reamintim cum a fost în realitate acea perioadă în priviința nivelui de trai dar și al libertăților și drepturilor omului la conștiință și religiei.
Cea mai grea perioadă a fost desigur cea din primii ani de comunism când represiunea noii puteri a fost extrem de brutală, un numar mare de oameni au fost aruncați în închisori , mulți și-au pierdut viața în acea perioadă de trecere de la capitalism la socialism. După anii 1970 situația sa ma echilibrat mai ales din punct de vedere economic și al nivelului de trai , pâna prin anii 1980 când Ceușescu dorind ca România să plătească datoriile externe cât mai rapid, chiar înainte de termen sa ajuns la o penurie alimentara extremă . Magazinele erau aproape goale , trebuia sa stai la cozi lungi pentru orice, rationalizâri in domeniul energetic, se lua curentul cateva ore pe zi, televiziunea și-a redus programul la 2 ore zilnic si acelea exclusiv emisiuni de propagandă comunistâ .Pe de altâ parte cultul personalitatii dictatorului Nicolae Ceusescu a ajuns la culme după ce acesta a vizitat Coreea de Nord , prima dată în 1971, când fiind entuziasmat de ce a vazut a dorit să implementeze și în România modelul corean.
În privința drepturilor omului, aceste erau limitate, nu se putea circula în străinatate decât în țari socialiste (în cel mai fericit caz), cu excursii organizate de ONT sub supravegherea unui ghid colaborator al Securității.
În ce privește libertătile religioase în România în acea perioadă existau 14 culte religioase recunoscute de stat însă drepturile erau limitate, se obținea extrem de greu autorizație de constructie pentru lăcașurile de cult, puține (clădiri de) biserici și un număr limitat de locuri la seminariile teologice impuse de guvern.
Astfel într-un oraș de 120 000 de locuitori cum era Sibiu în acea perioadă existau : 3 biserici ortodoxe, 3 biserici catolice, 1 biserică Reformată, 1 biserică Evanghelică Luterană , 2 biserici baptiste (din care una germană) ,2 biserici ale cultului Creștini dupa Evanghelie (una germană) , 1 biserică penticostală , 1 biserică adventistă.
Biserica Greco-Catolică era desființata , organizațiile religioase Oastea Domnului și Martorii lui Iehova erau declarate ilegale, dacă erau prinși că se adună împreuna puteau fi sactionați cu amendă sau închisoare.
În acestă perioadă au existat cazuri de persoane arestate , închise sau chiar ucise de Securitate. Aceasta urmărea îndeaproape prin agenți sub acoperire, inflitrați, activitatea din biserici . Aducerea din străinatate sau distribuirea de biblii sau literatură religioasă era interzisă , cei care erau prinși puteau fi arestați și condamnați la închisoare. Și cu toate acestea existau biblii și literatură religioasă suficiente în bisericile de la oraș în special (existau creștini dispuși sa riște pentru Hristos ).
Pe de altă parte statul comunist ducea o luptă mediatica împotriva religiei creștine dar mai ales împotriva neoprotestanților , în presa scrisă dar periodic și la TVR erau difuzate emisiuni de propagandă și manipulare special realizate îndreptate împotriva neoprotestanților care erau numiți de propaganda de partid "sectați". În aceste emisiuni erau prezentate diverse secte obscure din prin America de sud unde sau produs atrocități ( printre care People's Temple condusă de Jim Jones, persoanele care aparțineau de secta respectivă au fost obligate de șeful sectei în final să se sinucidă în grup ).Emisiunile respective sugerau că sectele ( o noțiune extrem de confuză ) sunt criminale, răpesc copii pe care ulterior îi ucid , practică orgii sexuale în grup etc. Astfel prin aceste programe TV reușeau sa creeze psihoze în masă în rândul oamenilor , un singur exemplu de ce se discuta in acea perioada, colegi de seviciu discutau între ei în prezența mea amenințări de genul "Să nu prind un sectant ca se apropie de copiii mei ca îl omor". Oamenii creduli , ușor de manipulat au ajuns să manifeste la un moment dat repulsie, revoltă față de neoprotestanți , aceștia credeau că ce se spune la TV este adevărat, propaganda mincinoasă securisto-comunistă și-a atins scopul. Nu conta absolut deloc faptul ca nu exista nici o legătură între cultele neoprotestante din Romania și sectele oculte sau pseudo creștine de aiurea , atâta timp cât propaganda de partid te eticheta ca "sectant" oamenii din lume nu erau capabili să facă diferența între unii și alții, singura sursă de informatii fiind presa comunistă.
Neoprotestanții erau ținta atacurilor regimului comunist pentru că ei erau foarte activi și entiziaști în credinta lor ,bisericile neoprotestante erau arhipline , în comparatie cu Biserica Ortodoxă care (sub papucul comunist) era ca și inexistentă. Ortodocșii au intrat în masă în Partidul Comunist , România era țara cu cei mai mulți membrii de partid din Europa. Pe de altă parte dacă deveneai membru într-o biserică neoprotestantă erai exclus imediat din partid , nu puteai fi și comunist și pocăit, însă comunist și ortodox puteai fi fără probleme.
Dacă apărea pe ici pe colo un pastor dizident care întrăznea să confrunte Partidul Comunist (sistemul) cât de puțin acea biserică devenea un punct de atracție în special pentru tineri. Botezurile din biserica respectivă deveneau un eveniment în județ ,tinerii din alte localitati călatoreau către aceste destinații cu trenul de obicei , vagoanele CFR-ului răsunau de cântecele pocăiților, în vremurile acelea și nimeni nu-i putea oprii ( nici măcar nu încercau) . Cel puțin în privnița aceasta Ceușescu nu a reușit sa aducă România la nivelul Coreei de Nord oricât sa străduit , credința oamenilor nu au pututo infrange. În ciuda prigoanei regimului comunist, oamenii erau interesați de credință, de pocăință mai mult decat acum, pentru că nu exista goana dupa bani, prosperitate, plăceri care există acum în capitalism.
Vizita pastorului baptist american Billy Graham în România în anul 1985 a stârnit un interes deosebit , era prima dată când guvernul comunist accepta vizita unui evanghelist american în România -organizată oficial în 7 orașe în diverse biserici inlcusiv catedrale ortodoxe și catolice un compromis surprinzator (chiar șocant) pe care Ceaușescu la făcut americanilor. Invitația pastorului fiind adresată inclusiv din partea mitropolitului Ardealului din acea vreme.
Interesul românilor manifestat pentru un eveniment religios precum vizta unui pastor american în 1985 (putem compara cu ce avem azi...) Foto: Arad (sus) Timișoara (jos).
Pastorul Billy Graham predică într-o catedrală ortodoxă
Persecuția creștinilor neoprotestanți însă nu a încetat oricât sau bucurat unii pocăiți că dispărând comunismul sa terminat cu persecuția. Biserica Ortodoxă ca și inexistentă în perioada comunistă a renăscut din propria cenușă după ce a primit puteri și resurse nelimitate imediat dupa revoluție. Au reapărut preoții și călugării extremisti care au revendicat puterea absolută și statutul de biserică națională dominantă. Au reapărut atacurile la adresa cultelor minoritare ,a neoprotestanților care din nou au fost numiți sectați, secte, sectari, extremiștii bizantini iau înlocuit pe comuniști și securisti . Oare nu cumva în spatele lor stau același forțe , același puteri ale intunericului ?
.
..
