Mistificările ortodoxiei
Minciuna de căpătâi în care cred ortodocșii și o răspîndesc peste tot este că biserica lor a apărut în primul secol și că doctrina lor teologică au primit-o de la apostoli și de atunci a rămas neschimbată. Aceasta teorie poate fi ușor combatută având ca argument Sfânta Scriptură și istoria creștinismului. În nici o biblie din lume nu este menționată biserica ortodoxă, nu a existat o biserică cu astfel de nume în primul secol.
Biserica din primul secol se numea Biserica Crestină se mai numea și apostolică și un detaliu ce nu poate fi ignorat nu avea în doctrina sa cultul sfinților, al Mariei , al moaștelor etc. O biserică fără aceste elemente doctrinare nu poate fi considerată de rit ortodox . Nu doar Scriptura dar nici alte cărți nu menționeză Biserica Ortodoxă in primul secol, un exemplu poate fi si cartea Didache (invatatura celor 12 apostoli) apăruta spre sfârșitul primului secol nu pomenește nimic de vreo biserică cu numele "ortodoxă".
Ortodoxia a fost menționată pentru prima data ca dogmă la Conciliul de la Niceea in anul 325 și ca denumire oficială a unei biserici în anul 1054 la ruperea în două a bisericii catolice (marea schismă) bisericile din Răsărit luându-și numele de Biserici Ortodoxe.
În realitate Biserica Crestină a urmat un proces evolutiv, la început a fost Biserica Primară din primul secol, apoi după dispariția apostolilor din secolul II a urmat epoca "parinților bisericești" (episcopi care s-ar remarcat prin scrierile lor ) apoi a sinoadelor ecumenice .
De aici se formeză o noua doctrină și Marea Biserică/ Ecclesia Magna numita și Biserica Catolică (adica universală) devenită biserica de stat a Imperiului Roman. Doctrina acestei biserici catolice (catolico-ortodoxe) se conturează având aceste două componente învățăturile părinților bisericesti si a sinoadelor ecumenice, cu Sfânta Scriptură pe lânga primele două.
Un studiu elementar ne spune că nu a există nici o biserică "ortodoxă" formată în primul secol și neschimbată de atunci, când știm bine cât de mult a schimbat și influențat parinții bisericesti și sinoadele din secolele III,III,IV doctrina.
Tot in această perioadă post apostolică a apărut și dogma care pune tradiția la acelasi nivel (cel puțin) cu Scriptura, aceasta învățătură este nescripturală pentru că în acest mod s-au introdus o mulțime de tradiții care contravin Scripturii deci învataturii apostolilor .
Toata pretenția ortodocșilor de superioritate pe motiv de biserica lor este inființată de Hristos este falsă, foarte puțin din modelul bisericii primare îl găsim în Biserica Ortodoxă.
Biserica Primară a fost o biserică dedicată lui Hristos, în care botezul era efectuat voluntar în urma credinței și pocăinței, pe când la ortodocsi (toți) copiii mici sunt botezati la 2-3 săptamâni, când nu au capacitatea de credință sau discernamânt . Apoi ca adulți urmează o viață libertină și indiferent cum iși trăiește viața sunt păstrați în "biserică" și numiți "drept credincioși" acest gen de creștinism putând fi numit în cel mai bun caz un "creștinism formal", dar din păcate așa a funcționat biserica istorică timp de secole .
Teorile preoțesti că dacă te spovedești la preot el iți poate lua păcatele și te trimite în rai că asa scrie în Scripturi, sunt teorii scoase din context (textul respectiv se adresa ucenicilor lui Hristos ) biblia trebuie cunoscuta și implinită în intregime, nu să scoatem de acolo doar ce ne place . "Dacă nu va pocăiti toți veți pieri la fel" a spus Hristos (Luca 13: 1-5 ) , pocăința este mai mult decât mărturisirea păcatelor.
Mistificările protestante
Doctrina justificarii prin credință a făcut parte din teologia lui Martin Luther, acesta a promovat ideea că singură credința în Hristos poate mântui o persoană, dacă iși mărturisește credința în Hristos este automat mântuită . Și întradevăr există versete în Noul Testament care spun că dacă crezi în Hristos vei fi mântuit, dar există și alte versete care adaugă și alte condiții pe lângă credința pentru a fi mântuit. Aici neoprotestanții au adăugat și pocăința - adică regretul pentru păcatele făcute în trecut și nașterea din nou, teoretic acestea sunt absolut necesare pentru mântuire . Doar că viața reală e plină de neprevăzut, poți să fi la un moment dat într-o stare foarte înaltă spiritual ca apoi să urmeze ispite, perioade de cădere mai mult sau mai puțin dramatice.
Deci lozinca cu "odată mântuit pentru totdeauna mântuit" nu este Scripturală. Altfel cum se explică afirmațile unor pastori care spun că în iad există și neoprotestanți ? Plus mărturiile unora care afirmă că au fost în moarte clinică sau experiențe extra-corporale și au văzut raiul dar și iadul și în iad au ajuns ei sau li s-a arătat pe alții cunoscuți care au ajuns acolo. Concluzia acestor mărturii dar și al Scripturii este că există o judecată pentru toți oamenii și Hristos va judeca pe fiecare în parte. În funcție de cum și-a trăit viața va fi direcționat într-o parte sau alta . Isus Hristos va decide în dreptul fiecăruia care va fi viitorul în eternitate. Creștinii nu trebuie decât să se străduiască să impinească Scriptura (Noul Testament) în intregul său și să se ferească de pâcat , iar dacă totuși au avut păcate să își mărturisească păcatele și să spere in mila lui Hristos care îi poate mântui.
DIDACHE https://crestiniiazi.wordpress.com/istoria-crestinismului/documente-istorice/
