Epistola lui Iacov analizata de teologi moderni

                                                                       

    

Epistola se ocupă de nevoia creştinilor de a se împotrivi tendinţei de a face compromisuri cu lumea, în special în ce priveşte folosirea bogăţiei. Epistola completează şi nu contrazice nicidecum învăţătura din Galateni şi Romani cu privire la justificare. 

Romano-catolicii au preţuit întotdeauna Epistola foarte mult, considerând că aduce dovezi în favoarea doctrinelor justificării prin fapte, mărturisirii auriculare (5:16) şi ungerii (5:14). Pe de altă parte, protestanţii – influenţaţi greşit de Luther – au avut tendinţa să o considere oarecum neconforma pentru ca dadea o importanta deosebita faptelor.. Calvin a arătat ca aceasta Epistolă nu conţine nici un lucru nedemn de un apostol al lui Cristos, ci dimpotrivă, dă învăţături despre multe subiecte care sunt toate importante pentru trăirea creştina, cum sunt „răbdarea, rugăciunea către Dumnezeu, supremaţia şi roadă adevărului ceresc, umilinţa, îndatoririle sfinte, ţinerea limbii în frâu, cultivarea păcii, înfrânarea poftelor, dispreţul din partea lumii, şi altele asemănătoare”.

Mulţi credincioşi evanghelici moderni au început să vadă greşeala făcută prin subestimarea implicaţiilor etice ale justificării şi a locului pe care faptele bune ar trebui să-l ocupe în viaţa creştină.

R. V. G. Tasker a spus în TNTC: „Ori de câte ori credinţa nu are ca rod dragoste şi când dogma, oricât de corectă, nu este raportată la viaţă; ori de câte ori creştinii sunt tentaţi să adopte o religie egocentrică şi să devina indiferenţi faţă de nevoile sociale şi materiale ale altora; sau ori de câte ori ei tăgăduiesc prin felul lor de viaţă crezul pe care-l proclamă şi par mai dornici să fie prieteni cu lumea decât prieteni cu Dumnezeu, Epistola lui Iacov are ceva de spus pentru cei care o resping în detrimentul lor”.

Într-o vreme când credincioşii evanghelici se preocupă din nou de dreptatea socială, de folosirea bogăţiei şi vieţii comunităţii, această Epistolă se cere studiată în mod special, deoarece atrage atenţia asupra virtuţilor care edifică comunitatea şi asupra forţei sociale distructive a bogăţiei folosite în mod nepotrivit. Într-o vreme când severitatea naturii divine şi transcendenţa lui Dumnezeu tind să fie uitate, trebuie restabilit echilibrul prin accentul pe care această Epistolă îl pune pe Dumnezeul neschimbător (1:17), Creatorul (1:18), Tatăl (1:27; 3:9), Suveranul (4:15), Cel Neprihănit (1:20), care nu trebuie pus la încercare de oamenii răi (1:13), Căruia omenirea trebuie să I se supună cu umilinţă (4:7, 10), Legiuitorul, Judecătorul, Mântuitorul şi Nimicitorul (4:11-12), care nu va accepta nici un rival (4:4-5), Dătătorul înţelepciunii (1:5) şi harului (4:6), Cel care promite o coroană a vieţii pentru cei care rezistă la testul credinţei şi care îl iubesc numai pe El (1:12).

BIBLIOGRAFIE

Comentarii de : R. V. G. Tasker, TNTC, 1956; C. L. Milton, 1966; F. Mussner, 1964; şi M. Dibelius, 1975.

VIDEO https://www.facebook.com/cal.capone.77/videos/788343522308052

Ierusalim - orasul vechi - Biserica Sf. Mormant - Muntele Maslinilor

 

Liviu Olah

 

                                     Liviu Olah  pe vremea cand baptistilor li se spunea "pocaiti "

Vine Isus & 15 Toamne

Doua  cantari apatinand unor  stiluri muzicale diferite dar ambele compuse sub inspiratie divina ,interpreti Miriam Sarah  Niculcea si Amalia Decean
 

Cum am ajuns sa dispretuim traditile si istoria Bisericii si care sunt consecintele

                                                                                     

 

In anul 1991 am primit o invitatie sa particip la o intrunire misionara in Ungaria impreuna cu alti tineri de la diverse biserici neoprotestante din oras. Cand am ajuns la destinatie ne asteptau un grup de misionari in pantaloni scurti (barbati si femei) erau americani dintr-o grupare nondenominationala . Dupa ce ne-am "incalzit" putin cu cateva cantari crestine traditionale ne-au anuntat scopul invitatiei:  " deoarece cultele din care faceti parte baptisti, crestini dupa Evanghelie, penticostali au traditii acestea nu sunt bune de aceea va propunem o alternativa mai buna sa construim impreuna biserici nondenominationale din care sa eliminam traditiile si restrictile inutile (legalismele)  .. " Majoritatea din cei prezenti am respins oferta , am intuit ca vor sa ne bage intr-o erezie , cativa totusi au aceptat si cu sprijinul financiar si nu numai al americanilor sau construit si dotat  doua biserici una la Sibiu alta intr-un orasel din apropiere . Cand a fost vorba de mobilier am asteptat ca americanii sa vina cu anvonul, nici un  anvon in locul lui au adus o baterie de tobe,si microfoane, nondenominationali ce  altceva  poti astepta de la ei.  Atunci a fost doar inceputul sau construit intre timp zeci de astfel de biserici in Romania.

 Erezia asta cu "nu avem nevoie de traditii in biserica" de la americani a pornit, dispretul pentru traditii a dus la transformarea bisericilor lor protestante in ceva greu de definit, sali de spectacol, cluburi religioase, cert este ca  nu seamana deloc cu o biserica in sensul normal al cuvantului . Acolo  practica ceea ce ei numesc "Contemporany worship" in care baza e muzica pop, rock si altele asemenea, uneori si dans intr-o ambianta de semiobscuritate si lumini colorate.

 In ultima vreme si in Romania au aparaut astfel de ciudatenii, si multi tineri si-ar dori ca si biserica lor sa arate la fel de "contemporana" inclusiv romani plecati in strainatate care au si mijloace sa o puna in practica.

Dar sa nu dam vina numai pe americani , dispretul petru traditii la neoprotestanti vine si in opozitie cu importanta pe care ortodocsii o dau traditiei  care pune semnul egal intre Scriptura si ceea ce ei numesc "Sfanta traditie" . Sa dezvoltat o prejudecata la "pocaiti" sa nege tot ce vine de la ortodocsi , catolici sau oricine altcineva din afara cultului lor , sursa unei astfel de atitudini poate sa fie uneori proprii pastori care subtil le sugereza astfel de prejudecati.

Exista neoprotestanti (mai necopti in gandire) care cred si sustin ca doar cei din cultul lor , sau doar neoprotestantii vor fi mantuiti restul ortodocsii, catolicii vor arde toti in iad pentru ca se inchina la idoli. La fel sunt ortodocsi care cred fiind sfatuiti de unii preoti (la fel de  tulburi la cerbice ) ca numai ortodocsii se vor mantuirii , sectarii (neoprotstantii) vor arde in iad pentru ca sau indepartat de "dreapta credinta ortodoxa", aberatii cat cuprinde. Dumnezeu nu este neoprotestant si nici ortodox !!  El este deasupra oricarei confesiuni religioase, si judeca numai dupa Scripturi si nu dupa doctrinele cultelor. 

Aceasta invrajbire intre culte, intre ortodocsi si neoprotestanti a creat la cei din urma o adversitate fatza de  traditii in general, fatza de traditiile din biserici si chiar fatza de istoria Bisericii Crestine, nu vor sa auda de Parintii Bisericesti , de nimic din istoria altor biserici decat  de cultul lor , ceea ce este gresit, este toxic pentru ei si pentru crestinism in general. 

Istoria Bisericii Crestine (chiar daca fiecare cult are propria versiune a istoriei ) nu avem voie sa o  ignoram  sa o dispretuim. Nu poti considera ca crestinismul a aparut odata cu tine si cultul/secta ta , decat daca ai probleme grave de judecata .

In cartea " Inchinarea Contemporana 10 aspecte ingrijoratoare" de Terry Johnson autorul pune un accent  pe  importanta  traditilor si dispretul acestora  de catre o anumita categorie de oameni. Aici se ajunge  dispretuirea, nesocotirea traditiilor din biserica de care apartii te pot arunca in erezii , in inchinari false, care nu sunt dupa voia lui Dumnezeu, pentru ca sunt dupa modelul lumii ,religie amestecata cu divertisment, precum este si  asa numita Christian Contemporany Worship.

.

Închinarea Contemporană - 10 aspecte îngrijorătoare

 Totul a inceput prin anii 1965 -70 in perioada marilor evanghelizari de pe stadioane din SUA , un grup de hippioti proaspat si formal convertiti la crestinism au adus la biserica pe care o frecventau tobe si chitari electrice si au inceput sa cante muzica pe care ei o cunosteau si o indrageau cel mai mult pop, rock . 

Asa a inceput in America un nou stil de muzica si de "inchinare" pe care l-au numit Christian Contemporany Music & Contemporany Worship , stilul de muzica laica pe versuri religioase  cu chitari electrice si tobe sa raspandit ulterior in lumea intreaga, recent a devenit la moda si in Romania in mediul neoprotestant . "Inchinarea contemporana" are diferite forme de manifestare de la muzica ritmata acompaniata de tobe (si chitari electrice) in biserica, la concertele pop, rock sau hip hop "crestine" . 

Teologul protestant american Terry Johnson a incercat o analiza "soft" a acestui fenomen si a scris chiar si o carte pe aceasta tema  .  In continuare va invit sa cititi un fragment de aceasta carte .

DEFINIȚIA ÎNCHINĂRII CONTEMPORANE

Există nenumărate tipuri de închinare etichetate drept „contemporane” (aceasta este una dintre problemele ei, după cum vom vedea) dar ceea ce avem noi în minte este utilizarea, mai mult sau mai puțin, unui format neprotocolar și degajat, utilizarea unei muzici la modă, a unei perioade de timp extinse dedicate cântării (de ex., cele 30-40 de minute de cântare neîntreruptă din deschiderea programului), a refrenelor repetate, a trupelor de laudă și închinare .

Închinarea contemporană mai poate fi descrisă și prin ceea ce îi lipsește adesea: rugăciunea solemnă (incluzând cele cinci tipuri de rugăciune biblică: adorarea, mărturisirea păcatelor, mulțumirea, cererea și mijlocirea), citirea pe larg a Bibliei, explicarea atentă a Bibliei și muzica sacră. Acestea sunt tendințe pe care le recomandăm a fi evitate în favoarea serviciilor tradiționale care conțin imnologie și psalmodie clasică, instrumente tradiționale, citiri secvențiale ale cărților Bibliei, predicarea expozitivă, rugăciune biblică substanțială și administrarea cu regularitate a sacramentelor.

1. Conținut biblic redus

Începem cu cea mai serioasă problemă a modului de închinare contemporan. Obiectivul închinării contemporane este accesibilitatea. Cheia spre accesibilitate este simplitatea: lecturi simple, predici simple, cântări simple, muzică familiară din punct de vedere cultural  , format neprotocolar și predici prietenoase.
Motivația este atingerea mai multor oameni. Efectul net totuși este o reducere semnificativă a conținutului biblic. Și pentru că rugăciunile lungi, citirile lungi din Scriptură, explicațiile bine argumentate biblic, imnurile clasice sunt lucruri străine din punct de vedere cultural și cu șanse de plictisire a publicului, ele au fost cu totul aruncate peste bord. Biblia este puțin citită sau explicată și este puțin folosită în rugăciune. Dimensiunea conținutului biblic care se regăsește azi în serviciile de închinare s-a redus dramatic față de cea de acum o generație.

Dacă credința vine în urma auzirii Cuvântului lui Cristos (Rom. 10:17), dacă copiii lui Dumnezeu sunt sfințiți de Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 17:17), dacă ei sunt născuți din nou prin Cuvântul viu și care rămâne în veac (1 Pet. 1:23) și dacă ei cresc prin laptele curat al Cuvântului (1 Pet. 2:2), atunci această reducere clară, drastică a conținutului biblic este un dezastru total pentru creștinismul evanghelic. „Suntem martorii”, spune Kent Hughes, pastor multă vreme la biserica College Church din Wheaton, la „debiblicizarea închinării colective” cu rezultate catastrofale, după cum se va vedea în timp.

Puterea serviciului istoric de închinare al tradiției reformate a stat în conținutul biblic al acestuia. Scriptura a fost citită, predicată, s-a cântat din ea, s-au înălțat rugăciuni cu cuvintele ei, mergându-se în profunzime și de la un capăt la altul al ei, iar Cuvântul vizibil – sacramentele – au fost administrate cu regularitate.

2. Favoritism demografic

Adoptarea formelor contemporane implică acordarea unui loc privilegiat preferințelor de stil și gust ale unui grup din comunitatea bisericii în detrimentul celorlalte, care, în acest proces, se înstrăinează de noile căi și de cei care le-au impus.

Gândiți-vă la bătrâna care a frecventat aceeași biserică toată viața ei de adult. Vechea formă a serviciului divin, vechile imnuri, formatul, orga, toate îi sunt familiare și dragi. Într-o duminică, ea intră în biserică și, în față, unde stătea cândva un amvon, vede în schimb câteva microfoane, tobe, chitare electrice și niște tineri „lideri ai închinării”.

Doar un grad semnificativ de uniformitate între biserici, de-a lungul timpului, al generațiilor, cuprinzând toate clasele sociale, culturile și etniile, asigură cadrul ca serviciile bisericii să nu aparțină în viitor unui anumit grup și, prin urmare, aparțin fiecărui grup fără deosebire. Doar printr-un serviciu istoric cu forme istorice poate adevărata universalitate biblică să fie păstrată și favoritismul demografic evitat.

3. Comunități divizate

Aceasta duce la a treia noastră îngrijorare. Favoritismul creează segregare. Ne-am putea oare imagina că apostolii ar fi fost de acord ca succesorii lor să înființeze în mod deliberat biserici alcătuite dintr-un singur tip de persoane, alese pe baza vârstei, a culturii, a stilurilor, a gusturilor sau a intereselor?
Nu cumva o parcurgere a Faptelor Apostolilor și a epistolelor  Noului Testament dă la iveală o varietate de persoane la care se face referire: tineri și bătrâni, bogați și săraci, bărbați și femei, neamuri și evrei, căsătoriți și necăsătoriți (Gal. 3:28; Tit 2:1 și urm.; Iacov 2:1 și urm.; Fapte 6:1 și urm.; 1 Cor. 7:1 și urm. etc.)? Într-adevăr, nu arată oare textele Noului Testament că apostolii erau obligați să rezolve un număr de probleme tocmai pentru că bisericile lor nu erau divizate pe categorii lumești?

Și totuși rezultatul inevitabil al unei metode „conduse de piață” aplicate la lucrare este segregarea pe baza preferințelor culturale (aceasta implică filozofia de tip „a fi condus de scopuri”, în ciuda negării susținătorilor ei). Fă publicitate bisericii avându-l în vedere pe „Sam de la Saddleback” (tipul tânăr, intelectual, cu stare, priceput în ale tehnologiei, căruia îi place rockul temperat) și rezultatul va fi o biserică alcătuită din „Sam”-ii de la Saddleback. John, Bill și Sue de la Saddleback își vor găsi un loc în altă parte. Bogata „adunare a sfinților” așa cum au văzut-o apostolii, cu nevoia sfințitoare de a ține cont de cei de care ne deosebim, de a le împlini nevoile (gândiți-vă: tinerii îngrijindu-se de cei bătrâni, cei singuri, de familii etc.), de a ne adapta la preocupările lor a fost distrusă.

Aceasta nu înseamnă că biserica nu poate avea lucrări specifice pe vârste (de ex., tineri, studenți, bătrâni, personal militar). Nici nu vrem să spunem că biserica nu trebuie să aibă programe periodice menite să se adreseze anumitor grupuri. Problema este: din cine e alcătuită biserica atunci când toată congregația se adună la un loc? Forma de lucrare pe care o alegem în cele din urmă este determinată de eclesiologia noastră. Cum ne imaginăm biserica? Este ea o instituție divină care transcende categoriile lumești, în care nu mai este nici bărbat, nici femeie, nici rob, nici om liber, nici grec, nici iudeu (Gal. 3:28)? Credem noi în adunarea tuturor sfinților? Dacă da, atunci n-ar trebui să adoptăm forme ale slujirii care duc la alcătuirea bisericii dintr-un singur tip de persoane, prin excluderea de facto a tuturor celorlalți. Atunci când procedăm astfel, spune David Wells, „când pornim cu o metodologie despre care știm că va crea biserici monolitice și monocrome din punct de vedere cultural, generațional, economic și rasial, ceva s-a pierdut”. Mai mult, Wells afirmă că „logica Evangheliei așa cum a înțeles-o Pavel și logica marketingului Bisericii așa cum îl practicăm azi sunt pur și simplu în conflict”.

4. Scop modificat

Argumentul principal pentru modul contemporan de închinare, am afirmat noi, este acela de a ajunge la oameni. Formatul și muzica contemporană sunt utilizate, așa se susține în general, deoarece le sunt familiare tinerilor sau preferate de oamenii moderni, ori au un stil care place unui anumit grup social.

Priviți ce s-a întâmplat cu sălile tipice ale serviciilor contemporane: scene, lumini ca la teatru, formații muzicale, cântăreți, dansatori, actori, scaune aranjate ca la teatru. Toate trăsăturile spectacolului sunt prezente. De ce? Deoarece satisfacerea publicului, deși din motive evanghelistice, a devenit în mod excepțional scopul. Dată fiind o civilizație care „se amuză până moare”, pentru a împrumuta expresia memorabilă a lui Neil Postman, divertismentul evanghelistic este considerat necesar dacă e vorba de adunarea mulțimilor.

Este vreo problemă cu aceasta?  Da! În mod periculos se apropie de idolatrie ar fi spus generațiile anterioare despre o practică prin care se subminează manifestările devoționale publice ale poporului lui Dumnezeu în favoarea divertismentului.

Ce s-a pierdut în acest proces? Reverența, în primul rând. Amuzamentul și reverența nu sunt compatibile. Am crede că acest lucru ar fi de la sine evident. Lucrarea solemnă a veșniciei nu poate fi făcută într-un mediu plin de veselie. La fel de importante sunt lucrurile la care s-a renunțat și pe care generațiile de dinainte le-au considerat esențiale serviciilor de închinare, fiind lăsate de o parte din pricina valorii lor nesemnificative ca divertisment, pentru că au slabe șanse de captare a atenției vizitatorilor.

Vorbim despre rugăciune și citirea Bibliei. Citirile secvențiale ale cărților Bibliei (lectio continua) au constituit practica bisericilor apostolice și timpurii, au fost reînviate de reformatori și au fost caracteristice serviciilor bisericii reformate până în timpurile moderne.

Totuși citirea sistematică a Bibliei aproape că a dispărut cu totul din serviciile publice ale bisericilor evanghelice, sărăcind spiritual congregațiile în acest proces. La fel de tulburătoare a fost dispariția rugăciunii publice. În cadrul închinării reformate istorice, rugăciunii i se dădea un timp substanțial. Se dădea atenție celor șase genuri de bază ale rugăciunii: de laudă, de mărturisire a păcatului, de mulțumire, de mijlocire, de iluminare și de binecuvântare. Uneori, câteva dintre aceste categorii erau combinate într-o rugăciune „mare” sau „pastorală”. Alteori, ele rămâneau separate și distincte. Conducerea în rugăciunea publică era văzută ca un dar care trebuia cultivat și astfel era un mijloc puternic de edificare a congregației (a se vedea 1 Cor. 14:14-19). Scriitori înzestrați, ca Matthew Henry (A Method for Prayer) și Isaac Watts (A Guide to Prayer), au scris materiale care i-au ajutat pe slujitorii duhovnicești și capii de familie în dezvoltarea acestui dar.

Toate acestea s-au pierdut. Rămâne puțină viziune pentru rugăciunea publică. Doar rugăciunile simbolice persistă și ele sunt, în general, răbdate, nu anticipate cu bucurie. Din moment ce congregațiile învață, într-o măsură semnificativă, cum să se roage pe baza modelului oferit de pastorii lor, sărăcia spirituală rezultantă este incalculabilă. În ce sens poate un serviciu să fie numit serviciu de închinare dacă omite rugăciunea? „Rugăciunea”, spune Isaac Watts, „este o parte  considerabilă, dacă nu partea principală, a închinării publice.”

Generațiile anterioare au înțeles acest lucru și au pus astfel în practică rugăciunea publică extinsă. Mai mult, s-a pierdut, de asemenea, recunoașterea publică a depinderii de Dumnezeu, care este uneori explicită, dar întotdeauna implicită în rugăciune. Atunci când congregațiile se roagă, ele spun, în esență: „Doar prin Adevărata Viță, Domnul nostru Isus Cristos, avem viață și rodnicie, iertarea păcatelor și pâinea zilnică. Despărțiți de El, nu putem face nimic.” (Ioan 15:1-5) „Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt”, au spus sfinții (1 Cor. 15:10).

Este esențial ca această demonstrație a „depinderii prin rugăciune” să nu se piardă pe parcursul căutării accesibilității și a relevanței. 

5. Structură liturgică fără sens

Desfășurarea părților serviciului divin, datând din vremuri străvechi, este cea susținută de evanghelia însăși.
Evanghelia este predicată prin ordinea tradițională a serviciului chiar înainte ca predica să fie rostită. Serviciile de închinare istorice ale protestantismului au fost conduse de logica Evangheliei. Iată la ce mă refer.  

1. Chemare la Închinare
2. Adorare
3. Citirea Legii și Mărturisirea păcatelor
4. Asigurarea iertării și Mulțumirea
5. Cererea și Mijlocirea
6. Predica
7. Cina Domnului
8. Răspunsul nostru
9. Benedicția

Altfel spus, o viziune reînnoită a lui Dumnezeu prin laudă/adorare, duce la mărturisirea păcatului (ca în Isaia 6 unde vedem același tipar liturgic ca și cel al Evangheliei), la mulțumiri pentru iertare, la folosirea mijloacelor harului (Cuvânt, sacramente, rugăciune) pentru înviorarea congregației. 

  

6. Disprețuirea tradiției

„Disprețuire” e un cuvânt dur. Totuși ce să înțelegem despre o mișcare care reinventează roata liturgică și care recunoaște cu greu practicile creștinilor din ultimii peste 2.000 de ani? Diferitele biserici – protestantă, romano-catolică și ortodoxă răsăriteană – își au toate propriile lor culturi liturgice. Aceste culturi își au rădăcinile în Scriptură și în Biserica Primară. Ele și-au dezvoltat treptat imnodia lor distinctă, ordinea rugăciunilor, a citirilor, a cântărilor, a predicii, euharistia și diferitele lor forme, ceremonii și elemente. Preocuparea noastră se axează asupra protestantismului reformat. Reformatorii și-au bazat reformele lor privind închinarea pe o exegeză atentă a textelor biblice relevante, pe implicațiile ideilor teologice proaspete ale Reformei (de ex., sola Scriptura; solo Christo etc.) și pe studierea practicilor Părinților Bisericii. Au existat temeiuri biblice, teologice și istorice convingătoare pentru forma pe care au luat-o reformele lor.  Într-adevăr, închinarea reformată a rămas substanțial aceeași timp de 450 de ani (de la 1524 până în anii 1980), cu dedicarea ei față de predicarea expozitivă, citirea Scripturii, rugăciunea completă, imnodia și psalmodia clasică, administrarea regulată a sacramentelor și o ordine simplă de trecere de la laudă la mărturisirea păcatelor, la mulțumire, la mijloacele harului, toate cu o minimă ceremonie și un minim ritual. Uneori, bisericile reformate au inclus o utilizare moderată a formelor fixe (de ex., Crezul) și alteori n-au folosit nicio formă fixă. Totuși ordinea și elementele au fost în esență aceleași de la „Forma rugăciunii bisericii” a lui Calvin până la „Îndrumarul pentru închinarea publică” al Adunării de la Westminster și ulterior.

Mișcarea de închinare contemporană a arătat, în principal, dispreț față de acest consens. Ea a desconsiderat foarte mult înțelepciunea predecesorilor noștri spirituali și nu a ezitat să le ignore sfatul. Acest lucru nu este doar nechibzuit, dar și arogant și contrar poruncilor apostolilor înșiși care au insistat că noi trebuie să ne ținem nu doar de învățăturile bisericii  (didache), de „instrucțiunile” ei (katecheesis), de „mesajul” ei (kerygma) și de „evanghelia” ei (evangelion), ci și de „tradițiile” ei. „... păstrați tradițiile”, îndeamnă apostolul Pavel (paradosis; a se vedea 2 Tes. 2:15; 3:6; 1 Cor. 11:2). Tim Keller a observat pe bună dreptate: „Lipsa dorinței de a consulta tradiția nu este în armonie nici cu smerenia creștină, nici cu comunitatea creștină.”

Tradiția nu trebuie să aibă forța Scripturii, cu toate acestea, ea trebuie să ne solicite atenția și să ne impună respectul. Schimbările produse de mișcarea de închinare contemporană au fost făcute, în cel mai bun caz, în urma unei reflecții biblice, teologice sau istorice superficiale. Inovațiile au fost introduse într-un vid teologic și istoric, fără a se considera necesară interacțiunea cu teologii protestantismului reformat, cu crezurile sau rânduielile serviciului divin. S-au făcut și se vor face greșeli prostești pe măsură ce biserica înaintează golită de înțelepciunea călăuzitoare a părinților noștri în credință. Închinarea reformată istorică îi acordă tradiției respectul pe care îl merită. Nu cere oare porunca a cincea să ne cinstim tații și mamele noastre spirituale? Oare nu a condus Duhul Sfânt Biserica în „tot adevărul” în ultimii 2.000 de ani sau a început să facă așa numai în vremurile actuale (Ioan 16:13)?

Respectul pentru ideile și aplicațiile biblice ale strămoșilor noștri spirituali și lucrarea Duhului Sfânt de-a lungul secolelor cer din partea noastră o reflectare atentă asupra tradițiilor trecutului. Noi venim la lucrarea bisericii mai întâi pentru a auzi și numai după aceea pentru a vorbi.

7. Utilizarea naivă a culturii populare

Caracterul (in)ofensiv al culturii contemporane, adaptabilitatea formelor ei și aspectul convenabil al muzicii și al etosului ei au fost însușite pe scară largă și cu naivitate de susținătorii închinării contemporane. Tradiția „muzicii sacre”, adică ideea că biserica are propria ei activitate distinctă (închinarea) și astfel propria ei muzică distinctă (cum e cea din cărțile de cântări), a fost înțeleasă din cele dintâi secole ale Bisericii până în timpurile moderne.

Convingerea că muzica lumii nu este potrivită pentru închinarea creștină, datând de la Augustin (354-430 AD) și chiar de dinainte (de ex., Tertulian, 160-225 AD), a fost susținută de Calvin (melodiile pe care le cântăm în tavernele noastre, a insistat el, nu sunt cele pe care ar trebui să le cântăm „în prezența lui Dumnezeu și a îngerilor Lui”) și a fost înțelegerea care a prevalat printre toți creștinii până foarte recent.

Mitul că Luther a împrumutat „melodii de bar” pentru imnurile lui a fost demontat în mod amănunțit în ultimii ani. Muzica sanctuarului n-a fost niciodată muzica unei culturi seculare, până recent. Deși strămoșii noștri spirituali nu au folosit limbajul sociologilor McLuhan/ Postman, concepția lor era că „mediul/mijlocul este mesajul”. Nu trimite o cerere în căsătorie prin e-mail. Nu acompania oratoriul Mesia al lui Händel cu o țiteră sau cu un fluier. Mijlocul de exprimare este relevant pentru mesajul exprimat. O mișcare măreață sau un mesaj măreț pot fi trivializate prin folosirea de mijloace nedemne, ca o mireasă care ar păși pe melodia formației Beatles „I Wanna Hold Your Hand” și ca un predicator care s-a referi la întrupare cu cuvintele „God in a bod”. Limbajul și muzica pop sunt întinate de asocieri cu ceea ce e la modă (budismul e la modă: static, distant, netulburat; creștinismul nu este), vulgar și ilegal („sex, droguri și rock ’n’ roll”).

Mai mult, dincolo de asocieri, limbajul și muzica pop exprimă și promovează în mod activ ceea ce e la modă, vulgar și ilegal. Muzica rock, în particular, a fost motorul revoluției sexuale, mesajul ei implicit fiind unul al impulsivității, al satisfacției imediate și al renunțării la înfrânarea de sine.

Din nou, lipsa aproape completă a reflecției teologice cu privire la folosirea formelor muzicale pângărite și nepotrivite este la fel de dezamăgitoare ca însăși utilizarea lor. Exceptând defăimările la adresa câtorva suflete brave care și-au exprimat îngrijorările cu privire la folosirea lor în închinarea creștină, utilitatea formelor pop este asumată. Suntem înclinați să credem că percepțiile greșite despre Dumnezeu, care se pot demonstra, și ignoranța privitoare la sfințenia Lui printre creștinii de azi au legătură cu impactul degradant al folosirii limbajului și muzicii la modă în închinarea creștină.

8. Relativismul estetic

Judecățile de estetică au loc în fiecare săptămână în bisericile cu mod de închinare contemporan. Deși mulți neagă adesea că se pot face judecăți de estetică și insistă că problemele legate de frumusețe sunt în ochiul proverbial al privitorului proverbial. Apoi se vor gândi ce muzică de deschidere „bună” și plină de energie ar putea folosi, ce muzică „bună” de tranziție spre o stare mai liniștită și ce muzică „bună” ar fi potrivită pentru trecerea la predică. Se face apoi o sortare, trecându-se prin numeroasele partituri muzicale produse de mișcarea de închinare contemporană începând de la mijlocul anilor 1970. Multe cântece care erau la modă la începutul anilor 1980 nu mai sunt folosite, fiind considerate, presupune cineva, ca nemaifiind „bune”. Muzica recentă este pieptănată cu grijă pentru a putea fi privită drept „cea mai  bună”

9. Pragmatism

Noi îndemnăm bisericile să nu se lase doborâte de presiunea adoptării formelor specifice mișcării contemporane de închinare. Mențineți formele tradiționale de închinare cu conținutul lor biblic, formele cu adresare universală și acoperirea tuturor grupelor de vârstă, cinstirea tradiției, sensibilitatea culturală și standardele lor estetice înalte.

Acestea fiind spuse, de ce ar fi ispitită o biserică să adopte închinarea contemporană? După cum am văzut, motivul principal este cel pragmatic. Aceasta este calea de a ajunge la oameni, se spune. Familiaritatea culturală înseamnă că o persoană nu e în situația de a depăși o cultură necunoscută înainte de a putea auzi mesajul mântuirii prin Cristos. Cineva poate auzi evanghelia imediat, în termeni neamenințători și familiari, fără bariera ciudățeniei culturale.

Contraargumentul nostru: Tot ce are biserica de zis este nefamiliar și straniu, iar învățătura bisericii produce o cultură nefamiliară și străină. Acest lucru nu poate fi evitat fără compromiterea mesajului. Mesajul cu privire la păcat, mânie, ispășire, pocăință, credință și mântuire este o ciudățenie culturală. Viața creștină cu rugăciunea ei publică și privată, cu corectitudinea ei morală și cu iubirea semenului este neatractivă și chiar stranie pentru necredincioși. Ceea ce fac creștinii în închinare – cultura lor în privința cântării, a rugăciunii, a predicării – este cu totul deosebit de orice altceva din lumea aceasta și așa trebuie să fie. Trebuie să fie? Da.

Suntem convinși că atractivitatea unei închinări care aduce a divertisment – laudă care seamănă cu un concert rock, lideri care amintesc de moderatorii de emisiuni televizate – se va dovedi relativ de scurtă durată. Inevitabil, mijlocul sau mesajul vor fi compromise. Inevitabil, publicul se va sătura de un format care imită lumea și cu care, sincer, lumea se descurcă mai bine.

Ce va urma? Credem că va exista o trezire a dorinței pentru transcendent printre cei care s-au săturat de mofturi. Deja vedem o căutare crescândă după biserici care arată a biserici, după o atmosferă de reverență, după un sentiment pentru ceea ce e sfânt, după un mediu de studiu serios și de autoreflecție serioasă, după un loc favorabil practicării rugăciunii.

Chiar în termeni pragmatici, închinarea reformată istorică, condusă cu ordine și reverență, plină de Scriptură și rugăciune, se va dovedi mai convingătoare decât serviciile contemporane la modă. Bisericile noastre trebuie să fie gata să servească profunzimea și substanța distinctă a evangheliei noastre atunci când strălucirea dispare pentru mulțimile care au fost atrase spre noutățile aduse de Mișcarea de Închinare Contemporană.

10. Diversiune

În final, recomandăm evitarea formelor asociate cu Mișcarea de Închinare Contemporană pentru că, în opinia noastră, aceasta a înțeles greșit problema fundamentală cu care se confruntă biserica.

Argumentul adus de această mișcare a fost că practicile istorice ale bisericii din cadrul serviciilor le sunt străine oamenilor moderni. Ele sunt o barieră în calea comunicării. Ele împiedică lucrările de evanghelizare și de creștere a credincioșilor pe care le are biserica. În consecință, pentru a fi relevanți azi, noi trebuie să renunțăm la vechile forme și să le utilizăm pe acelea care le sunt deja familiare oamenilor moderni prin intermediul culturii populare. Ori te adaptezi, ori dispari, insistă ei.

Tradiționaliștii au avut multe de spus despre forme. Ei au fost campionii formelor istorice, ai practicilor istorice din cadrul serviciilor și ai imnurilor și psalmilor cu tradiție istorică pentru că formele i-au preocupat pe cei care au vrut schimbarea. Formele au fost apărate pentru că formele au fost atacate.

Susținem că problema fundamentală cu care se confruntă biserica nu este o chestiune de formă. Biserica lâncezește azi nu pentru că slujește și se închină așa cum s-a procedat în ultimii 500 de ani sau în ultimii 2.000 de ani, ci din cauza pierderii încrederii în evanghelie și în persoana și lucrarea Duhului Sfânt.

În această privință, Mișcarea de Închinare Contemporană a constituit o imensă diversiune pentru biserică, în felul în care și-a concentrat energiile asupra schimbărilor cu caracter creativ, a adaptării culturale și a inovației liturgice. Au fost făcute investiții masive în timp, echipament, tehnologie, muzicieni și dramaturgi.

Cu ce rezultat? Cifrele publicate de sociologii care fac sondaje spun o poveste tristă. Frecventarea bisericii și numărul de membri continuă să scadă. Cunoștințele doctrinare și standardele morale ale credincioșilor evanghelici continuă să se deterioreze. Aceste tendințe s-au intensificat, la drept vorbind, în timp ce războiul spiritual era câștigat de Mișcarea de Închinare Contemporană.

George Barna, un adept al inovării și principalul realizator de sondaje al mișcării evanghelice, a devenit, după cum s-a exprimat în mod memorabil David Wells, „cronicarul propriului eșec”. Problema a fost existența formelor demodate, au spus ei. A urmat o revoluție liturgică, promițând o eficiență ridicată în lucrare. Rezultatele au arătat opusul: un mesaj diluat, superficial și pe termen lung, o închinare nesatisfăcătoare și o pierdere dramatică în privința numărului de membri, a frecventării, a cunoștințelor și a moralei. Mișcarea de Închinare Contemporană a fost o diversiunea dezastruoasă pentru biserică. Cât de diferit ar arăta lucrurile azi, dacă liderii dăruiți și nenumăratele biserici și-ar fi canalizat energiile lor în lucrările Cuvântului, ale sacramentelor și ale rugăciunii.

Închinarea Contemporană - 10 aspecte îngrijorătoare-  fragment

Titlul  complet este: „Contemporary Worship – Thinking about it’s implications” scrisă de Terry Johnson, pastor la biserica Prezbiteriană Reformată din Savannah, Georgia, Statele Unite.

sursa : https://www.psalmiicantati.ro/inchinarea-contemporana-10-aspecte-ingrijoratoare

..

Credinta adevarata - o prorocie neimplinta

 

In anul 1988 aparea in SUA la Societatea Misionara Romana cartea "Credinta Adevarata"  autor pastorul (pe atunci baptist) Iosif Ton . Cartea a ajuns si in Romania si a fost distribuita prin biserici ,desi introducerea de carti religioase in Romania era intrerzisa  existau persoane care erau dispuse sa isi riste libertatea si chiar viata pentru a introduce bibllii si literatura religioasa care era distribuita gratuit. Am reusit sa citesc si eu cartea in acea perioada , are multe  subiecte interesante  dar  ceva mi-a ramas in memorie peste ani este vorba despre o "profetie" al pastorului Ton. Dansul spunea in cartea sa ca in Romania sunt atat de putini neoprotestanti pentru ca nu exista libertate de exprimare , dar daca intr-o buna zi s-ar intampla o minune si comunismul ar cadea , oamenii vor avea acces neingradit la informatii , vor putea sa cunoasca credinta adevarata, si se vor intoarce in masa la pocainta si la credinta Evanghelica.

Nu a trecut mult timp si minunea sa implinit in dec. 1989 comunismul a cazut Romania a devenit o tara libera in care ne puteam exprima liber si in domeniul religiei . Si ce a urmat ? In anul 1990 si intr-o oarecare masura in 1991 a existat o crestere importanta dar nu spectaculoasa a convertirilor in bisericile neoprotestante insa in anii care au urmat numarul de convertiri a scazut treptat. Sa intamplat un eveniment neprevazut de catre pastorul Ton in "profetia" sa , Bisereica Ortodoxa nu sa prabusit ci dimpotriva, dupa ce in vremea comunismului era ca si inexistenta, avea putine lacasuri de cult  si preoti, nu existau pelerinaje la moaste ca acum, absenta totala din media comunista,  la cativa ani dupa Revolutie BOR a revenit la Puterea pe care o avea inainte de aparitia comunismului . A primit de la primarii terenuri in parcuri din centrul oraselor pentru asi construi biserici , a primt finantare de la stat pentru constructia a lacasuri de cult impunatoare , a primit spatiu pentru  emisiuni religioase la TVR la ore de varf, si-a infiintat posturi de radio si TV proprii , in timp ce neoprotestantii cu greu au obtinut cateva licente pentru posturi radio locale. 

BOR a fost sustinuta si de politicieni  si in final in doua decenii a castigat simpatia  majoritatii romanilor cu radacini ortodoxe . Un alt detaliu pe care nu-l putem ignora oamenii sunt foarte legati de religia in care s-au nascut , o spun din propria experienta, in plus religia ortodoxa iti ofera toate libertatile de pe lumea asta, iti promite "luna de pe cer" (sau raiul) si nu iti cere aproape nimic decat eventual plata unor taxe la biserica locala si acelea zis facultative. Deci iata biserica  "ideala" pentru lume.

Singurul cult neoprotestant care a progresat numeric vizibil  a fost cel Penticostal, unde se pune accent pe lucrarea Duhului Sfant, vindecari, pentru cine a trecut pe acolo a vazut diferenta intre ei si baptisti . Baptistii la precedentul recensamant erau sub 1% (0,60%) la recensamantul actual posibil (?) sa scada sub aceasta valoare , departe de visul de 90% din 1988 . Motivul scaderii , au plecat multi tineri in occident in cautarea de salarii mari si imbogatire rapida.

Au existat si alte motive pentru care baptistii au scazut numeric in loc sa creasca cum ne-am fi dorit , concurenta puzdereiei de sectute americane nonconfesionale aparute in ultimii ani , in orasele mari in special,  acestea ofera tinerilor muzica moderna (inchinare contemporana )  si stari de extaz , eliminarea unor reguli scripturale care ingradesc unele libertati  din biseriile conservatoare , dar si mai permisive in ce priveste pacatul. Sunt organizate in asociatii religioase (gen asociatia de locatari , nefiind cult nu li se cere mare lucru) .

Ca un raspuns la concurenta unele biserici baptiste cu pastori tineri au trecut  la  forme de manifestare mai moderniste , muzica ritmata zis contemporana, libertati de tot felul, inovatii  pe care "pocaitii "  le resping dar tinerii libertini le acepta. 

Ca esecul sa fie total unii au declansat o lupta cu asa zisul "legalism" (pas.L. Balanescu, Barbosu) prin legalism ei intelegand reguli impuse  de biserici privind tinuta, stiluri muzicale laice, tobe, sunt multi pastori cu inclinatii vadite spre modernism si  liberalism in cult.

 LIpsesc pastorii si credinciosii plini de Duhul Sfant in schimb avem  multi plini de  duhul lumii , cu acestia nu putem concura cu penticostalii  care au deja 1,92% (362 314) . Fara lucrarea Duhului Sfant si cu duhul lumii  nu avem sanse de progres, ci ne vom afunda in lume...cu totul.

BOR in primele doua decenii dupa Revolutie au pierdut doar 0,40% din apartinatori, o cifra nesemnificativa.

Intre timp cu cativa ani in urma pastorul Ton , a trecut de la baptisti la carismatici, dar asta e o alta poveste.

                                                                    

...

Ierusalimul azi. Din cartierul evreiesc al orașului vechi până la Piața Machaneh Yehudah

Un Untold neoprotestant - Heartbeats Festival 2022 Cluj

 Adeptii modernismului din Romania impreuna cu semenii lor cu domiciliul in strainate sau gandit sa organizeze la Cluj in luna iulie un  festival "Untold"  in varianta neoprotestanta , practic doar textul cantecelor l-au  schimbat dandu-i o nuanta religioasa ,in rest imita tot, stilul de muzica si distractie din lume.

" Vocea Crestinilor  "modernisti sau gandit sa le faca putina reclama , dar ia luat in vizor Andrei Croitoru a carui opinii conservatoare sunt bine cunoscute.

 Doua imagini luate in timpul festivalului arata o cruce rasturnata care este un simbol satanic si un triunghi rasturnat simpobilizand negarea Trinitatii..Nimic nou sub soare cam tot ce e legat de muzica rock e legat si de satanism...

                                                                             

 

                                                                       

    

Cum a rescris Biserica de stat istoria creștinismului

                                                                                       

In primele trei secole Biserica Crestina (primara) a  fost divizata si crunt persecutata de catre autoritatile Imperiului Roman . In secolul IV odata ca acceptatea religiei crestine de catre imparatul Constantin situatia sa schimbat radical, in primul rand Constantin a interzis persecutarea crestinilor in anul 313 , apoi a organizat o serie de Concilii ecumenice prin care a dorit sa armonizeze disensiunile din bisericile crestine care aveau opinii diferite in probleme de doctrina , primul fiind Conciliul de la Niceea din anul 325. In urma acestor concilii la care au participat episcopii care au reprezentat bisericile crestine din Imperiu  sa obtinut clarificarea unor controverse doctrinare iar apoi unificarea bisericilor  intr-una singura numita Biserica Catolica (universala). Autoritatile Romane aveau nevoie de o biserica unica pe care sa o poata controla mai usor. In anul 380 in timpul imparatului Theodosie Biserica Crestina Catolica a devenit biserica de stat , religia crestina catolica a devenit unica acceptata. Aceasta avea doua poluri de putere unul la Constantinopol, si celalalt la Roma reprezentata de cei doi episcopi. 

Desi in primul secol apostolii au randuit prezbiteri si episcopi (in traducere supravegetori) alesi din randul crestinilor din biserica locala, aceastia nu aveau rol de preot sacerdotal care sa indeplinesca ritualuri precum sunt preotii de astazi sau cei din Vechiul Testament ci aveau rolul de a predica Evanghelia si de a supraveghea bunul mers al bisericii. Incepand cu secolul II, III, treptat printr-un proces de transformare ce a avut loc in interiorul bisericilor  acestia au devenit clerici , respectiv preoti, episcopul devenind superior ierarhic preotului . In secolul IV odata cu creierea bisericii unice de stat clerul a primit puteri mai mari, la nivel apropiat de cel al autoritatilor Romane. 

Astfel clerul a decis ca este momentul sa rescrie istoria Bisericii, preotii catolici au pretins ca Biserica Catolica a aparut in primul secol , iar apostolul Petru a fost primul Papa. In realitate  primul episcop al Romei care a folosit oficial titlul de papă a fost Siriciu  intre anii 384-399.

Datorita divergentelor de natura dogmatica intre clerul de la Roma si cel de la Constantinopol in anul 1054, cei doi episcopi sau excomunicat reciproc si astfel sa produs marea schisma care a impartit Biserica in doua, cea din Apus a ramas Catolica , cea din Rasarit cu sediul la Constantinpol si-a luat numele de Biserica Ortodoxa.

 Odata ajunsa independenta Biserica din Rasarit a inceput si ea rescrierea istoriei crestinismului , astfel a pretins  ca biserica lor a aparut in primul secol, ca apostolii si primii crestini ar fi  fost ortodocsi , ca apostolii au randuit preoti (desi in toate bibiile cu exceptia celei ortodoxe este scris ca a randuit prezbiteri). 

Realitatea este cu totul alta , in primul secol apostolii erau evrei mozaici la origini la fel primii crestini, asa cum este scris in Noul Testament in textul original. In Cartea Sfanta nu este mentionat nimic despre ritul specific ortodox respectiv inchinarea la icoane, moaste, liturghii sau alte practici specifice bisericii ortodoxe sau catolice, deci toata istoria care apare in literatura BO referitor la acest subiect este pura inventie avand diversi autori din secolele IV, V . Dar avand in vedere ca Biserica Ortodoxa ca si cea catolica au fost biserici de stat avand puterea absoluta in societate timp de secole este de inteles ca nu puteau rezista tentatiei de a se pune fiecare pe ei in față ca fiind de la inceput . Si daca teoria asta a existat peste o mie de ani in teologia ortodoxa  e greu de crezut ca ortodocsii (sau catolicii) ar fi dispusi acum sa renunte si ea si sa recunoasca adevarata istorie a Bisericii Crestine , care a trecut prin evolutii si trasformari, si nu a fost neschimbata din primul secol pana azi, cum pretind mistificatorii istoriei crestine. 

Tot fanatismul fundamentalist este bazata pe aceste mistificari " noi am fost de la inceput noi si numai noi suntem biserica - cea una", se repeta istoria din vremea cumunismului, cand comunistii au rescris istoria , cei care au trait in perioada comunista isi amintesc ce invatau la scoala , dar nu ei au inventat mistificarea istoriei, au facuto altii inaintea lor.

Ascultand o slujba religioasa la un post de radio am constat ca "sfintii imparati" Constantin si Elena sunt venerati in teologia ortodoxa aproape la fel de mult precum Hristos si Maria, este normal din moment ce cultul Mariei si al sfintilor sa dezvoltat si a fost inclusa in dogma Bisericii  in secolul IV in vremea Imparatului Constantin si a mamei sale Elena . Bisericile istorice isi au originea dogmatica in acesta perioada a istoriei, Ortodoxia a prins radacini si sa dezvoltat in spatiul bizantin (Constantinopol - Asia Mica , Grecia)  nu in alta parte.  Dovada sunt Conciliile (sinoadele) ecumenice ce au pus bazele acestor dogme.  Un singur exemplu :

• III. Conciliul de la Efes, (431): condamnă nestorianismul și adoptă titlul de „Născătoare de Dumnezeu” (gr. Theotokos) pentru Maria din Nazaret   https://ro.wikipedia.org/wiki/Conciliu_ecumenic

La Concilii se duceau adevarate batalii intre episcopi, cei mai puternici isi impuneau punctulu de vedere , imparatul isi spunea si el opinia care trebuia luata in seama. Deciziile luate in urma dezbaterilor erau introduse in dogma bisericii, opiniile respinse erau declarate erezii, asa sa format biserica de stat catolica (catolico-ortodoxa) "cea una" .

https://crestinism-autentic.blogspot.com/2022/07/cum-rescris-biserica-de-stat-istoria.html..

Isuse al meu prieten bun - Mihaela Mihali

 

Aceiasi melodie cu alte  imagini din paradisul Spaniol

https://www.facebook.com/Clau.H.Stepan/videos/600939027976504

.

Beniamin Fărăgău - Pericolul de a fi înșelați de duhuri străine

 

Biserica Evanghelică Luterană în comparație cu bisericile neoprotestante

Care este diferența între Biserica Evanghelică Luterană și  Evanghelică neoprotestantă 

Biserica luterană este fundamentată în teologia lui Martin Luther în timpul secolului al XVI-lea. Scopul său inițial a fost acela de a reforma creștinismul cu învățătura justificării prin har prin credință. Luteranii cred că oamenii sunt salvați de păcatele lor doar prin harul lui Dumnezeu (Sola Gratia), prin credința numai (Sola Fide). Conform luteranilor, păcatul original este "păcatul principal", rădăcina și izvorul tuturor păcatelor reale. Prin harul lui Dumnezeu, făcut cunoscut  în persoana și lucrarea lui Isus Hristos, o persoană este iertată și  i se acorda mântuire veșnică. Credința primește darul mântuirii, mai degrabă decât provoacă mântuirea. Luteranii cred, de asemenea, în Sfânta Treime, în care Duhul Sfânt pleacă de la Tatăl și de la Fiul.

 În ceea ce privește sacramentele, luteranii îi prețuiesc ca mijloc de har în lucrarea pentru sfințire și îndreptățire. Botezul pentru luterani este un mijloc de grație și modul de aplicare nu este important, dar este, de obicei, efectuat  prin stropire cu apă la o vârstă fragedă. 

Când adolescenții ajung în clasa a VIII-a ei intră într-o perioadă de pregătire religioasă în cadru bisericii luterane care poate dura de obicei un an (cel mult doi) . În acest timp ei învață tainele dogmei luterane și bazele învațăturii creștine . La vârsta de 14 ani ei participă la biserică la o ceremonie de confirmare, în care rostesc credeul creștin, rugăciunea Tatăl Nostru și răspund la diverse întrebari, adresate de preot prin care își exprimă credința și dorința de a intra în rândul Bisericii Luterane. După aceste ceremonii tinerii devin membrii cu drepturi depline în biserică si pentru prima dată pot lua parte la Cina Domnului - Euharistia. 

"În Sfânta Împărtășanie, luteranii cred că pâinea și vinul sunt literalmente trupul și sângele lui Hristos. Ei sunt obișnuiți să folosească vinul în loc de înlocuitori sau doar pâinea .În plus, sărbătoarea lor comunală urmează cu strictețe ordinea Liturghiei și este de obicei observată cu multe "ritualuri" și liturghii cântate.

                                                                  

   Spre deosebire de neoprotestanți serviciile religioase din Biserica Luterana  sunt mai mult ceremoniale și formale, ce nu au ei in comparatie cu evanghelicii np  este doctrina nașterii din nou și accentul pus pe pocăință și separare de lume ca sistem de valori (deși nici aceastea nu sunt în toate cultele neoprotestante). Chiar dacă nu o afirmă public, luteranii îi considera  pe neoprotestanti (pocaiti) ca fiind "fanatici religiosi", în timp ce mulți pocăiți  îi consideră pe luterani ca fiind "creștini lumești "(cu numele) asta pot să o afirm din experiența personală trăind printre sașii luterani din Sibiu. Situația este identică cu neoprotestanți versus Reformați. 

La neoprotestanți botezul este efectuat la o vârstă responsabilă (după 14 ani) prin scufundare , înainte de botez este un curs de pregătire de câteva săptamâni numit cateheză în care candidatul  invață noțiuni de bază ale Noul Testament și doctrina cultului. Bebelușii la câteva săptămâni sunt duși în lăcașul de cult al bisericii pentru ritualul de Binecuvantare, în care pastorii și Biserica se roagă și îi incredințează în mâna lui Dumnezeu. 

In rest baza doctrinară este aceiași la neoprotestanți și luterani teologia protestantă Sola Scriptua, Sola Fide,  Sola Gratia, Soli Deo Gloria ,  mântuirea este justificată prin credința în Isus Hristos. 

În majoritatea bisericilor  neoprotestante se respectă câteva reguli morale care sunt în acord cu Sfânta Scriptură, cine încalcă acele reguli poate suporta sancțiuni în funcție de decizia  bisericii, cea mai severă fiind excluderea (piederea dreptului de membru al bisericii ) . In bisericile seculare nu există astfel de reguli deși ele sunt menținoate in Noul Testament. 

                                                                                                                            

                                                       Botez într-o biserica baptistă

                                 

..

Biserica și muzica neoprotestantă în vremea comunismului

                                                                                   

                                                       In imagine - botez in biserica baptista Iasi 1970

Nu,regimul comunist nu a fost cu un secol în urmă cum ar spune unii tineri fățarnici , au trecut doar 33 de ani de atunci. Cei care au trăit acele vremuri iși amintesc biserica de atunci , majoritatea bisericilor neoprotestante erau arhipline pentru că creștinismul și chiar pocaința păreau mai interesante atunci când era sub prigoană decât acum când sunt oferite plăceri de tot felul din toate direcțiile. În plus guvernul comunist făcea tot posibilul să puna frâna expansiunii numărului de creștini neoprotestanți  prin neacordarea de autorizații de construcție pentru lăcașuri de cult noi . Ți se acorda teoretic dreptul de a avea o credință religioasă dar nu ți se oferea condițiile necesare.

Exista persecuție chiar severă, dar erau cazuri rare (unii pastori care erau in conflict cu Securitatea ) dar nu era ceva generalizat. Când era un botez era un eveniment, se adunau tineri din tot județul acolo, de exemplu la Mediaș mergeau tineri din Sibiu sau chiar din Alba , pe tren se cânta de răsunau vagoanele CFR de cântârile pocăiților (astăzi nu mai este așa ceva) . 

Regulile de conduită din acea perioadă erau după Scripturi - Noul Testament ad-literam , indicațiile apostolului Pavel în ce privește femeile, cu capul acoperit în biserică, fără pantaloni, fără bijuterii, fără machiaje, manichiuri, fără păr vopsit. In toate bisericile np existau rânduri de bănci separate pentru bărbati și femei, nu stăteau bărbați lânga femei.  Sunt reguli după Scripturi care astăzi unii păstori progresiști  le numesc "legalisme" (în conformitate cu teologia liberală). Se predica atunci Noul Testament în intregine verset cu verset de-a lungul anului. 

Muzica in biserică 

Cântările comune erau dominante , dar exista și cor mixt și fanfară sau orchestre de mandoline în multe biserici. Existau și formatii instrumentale compuse din 1-2 chitariști și un organist, nu exista baterie de tobe, nici măcar la fanfară (Curtici făcea excepție cu o tobă mică la fanfară) de regulă nu erau permise.

    Formația de muzică crestină "Evanghelic" avea 2 chitariști și un organist care erau și soliști  vizitau  biserici unde participau la evanghelizari uneori . Video din 1988.

                                                                  

       Un interpret cunoscut era și Titus Ghica care cânta la chitară si muzicută , mesajele melodiilor sale erau directe și tranșante, toate compoziție proprie , astăzi nu mai există astfel de cântari .

                                                                 

                                                          

                                                

                                               Dacă-ți Spune Cineva - Titus și Luminița Ghica                                       

   

Pocăință , pocăință pe muzică de petrecere

 Cântarea "Pocăință pocăință" este veche , profundă, spirituală, se cânta în trecut atât la baptiști căt și la penticostali , în ultimul timp o întâlnim mai mult la penticostali . Atunci când a fost concepută se interpreta ca și cântare comună cu toată biserica  in general fără instrumente, mai rar se folosea acordeonul la penticostali. 

In ultima perioadă însă la penticostali ,dar nu numai, a apărut o isterie a instrumentelor de tot felul de la acordeon la saxofon, tobe, chiar si țambal ( folosita mar rar la muzică lăutărească și populară  "increștinată" la penticostali ) . Sau înmulțit "romii" s-a înmulțit și muzica lăutărească la neoprotestanți.

Orga modernă având incorporată o tastatură cu toate ritmurile și instrumentele posibile a dat frâu liber imaginației încât au ajuns ca chiar și o cântare veche de pocaință  să fie interpretată prin instrumentația lumească ca și o melodie de petrecere. 

Pocaința nu este petrecere oricât "davidienii" ar dori sa o strice, să o  altereze, această lucrare  este una divină , nu poate fi interpretată ca ceva distractiv pe ritm de saxofon. Nu orice instrument este compatibil cu muzica creștină, și cu biserica si bine ar fi să iși aminteasca adeptii infocați ai instrumentelor zgomotoase că David, cel din Vechiul Testament , nu a fost creștin ci evreu mozaic, altă religie, altă cultură,  deci voi ce sunteți ?

                                                                               

   

Evanghelia pe muzică rock

 

                            Evanghelia pe muzica rock de John Blanchard si Dan Lucarini
      
                                                                                 (fragment) 


Cum am ajuns aici ?
 
 Sa derulam acum timpul cu 15 ani inainte –pana la sfarsitul anului 1990 cand peisajul era deja cu totul altul. Barbarii, ca sa spunem asa ,odinioara doar o amenintare la o frontiera indepartata , trecursera acum Rubiconul si se aflau la portile orasului .....Muzica rock nu mai era rezervata unui grup restrans de biserici, care o foloseau la serviciile lor de inchinare. 
Pe parcursul anilor ’90 muzica rock a intrat cu pasi mari in locul de inchinare.
 Scott Thuma profesor de sociologie din S.U.A .in urma studiului sau  a descoperit ca peste 93% din biserici (protestante americane ) foloseau chitara electrica si tobele la toate sau la majoritatea serviciilor lor. Muzica rock a patruns in biserica si prin influentele carismatice caracteristice unor lucrari precum Promise Keepers din S.U.A sau proiectul de inoire a inchinarii anglicane din Anglia. Multe dintre bisericile conservatoare care nu aveau vreo legatura cu aceste miscari au permis totusi muzicii rock sa-si faca loc in inchinare prin intermediul intalnirii tinerilor  tolerate de liderii bisericii....
Stim ce sa intamplat in pasul urmator .Pana in anul 2006 totul pare sa se fi dat peste cap.
Ceea ce odinioara era afara acum era inauntru .Minoritatea a dobandit statul de majoritate. Iata cateva exemple ale popularitatii de care se bucura in prezent rockul in serviciile de inchinare .
Un articol dintr-o publicatie cu caracter religios relata urmatoarele.: Intr-una dintre serviciile duminicale trecute la Willow Creek Comunity Church o formatie crestina de rock insotita de o trupa de dans de copii a zgudiut sala mare a bisericii in timp ce imaginile erau proiectate in direct pe cateva ecrane imense. Mii de “inchinatori” de la parter pana la mezanin si la balcon au dansat in picioare ,pe ritmul imprimat de un puternic sistem de sonorizare.
-    O studenta din statul Ilinois a declarat unui ziar local ca la Rock (o megabiserica locala) i sa oferit o libertate personala pe care biserica frecventata in mod regulat nu io putea da. “ Este fantastic sa te poti inchina in mod diferit” a spus fata de 19 ani ,” Acum te poti inchina oricum te simti liber sa o faci” .Poti sa si dansezi daca vrei”.
-MTV news relata  ca in 2005 (rockerul) Brian Welch planuia sa se lanseze intr-o cariera muzicala solo pentru a strange fonduri  pentru construirea de biserici rock & roll in toata America .
-  First baptist cauta pastor asociat pe probleme de evanghelizare si inchinare .
Una din indatoririle imediate va fi infiintatea unui serviciu de inchinare nou si modern, adresat tinerilor care nu frecventeaza biserica .Acest serviciu va face uz de muzica si tehnologia moderna .
  - Bisericile care duc lipsa de muzicieni talentati in muzica rock pot angaja acum formatii care pot sa imbine inchinarea cu spectacolul.
In anul 1995 Rick Warren unul din promotorii cei mai influenti ai rockului crestin scria :
" Pentru prima data in istorie exista un stil de muzica universal care se poate auzi in orice tara.
Aceasta se numeste pop rock contemporan ".
Acelasi  rationament sta in spatele aformatiei potrivit careia crestinii ar trebui sa accepte si muzica dance rave ultima gaselnita in materie de "muzica crestina". Rave  se refera la o petrecere cu dans care dureaza toata noaptea ...ceea ce majoritatea mamelor ar numi si astazi un "dansuri murdare". alaturi de folosirea unui drog numit ecstazy.

  Putine biserici sau organizatii bisericesti mai predica astazi ca muzica rock este lumeasca si trebuie evitata.
Cei mai multi crestini in varsta de maxim 25 ani au fost crescuti cu convigerea ca muzica in sine este amorala si neutra si toate genurile muzicale sunt acceptate de Dumnezeu in vederea inchinarii si ca singurul lucru care conteaza este atitudinea din inima.

Muzica rock este o piatra de poticnire si o pricina de revolta pentru multi crestini din ziua de azi si ea dezbina biserica. In ultimii trei ani autorii cartii au primt mii de e-mailuri, scrisori si telefoane de la credinciosi descurajati si revoltati .
Ei relateaza istorisiri ca cele ce urmeaza :

"Am ramas socat sa intru intr-o dimineata in cladirea bisericii mele crestine reformate si sa vad masa pentru cina Domnului impinsa intr-un colt in spatele scenei, iar in locul ei un set de tobe ,imediat sub cruce in timp ce in mijlocul scenei in faţă era un microfon ....Problema in opinia mea nu era modul de aranjare a scenei (pervers) ci mai degraba mesajul pe care il transmitea ,intentionat sau nu cu privire la valorile bisericii. si la persoana si lucrurile care statea in centru inchinarii. Altfel spus ,cine era Dumnezeul nostru ?
 Nu vreu sa parasesc biserica dar ma indoiesc ca m-asi putea inchina cu constiinta curata acolo, pe termen lung, daca nu se schimba ceva."
(un lider de studiu biblic).

"Cu cativa ani in urma am asistat la un serviciu de Pasti intr-o biserica baptista .Pastorul era implicat in lucrarea misionara iar tema serviciului era "Cristos a murit pentru toti si a inviat pentru toti"  La final el a cerut cuiva din Africa sa iasa in fata si sa cante la tobe , mie personal mi sa parut cam saltaret ,iar pe sotul meu care provine din Cuba la ravasit complet si ia stricat toata dimineata . El a recunoscut imediat in cantecul respectiv un ritm folosit in Cuba la invocarea spiritului mortilor si isi aducea aminte ca in unele nopti ritmul respectiv se auzea ore in sir dintr-o casa invecinata."

Serviciul organizat de cea de a 75-a aniversare a bisericii noastre metodiste a fost condus de o echipa de "lauda si inchinare" . Am fost ingrozit.  Membrii formatiei de lauda aratau exact ca si cantaretii rock cu care facea intregistrari fostul meu sot .Imbracamintea seducatoare a fetelor copia stilul cantaretilor rock contemporan. Au sarit mult, au dansat si au cantat exact ca la un concert rock. Nu a fost deloc un serviciu de inchinare ci mai degraba un concert rock cu versuri oarecum sacre.Dupa 15 minute am iesit pentru ca ma durea urechile de la nevelul decibelilor,dupa mine au iesit si altii.".

"M-am aluturat unei formatii de rock din East Texas ca tobosar si am cantat rock clasic. inca din anii 1970 .M-am implicat in toate pacatele trupului .Intr-un final am lasat in urma acest stil de viata si la fel ca fiul risipitor m-am intors la Domnul .El mi-a aratat felul in care diavolul  foloseste aceasta muzica  pentru a distruge oamenii .Spre uimirea mea insa aceiasi muzica ma urmarit si in biserica . Am fost alarmat dar ori cat de mult am incercat nu i-am putut convinge pe ceilalti de pericolul "crestinizarii" muzicii diavolului.
 M-asi fi asteptat ca biserica sa fi invatat ceva din istorie despre amenintarea pe care o ridica amestecul cu muzica pagana sau orice alt ceva care nu are de a face cu Dumnezeu".
(Fost tobosar rock) 

"Fac parte dintr-o biserica evanghelica din Grecia .Inainte sa-l cunosc pe Cristos ca mantuitor personal am fost fan heavy metal (AC/DC ,Queen etc.)  Primul lucru pe care la facut Dumnezeu in inima mea a fost sa ma elibereze de acest gen de muzica. Este trist insa sa vad ca diavolul ii convisese pe credinciosi sa foloseasca aceiasi muzica in Casa Domnului."
(Un diacon dintr-o biserica evanghelica din Grecia)

"In diminieata acesta tobele au sufocat practic restul muzicii .Ele sunt amplasate in spatele unui paravan de plexiglas, ceea ce inseamna ca sunt nevoiti sa dea volumul mai tare. Merg la biserica aceasta de cand ma stiu .Imi pare atat de rau ca adunarea lui Dumnezeu ( Assembley of God) si-a coborat standardele ca sa accepte o astfel de muzica .Sotul meu insa lucreaza pentru Gedeons si vorbeste in multe biserici de toate tipurile, si recunosc ca mi-e groaza cand trebuie sa merg impreuna cu el pentru ca muzica este foarte contemporana si acolo.Pur si simplu nu gasesc motivatia sa merg la serviciul de dumineca dupa-masa fiindca totul este contemporan.Am mers intr-o dupa amiaza pentru era sa se serveasca Cina Domnului ,numai ca aceasta a fost acompaniata de chitare si tobe."

"Ar fi trebuit sa ne dam seama si sa plecam cand am vazut instrumentele de percutie pe scena insa nu stiu ce a fost in capul nostru ,ne-am gandit ca poate nu le vor folosi dimineata. Cand zgomotul asurzitor a inceput m-am intors catre sotul meu si i-am spus ca nu pot asista la asa ceva.Trebuia sa ies de acolo indiferent daca mai vedea cineva cu mine sau nu.Aceasta la pus intr-o situatie dificila pentru ca eram in vizita la cumnatul sau .El a privit inte copii nostrii (in varsta de 15,17 si 19 ani) si si-au dat seama ca erau vizibil tulburati. In timp ce ieseam din biserica o femeie a alergat dupa noi si ne-a intrebat ce sa intamplat.
Sotul meu stapan pe sine dar foarte decis  ,ia explicat ca ceea ce se intampla in cladirea aceea nu este pe placul Dumnezeului nostru ."

"Anul trecut am vizitat o biserica baptista unde fusesem candva organist .A trebuit insa sa parasesc sala pentru asistam la un concert rock ."Serviciul mixt " a insemnat muzica galagioasa si obositoare cu tobe si chitari stridente ..Au fost incluse si cateva imnuri traditionale peuntru cei cativa oameni in varsta care au rezistat sa asculte muzica rock."

"Incepusem sa ne intrebam daca suntem cumva singurii nemultumiti de bisericile din comunitatea noastra .De un an incoace am fost in cautare si am fost izgoniti de ceea ce au bisericile sa ofere ca inchinare inaintea lui Dumnezeu .In unele locuri am fost lasati aproape fara auz ; in altele ne-am simtit foarte neplacut  incercand sa cantam o muzica total nepotrivita pentru adunarea bisericii .Se pare ca in ziua de azi inchinarea se reduce la a canta niste melodii pop .Nu se mai citeste din Scriptura ,nu mai sunt rugaciuni, nici momente de meditatie tacuta. de marturisire a pacatelor  sau de predicare a credintei lucruri care fac parte din inchinare."

Liderul Women's Missionary Union a prezentat un material video care punea accentul pe faptul ca raiul este cea mai mare petrecere rock ,dupa care a interpretat ea insasi niste piese zgomotoase si haotice ca sa le arate femeilor cat de minunat va fi raiul .Dupa intalnire una dintre femei sa apropiat de ia in particular si ia spus ca in opinia ei cerul nu va fi ca o petrecere rock ,la care liderul ia raspuns " Tu ai parerea ta iar eu o am pe a mea ,chiar crezi ca vom fi niste ingeri cu aripi care vor zbura si vor canta fara incetare din harfe ? " 
 "Nu" a raspuns ea, "cred insa ceea ce spune biblia despre cer "., "Ei bine daca nu-ti place nu te uita"  ia raspuns liderul in timp ce pleca.In seara aceea de miercuri filmul a fost prezentat inaintea intregii biserici .
 (Membra intr-o biserica din Conventia baptista de sud).

Suntem o biserica membra a BARBC ,Asociatia Generala a Bisericilor Baptiste Obisnuite , si derulam un program AWANA pentru copii .Ati vazut noile lor programe ? Casetele pentru memorarea bibliei sunt insotite de muzica rock adevarata ,iar programul anual de instruire al liderilor este un program cu muzica crestina contemporana cu un sistem audio atat de puternic incat va zgudui peretii si ne va sparge trimpanele.

Accepta sau pleaca ?

Ce ar trebui sa faca asadar crestinii atunci  cand constata ca muzica rock a ocupat scena ?
Ar trebui sa paraseasca pur si simplu biserica ? 
Rick Warren discuta acasta optiune in carte sa The Purpose Driven Church .
Warren recunoaste ca este inevitabil ca o biserica sa piarda membrii din pricina schimbarilor pe plan muzical - dar ce sfat are el pentru pastori ? "Odata ce v-ati decis asupra stilului de muzica pe care il veti folosi in inchinare ,ati stabilit directia bisericii voastre in mai multe directii."....

Introdiucerea sturilor muzicale laice, pop, rock, tobe in biserici a creat dezbinari in randul credinciosilor  care i-au determinat pe multi sa isi paraseasca biserica.

Tit 3:10-11

Dupa întaia şi a doua mustrare, departează-te de cel ce aduce dezbinări, căci ştim că un astfel de om este un stricat si păcătuieşte, de la sine fiind osândit.(Biblia traducerea Cornilescu ) .

Tit 3:10 -11 De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, Ştiind că acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.(Biblia ortodoxă catolică, protestantă). Titus 3-10 A man that is an heretick after the first and second admonition reject                                                                                        (Biblia - King James)  .                                   sursa:  http://muzica-crestina-net.blogspot.com/p/rock.html