Lista lui Schindler

                                                  Secvență din filmul  "Lista lui Schindler"

Protestanții sunt sigur mântuiți ?

                                                                              

                                                                               

Martin Luther cel care a realizat Reforma protestantă și a intemeiat Biserica Luterană în secolul al XV-lea  a elaborat o doctrină numită Sola Fide în care se afirmă că justificarea vine prin credința in Isus Hristos și în consecință credința singură este suficientă pentru mântuirea omului ,oricine crede în Hristos va fi (sigur)  mântuit datorită credinței sale. Cei mai mulți protestanți nici nu vor să audă să pună la îndoială această doctrină pentru că le dă o mare satisfacție , cine nu vrea să fie sigur mântuit doar prin credință ?
 Jean Calvin  (1509-1564) un teolog care a pus bazele Bisericii Reformate a exprimat un crez asemănător cu cel a lui Luther, în plus el a adăugat câteva principii noi printre care doctrina predestinării . Calvin susține că cei destinați mântuirii sunt aleși încă înainte de a se naște ( Efeseni 1:4-5) , ei vor simți chemarea irezistibilă a credinței in Hristos și vor urma această cale toată viața lor , mântuirea nu se poate pierde, afirmă doctrina calvinistă.
    Atât teologia luterana cât și cea reformată calvinistă își are baza în credință , dar neglijează alte principii Scripturale esențiale precum pocăința , nașterea din nou , separarea de lume, botezul la varsta adultă (înlocuită cu confirmarea la varsta adolescenței) . De aceea dacă privim la modul de viață al credincioșilor protestanți luterani sau reformați (nu in sens de ai judeca) constatăm că nu se deosebește cu nimic  de cel al celorlanți oameni, se comit același păcate , au aceleași vicii, precum ceilanti oameni din lume. 
În ce privește pocăința ea este acceptată peste tot la modul teoretic , de la anvon, dar nu este considerată obligatorie (la modul strict scriptural) ,deci nu se aplică. 
  Diferența dintre unii și alții este doar la nivelul doctrinar al bisericilor de care aparțin , nu în modul de viață al persoanelor , unde nu există nici o deosebire (cu excepția că unii ortodocși sunt mai religioși , mai atașați de tradițiile B.O.).
     Din păcate, nici luteranii ,nici reformații, nici ceilați precum majoritatea celor ce își spun ortodocși sau catoloci nu manifestă interes pentru cunoșterea Scripturii și împlinirea ei, și unii și alții disprețuiesc pocăința (și pe cei care o practică) , nu o acceptă sub nici o formă, ortodocșii pretinzand că pocăința este reprezentată astăzi de spovedania la preot ceia ce  este complet  fals, pocăința este mult mai mult decât o mărturisire formală a păcatelor unui preot, după care ciclul se poate relua.
 La luteranii și reformații care au desfințat și spovedania la preot situația e chiar și mai critică, se ajunge la un creștinism superficial, lipsit de substanță (dracii nu te ocolesc dacă ești protestant ). In acest fel cu greu se poate ajunge la nivelul de sfințenie cerut de Noul Testament pentru a te califica cu șanse pentru ca în ziua judecății se fii considerat  vrednic de a fi primit în Împărăția lui Dumnezeu. Pentru că standardele Evangheliei , nu se rezumă la credință ci are cu mult mai multe condiții cum se poate vedea clar studiind temeinic Noului Testament.
Protestanții p/np , mulți dintre ei au tendința de a împărții lumea în două,  protestanți -considerați cei buni și ortodocși și catolici - cei răi , care se inchină la idoli. 
Dumnezeu în schimb are cu totul alte principii de evaluare  , mântuirea nu ține de apartenența la protestantism sau dimpotrivă la religia ortodoxă sau catolică ci pe lângă credință de implinirea riguroasă a cerințelor înscrise in Scripturi precum pocăința, nașterea din nou (de sus) care împlica renunțarea la păcat, modul de trai lumesc, sfințenie într-un cuvânt  împlinirea a tot ce este scris  in Evanghelii. 
Nu există predestinare pentru mântuire , nici mântuire garantată anticipat pentru eternitate , Isus Hristos care sa jertfit pentru păcatele omenirii va judeca pe fiecare dupa faptele sale. Digur că nimeni nu este perfect , nimeni nu este fără de păcat,  dar așa cum vedem în Noul Testament există niște criterii de departajare , iar cel care va decide este Hristos .
In rest invățăturile, doctrinele inventate de oameni, teologi, părinți bisericești etc. nu se aplică în ziua judecății unde Hristos va judeca lumea exclusiv dupa Evanghelie Sa ....învățăturile venite de la oameni vor rămâne pe pămant ....


Vezi  si: Martin Luther vs Iacov 


....

Cât de veche este religia ta ?

                                                                              

Circulă la internet de ceva timp un filmulet in care este specificat  data de infiintare a mai multe confesiuni crestine numita "Cat de veche este religia ta".  In dreptul cultelor protestante si neoprotestante exista o data a infiintarii cultului respectiv , in dreptul bisericii catolice este mentionat ca data a infiintarii anul 1054 ceia ce este evident fals iar in dreptul bisericii ortodoxe este mentionat anul 33 , ceea ce de asemeni este o afirmatie neintemeiata (pe dovezi recunoscute de istorici).
 Realitatea este ca referitor la bisericile rezultate din Reforma Protestanta se cam stie data infiintarii  fiecarei confesiuni. In cazul bisericii catolice si a celei ortodoxe nu este cunoscut cu precizie data dar cu siguranta nu este vorba de anul 33  cand sa infintat Biserica  Crestina Apostolica (sau primara) , care era diferita de tot ce exista in prezent , asa cum se poate constata din continutul Noului Testament si al altor carti scrise in primul si al doilea secol..precum Didache .In rest totul este propaganda si manipulare din partea unor culte ce vor sa para ce nu sunt ...

Ce confesiune a avut Biserica înființată de apostoli ?

Când a apărut Biserica Catolică ?

Când a apărut Biserica Ortodoxă ?

https://crestinismro.wordpress.com/istoria-crestinismului/

 .....

Papa si dogmele catolicismului

                                                                              

 Recenta vizita a Papei Francisc in Romania care a adunat sute de mii de pelerini  in intreaga tara  a fost  cel mai mediatizat eveniment din ultimele decenii , majoritatea televiziunilor acordandui maxima atentiei si elogii demne de un "conducător suprem" . Suprinzator este ca televiziuni care pana acum sau aratat extrem de ostile unor initiative crestine precum Referendumul pentru modificarea constitutiei  pentru casatoria intre barbat si femeie afisandu-se  pe față de partea homosexualilor (precum Digi 24 TV, PRO TV si TVR) s-au aratat de acesta data extrem de "religioase" acordandu-i Papei elogii fulminante , invocand persoana  papei ca fiind un "inger" , persoana "divina" , "cea mai importanta persoana de pe planeta" etc...
Suprinzator si nu prea...avand in vedere ca Papa Francisc a avut in trecut luari de pozitii cel putin ciudate  precum, o atitudine de toleranta ( indemn  la toleranta)  față de homosexuali , in anumite  ocazii afirmand ca de fapt nu e obligatoriu sa fii crestin , ca poti fii si musulman , budist sau ateu , ca Dumnezeu iubeste pe toata lumea .. si multora acest gen de crestinism "progresist" , fals  le placeși și sunt gata să îl promoveze.

Dar de ce Papa isi permite sa spuna aproape orice incalcand uneori  principii crestine elementare ? 
Pentru ca Papa este considerat infailibil, nu poate gresi si poate avea opinii "originale" conform cu hotararile Conciliul Vatican din anul 1870 si este considerat de catolici Vicar /loctiiltor a lui Hristos pe Pamant  (desi in realitate Hristos nu poate avea inlocuitor pe Pământ).

 În prezent, în Biserica Catolică, papa deține în mod oficial și următoarele titluri:

• Episcop al Romei
• Vicar al lui Cristos
• Succesorul Principelui Apostolilor
• Pontif Suprem al Bisericii Universale
• Patriarh al Occidentului (titlu abolit din 2009)
• Primat al Italiei
• Arhiepiscop și Mitropolit al Vaticanului
• Suveran al Cetății Vaticanului

      Atat doctrina elaborata de Conciliul Vaticanului in anul 1870 cat ci altele care au urmat ne demonstreaza cat de mult sa indepartat Biserica Catolica de Biserica Crestina Apostolica infiintata de apostolii Domnului  , biserica pe care catolicii pretind ca o reprezinta.
In realitate doctrina care formeaza fundamentul credintei catolice (preluata si de ortodocsi in mare parte) a fost conceputa nu in primul secol cum ar fi tentati poate  unii sa creada ci  incepand cu secolele III-IV .
                                                                         
                                                                                             

       De cate ori a prununtat Papa Francisc cuvantul Maria ? si de cate ori a pronunțat Hristos in cursul vizetei in Romania ?
  

Principiile care stau la baza acestei doctrine au fost elaborate de "parintii bisericesti"  incepand cu secolul III , continuand cu secolele care au urmat și a fost complectata cu hotararile Conciilor ecumenice incepanand cu cel de la Niceea din anul 325 și apoi cu Conciliul de la Efes din anul 431 in care se adopta titlul de Nascatoare de Dumnezeu (gr. Theotokos)  pentru Maria din Nazaret .
 Astfel doctrine precum cultul Mariei (considerata de atunci ca mijlocitoare intre om si Dumnezeu) rolul ei confundandu-se aproape cu cel a lui Isus in dogma catolica  si cultul sfintilor sau definitivat in aceasta perioada post niceeana.
  Aceasta credinta la care sau tot adaugat diverse edicte , traditii , a ramas in final pana in ziua de astazi in Biserica Catolica si Ortodoxa cu mici modificari ..
  Toate acestea adăugiri aduse creștinismului infaptuidu-se sub influenta  religiilor pagane dominante in acea perioada (cand crestinii nu depaseau 10% din totalul populatie)
http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/07/imparateasa-cerului.html
(Crestinismul de-a lungul secolelor - E . Cairns )



....

Adevărul despre închinarea la icoane

Scriptura versus ortodoxie

Afirmatii incredibile rostite de Pr. Calistrat "Poti sa curvesti cu toata Alexandria dar sa ne te lepezi de icoana "....

....

Flitul prezindetial sau care este diferența între protestanți și neoprotestanți

                                                            


Ultimile declaratii ale presedintelui Klaus Iohannis in care acesta a afirmat ca " romanii le-au dat cu flit infatuaților care au promovat  un mesaj intolerant” cu ocazia  referendumului privind modificarea definiției familiei în Constituție  care refecta inca odata pozitia clara a lui Iohannis in favoarea homosexualilor si impotriva initiativei cetatenesti de modificare a constitutiei , ia determinat pe multi neoprotestenti care aveau o incredere oarba in luteranul  Klaus Iohannis sa-si reconsidere pozitia. A sosit ceasul cand neoprotestantii sa se trezeasca la realitate si sa vada ce inseamna de fapt protestantismul liberal  in comparatie cu credinta evanghelica autentică. 
  Martin Luther a facut intradevar o reforma importanta pentru secolul XV cand Biserica Catolica derapase mult in afara invataturii Scriptuirii , prin indulgentele prin care preotii pretindeau ca pot scoate oamenii afara din infern si multe alte adaugiri nescripturale  , luteranismul a eliminat toate acestea .
 In schimb Lurther a introdus o noua doctrina Sola Fide - care spune ca mantuirea se poate obtine numai prin credința singură . 
El a inclus acest cuvant singur "allein" care nu exista in textul original , in traducerea bibliei germane pentru a sublinia (legitima) doctrina sa .Scriptura insa cuprinde si alte texte referitoare la mantuire precum pocainta (Dacă nu vă pocăiți toți veți pieri la fel - Luca 13-5), nasterea din nou : ( Daca un om nu se  naste din nou cu nici un chip nu va  vedea imparatia lui Dumnezeu : Ioan 3-5 ) , separarea de lume (1 Ioan 2:15-16) dragostea de semeni dovedita practic (Matei 25: 31-46) etc. Scriptura ne spune ca credinta este prima, cea mai importantă condiție  dar  nu este singura  pentru a obtine matuirea. 
Rezultatul faptului ca unii cred ca se pot mantuii doar prin credinta este ce putem vedea in biserici  unde lipseste pocainta, nasterea din nou , separea de lume , elemente importante in credinta crestina adevărată  dar care nu sunt considerate esentiale pentru mantuire in unele  biserici protestante sau seculare.
 Cei care locuiesc in zona Transilvaniei in special , populate de maghiari sau sasi  pot constata ca desi intre protestanti si ortodocsi sau catolici exista diferențe doctrinare semnificative in realitate nu prea există deosebire in modul lor de comportare , care este aproape identic  acelasi pacate "universale" rodul firii pământești , nici o deosebire intre ei, cu mici exceptii desigur.
  Reforma protestanta din sec. XV  a fost utila, necesara dar numai partiala , păstrând caracterul libertin al bisericilor seculare.  Asa sa ajuns ca in prezent bisericile Luterane sau Reformate din occident sa se inchida una dupa alta din lipsa de credinciosi si cele care au ramas sa recurga la compromisuri intorelabile  precum acceptarea casatoriilor intre homosexuali (inclusiv in randul clerului in unele cazuri) a emigratiei musulmane in Europa , a ideoloigiei LGBT si de gen, a globalismului, progresismului neo-marxist etc. Si ce este si mai grav ramane  un mare semn de intrebare in ce priveste mantuirea credinciosilor lor  , in ciuda asigurarlor date de teologii lor .
  Asa ca cu regret putem constata ca un presedinte de religie protestanta nu inseamna mare lucru , cu tot entuzismul unor pastori care au sustinut frenetic acest obiectiv, nu e nici o deosebire pana la urma intre un presedinte luteran si unul ortodox cu conditia ca acesta din urma sa nu fie unul fanatic , fundamentalist ortodox , in rest nici o deosebire intre unii si altii .


....

Marturie Daniel fost calugar

După ce a fost călugăr în 7 mănăstiri Daniel a înțeles că cel mai bine este să se pocăiască

După ani de zile de căutări și trecerea prin 7 mănăstiri din toată țara călugărul Daniel dezamăgit de viața călugărilor întâlniți și de Starețul ultimei mănăstiri, disperat își pune de gând sa se sinucidă in Mânăstire ca și ultim protest al neîmplinirilor lui. Minunea apare când in chilia unde și-a programat moartea găsește pe pat, ca din întâmplare, mărturia unui pușcăriași Pocait, pe care îl caută si prin care este adus la Domnul. Accesati linkul de mai jos

 https://www.youtube.com/watch?time_continue=7&v=Euov_WS_zZY
                                                       



                                                                       

Soda Fide - credința singură ?

 


Articolul următor a fost scris de Paul Pavao un american protestant care a ințeles doctrina Sola Fide într-un mod diferit . Nu pot să afirm cu certitudine  că interpretarea dată de Pavalo este absolut corectă, cert este că Sola Fide - numai credința în forma dată de Luther este discuitabilă pentru că Noul Testament nu spune clar și fără echivoc că cel care crede in Hristos este sigur măntuit fără nimic altceva ci mai degrabă spune că credința este prima condiție și cea mai importantă . La credință trebuie să adaugi , pocăință , naștere din nou/de sus  și dragoste pentru oameni dovedită prin fapte nu prin vorbe - asta ne spune Scriptura . Cum interpretezi această Scriptură este foarte important.
Sola Fide  Aceste cuvinte vor schimba lumea.

O întreagă ramură nouă a creștinismului își va pune speranța în aceste cuvinte.

Sola fide. Numai credința. Martin Luther a scris pe marginea bibliei sale aceste cuvinte.

În afara marginii Bibliei lui Martin Luther și în afara traducerii pe care a făcut-o din Noul Testament, sunt acele cuvinte de fapt în Biblie?

Te-ai întrebat vreodată?

Desigur că nu. Ca și mine, știai că aceste cuvinte trebuie să aibă loc în mai multe locuri în Noul Testament.

Sunt acolo . În Iacov 2:24.

"Non Sola Tantum"

Nu numai prin credință.

Singura apariție a frazei "credință singură" în Biblie:

... nu numai prin credință. (Iacov 2:24)

Oamenii nu înțeleg Sola Fide astăzi. Reforma a ruinat-o pentru ei, aplicând Sola Fide la tot și la fiecare zonă a umblarii noastre creștine.

Supraveghetorii Bisericii

În zilele noastre folosim cuvântul "episcop" pentru a se referi la liderii bisericii timpurii. Acesta provine din cuvântul grecesc episkopos, care înseamnă supraveghetor .

Bisericile lui Pavel și ale lui Petru erau conduse de mai mulți bătrâni, toți fiind numiți "episkopoi". Bisericile lui Ioan aveau și mai mulți bătrâni, dar numai vârful capului era episkopul. Nu știm cum ceilalți apostoli au înființat conducerea bisericii.

Până la mijlocul sau sfârșitul secolului al doilea, toate bisericile urmau modelul lui Ioan.

Creștinul obișnuia să înțeleagă asta. Polycarp, de exemplu, un supraveghetor bisericesc numit de apostolul Ioan scria:

Prin har sunteți mântuiți nu din fapte, ci din voia lui Dumnezeu prin Isus Hristos. (Epistola către Filipeni 1)

Dar el a scris și:

Cine a înviat pe Hristos din morți, ne va ridica și noi dacă vom face voia Lui și vom merge în poruncile Lui. (ibid., cap. 2)

Nu, Polycarp nu a fost confuz, noi suntem.

Confuzia noastră despre Sola Fide

"Întreaga ramură a creștinismului", care a fost dată de sola fide, nu sunt luteranii. Este vorba de evanghelici, un cuvânt care se aplică majorității denominațiunilor protestante, luterane sau altfel.

"Evanghelicii" este un cuvânt oarecum nedefinit. O carte pe care am citit-o a petrecut un întreg capitol încercând să o definească. Există totuși doctrine care marchează credincioșii ca fiind evanghelici. Sola Fide este una dintre ele. Cel puțin, evanghelicii conservatori îi vor ține.

O altă doctrină ținută de evanghelici este Sola Scriptura, Scripturile ca autoritate unică. 

În cea mai mare parte, denominațiile evanghelice țin la Sola Scriptura numai în cuvânt.

Acest lucru este valabil mai ales în domeniul Sola Fide.

Biblia face multe declarații contrare mântuirii doar prin credință. În bisericile evanghelice mai fundamentale veți fi în dezavantaj dacă vă faceți un obicei de a le cita.

Vreți niște exemple?

1. Nu poți fi creștin decât dacă abandonezi tot ce ai.

2. Dumnezeu va da viață veșnică celor care o urmăresc continuând cu răbdare să facă binele.

3.Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.

4. Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre. (Be afraid your whole life, because God will judge you by your works).

5.Căci ştiţi bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu. 

Am putut lista mult mai mult. Recunoști pe oricare dintre cei pe care i-am enumerat?

1. Luca 14:33

2. Romani 2: 6-7

3. Galateni 6: 9

4. 1 Petru 1:17

5. Efeseni 5: 5

Biblia spune "credință în afară de fapte" și aceasta este Sola Fide. Cu toate acestea, Biblia spune și "nu numai prin credință", și asta este adevărat.

Am luat cele mai multe dintre acestea din epistolele preferate ale lui Martin Luther: Romani, Galatieni și Efeseni!

Să ne uităm la cel pe care l-am parafrazat cel mai mult, 1 Petru 1:17. Scrie:

 Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre.

Nu este corect să spun că acest lucru vă avertizeaza să vă temeți toată viața pentru că veți fi judecați dupa faptele voastre?

Nu sugerez să tremurăm în frică de fiecare clipă a vieții noastre. Eu sugerez - pentru că acest verset avertizeaza - că ori de câte ori sunteți ispitiți, cunoaștiinta faptului că veți fi judecați după faptele voastre ar trebui să vă sperie și să vă opriți.

Iată punctul. Nu ne sperie! Evanghelicii - aceia care împing doctrina Sola Fide - ignoră, evită și scot in afara (elimina) aceste versete.  Vreau să credem ce au învățat apostolii și ce spune Biblia.

Ei insistă că versetele ca 1 Petru 1:17 nu au nimic de-a face cu mântuirea. "Veți pierde recompense", spun ei.

Acest lucru nu este adevărat.

Viața veșnică în scrisorile lui Pavel

Oricine a avut o pregătire de evanghelizare într-o biserică evanghelică, știe că creștinii au deja viață veșnică. Nu trebuie să aștepte la judecată.

"Cel care crede are viață veșnică", spune Isus în Ioan 6:47.

Acesta este Ioan.

Pavel nu folosește niciodată viața veșnică în acest fel. În cele câteva locuri unde este clar, Pavel se referă întotdeauna la viața veșnică ca o răsplată viitoare (Romani 2: 7; 6:22, Galateni 6: 8, 1 Timotei 6:19, Tit 1: 2, 7; celelalte 4 utilizări sunt neclare).

În unele aspecte, este important să se facă distincția între autori, așa cum vom vedea mai jos atunci când ne uităm la Sola Fide în Iacov.

Cum poate  numai credinta și nu numai credința să fie ambele  adevărate?

În sfârșit. Până la punctul.

Pavel împarte mântuirea în două etape.

1. Unu, suntem eliberați din lume și din robia noastră față de păcat. Ne-am născut din nou și am făcut noi creaturi în Hristos. Aceasta se întâmplă prin credință, în afară de fapte.

2. Doi, trăim viețile noastre ca creștini. Harul lui Dumnezeu ne permite să depășim păcatul (Romani 6:14). Duhul lui Dumnezeu ne permite să punem carnea în moarte (Romani 8:13). Atunci murim și suntem judecați ...... prin lucrări în afară de credință.

Se deosebește Paul într-adevăr?

Consistent.

Dar să ne uităm la locul unde se distinge cel mai clar între mântuirea noastră de lume și intrarea noastră în viața veșnică:

Mai mult, fiind acum îndreptățit prin sângele Său, vom fi mântuiți de mânie prin El. Căci dacă, când eram dușmani, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, mult mai mult, fiind împăcați, vom fi mântuiți prin viața Lui. (Romani 5: 9-10)

Credința și faptele nu sunt menționate în mod specific aici. Ne vom uita la acestea într-un moment.

Dar uita-te la cât de mult este menționat:

Timpul trecut: În trecut, Paul spune că am fost împăcați și îndreptățiți. El mai spune că acest lucru a fost făcut prin moartea lui Isus și prin sângele lui.

  Timpul viitor: În viitor, Pavel spune că vom fi mântuiți de mânie. Acest lucru se va întâmpla prin viața sa, mai degrabă decât prin moartea sa.

Moartea și sângele lui Isus sunt legate de îndreptățirea și reconcilierea noastră cu Dumnezeu în trecut. Cuvinte similare sunt folosite pentru a se referi la restul experienței noastre de mântuire în trecut. Noi murim față de  viața noastră veche, iar în botez suntem îngropați cu Hristos. Mântuirea noastră, în sensul intrării noastre în Hristos, se face numai prin credință, fără fapte. Nu ne putem ajuta niciodată să ne naștem din nou sau să devenim noi creaturi.

Odată ce se întâmplă acest lucru, ni se spune să nu obosim în a face bine (Galateni 6: 9).
 Ni se spune că trebuie să trăim prin Duhul și să omorâm faptele trupului (Romani 8:13). Acest lucru se întâmplă prin viața lui Hristos și nu prin moartea sa. În timp ce puterea aparține lui Hristos, alegerea ne aparține. Dacă trăim după trup, vom muri, ni se spune, dar dacă vom muri față de faptele trupului, atunci vom pune faptele trupului la moarte doar prin Duhul Sfânt. Nu avem puterea altfel. Dar alegerea de a trăi prin Duhul Sfânt este a noastră și nouă ni se poruncește în mod repetat (mai ales în Romani 8 și Gal 5) să facem acest lucru.

Așa cum spune Pavel, dacă prin Duhul am nimicit faptele trupului, atunci (și numai atunci) vom trăi. În Galateni 6: 8-9, Pavel leagă acest lucru de fapte bune ("a face bine"). Dacă nu obosim în a face bine, atunci vom suporta consecintele. Contextul clarifică faptul că vorbește despre culegerea vieții veșnice la judecată.

Pavel spune că mântuirea este prin credință, în afară de (fără) fapte (sola fide), dar de multe ori menționează și lucrări/fapte.Ori de câte ori spune că mântuirea este prin credință, el vorbește în timpul trecut al eliberării noastre de păcat și din noua noastră naștere în Isus.

În schimb, ori de câte ori spune că mântuirea este prin fapte, el vorbește despre judecată și despre a merge la cer.

Acest lucru este absolut consecvent.

Să folosim scrisoarea către Titus ca exemplu.

În capitolul 1, Pavel scrie: "Ei mărturisesc că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar prin fapte îl negau, fiind neascultători și necorespunzători pentru orice lucrare bună" (v. 16).

Aici, el discută despre faptul că trăiește în prezent pentru Hristos și spune că cei fără fapte bune nu sunt doar improprii, ci abominabili. Primul Ioan folosește același fel de discuții foarte directe. Dacă nu există fapte bune, atunci nu există nici o neprihănire (1 Ioan 3: 7).

Aceasta nu este Sola Fide.

Dar în capitolul trei Pavel vorbește despre mântuirea din trecut și scrie: "Nu prin faptele neprihănirii pe care le-am făcut, ci prin mila Lui ne-a mântuit" (v.5).

Din nou, ceea ce sa întâmplat cu noi în trecut - eliberarea noastră din vechea noastră natură - este Sola Fide. Odată ce suntem eliberați, trebuie să dovedim prin faptele noastre că este așa.

Știu cât de înfricoșător este pentru un evanghelic să spună că avem ceva de dovedit prin faptele noastre. Cu toate acestea, Biblia vorbeste despre a ne dovedi prin faptele noastre in mod repetat.

    Ei mărturisesc că îl cunosc pe Dumnezeu, dar în fapte îl negau. (Tit 1,16)

     ... în toate lucrurile care îți arată că ești un model de fapte bune. (Tit 2: 7)

    Un om poate spune: "Tu ai credință și am fapte." Arată-mi credința fără faptele tale și îți voi arăta credința mea prin faptele mele. (Iacov 2:18)

Cine este înțelept și învățat printre voi? Lăsați-l să arate prin comportamentul său faptele sale în blândețea înțelepciunii. (Iacov 3:13)

    [Isus vorbea] "Fiți vigilenți și întăriți lucrurile care rămân, pentru că nu mi-am găsit lucrările desăvârșite înaintea lui Dumnezeu ... Aveți câteva nume, chiar și în Sardis, care nu și-au pângărit hainele și vor merge împreună cu mine, pentru că sunt vrednici. " (Apoc. 3: 2,4)

Trebuie să înțelegem că sola fide, credința singură, se aplică numai pentru a fi creat din nou născut din nou  - de către Isus. Pentru creștini, este ceva care sa întâmplat în trecut.

Acum, totuși, după cum spune Pavel, "afirmă aceste lucruri în mod constant, pentru ca cei care au crezut în Dumnezeu să fie atenți să păstreze faptele bune" (Tit 3,8).

Ce putem spune despre alți scriitori?

Ceilalți autori ai Noului Testament nu sunt Paul. Pavel este teologul desăvârșit. El explică cu atenție Sola Fide și explică unde se aplică.

Ceilalți scriitori ai Noului Testament nu. Ei leagă întreaga mântuire împreună și vorbesc despre credință și fapte împreună, alunecând ușor de la unul la altul.

Slavă lui Dumnezeu pentru Pavel. El explică lucrurile pe înțelesul nostru. Pe de altă parte, explicațiile sale lungi și atente pot fi greu de urmat.

Deci, mulțumim lui Dumnezeu și pentru ceilalți autori. Ei nu explică lucrurile la fel de precis, dar sunt mult mai ușor de înțeles.

Noi, evanghelicii, accentuăm prea mult explicațiile exacte și acuratețea doctrinară asupra problemelor secundare.

Iacov de exemplu, este extrem de ușor de înțeles. Noi evanghelici ne place să spunem că Iacov 2: 14-26, pasajul său asupra credinței și a faptelor este dificil, dar spunem doar pentru că nu suntem de acord cu aceasta. Într-adevăr, e foarte simplu. Dacă aveți credință dar nu și fapte (works) nu veți fi mântuiți. Cât de greu este să înțeleg?

Problema este că am dezvoltat o teologie, Sola Fide, care nu ne permite să credem asta.

În acest sens, urmărim pașii lui Martin Luther. El credea în Romani 3:28 și Iacov 2:24 nu putea fi niciodată împăcați. Astfel, în introducerea sa în Noul Testament, el numește epistola lui Iacov "o epistolă de paie", care nu are "nimic din natura Evangheliei in ea".

Acum este un nou mod de a reconcilia pasajele biblice!

Sola Fide: Adevăratul și miticul

Chiar dacă Biblia nu spune niciodată în mod direct sola fide sau credință singură, cu excepția faptului că o neagă în Iacov 2:24, sola fide este clar biblică. De exemplu, Pavel scrie:

Căci prin har sunteți mântuiți prin credință, și nu de la voi înșivă. Este darul lui Dumnezeu, nu al faptelor, ca nici un om să nu se laude. (Efeseni 2: 8)

Aceasta este cu siguranta sola fide, credinta complet diferita de lucrari.

Cu toate acestea, acesta nu este singurul cuvânt al lui Pavel în această privință. Faptele sunt evident importante pentru el, deoarece în aceeași epistola el îi avertizează pe creștinii din Efes că oamenii imorali, necurați și lacomi nu vor moșteni  Împărăția lui Dumnezeu (5: 5). Nu putem spune că faptele  nu contează.

Mai sunt și alte lucruri pe care ar trebui să nu le mai spunem.

Este comun pentru evanghelici să spună: "Credința și nimic, nu puteți adăuga nimic la credință".

În trecut, dacă vorbim despre modul în care am intrat în Hristos, atunci este adevărat că este credință și nimic. Cu toate acestea, odată ce se întâmplă acest lucru, nu numai că puteți, dar trebuie să adăugați la credință. Este o comandă biblică directă!

Adăugați la credință fapta ... (2 Petru 1: 5, NKJV)

Fapta nu este singurul lucru pe care ar trebui să-l adăugăm la credință. De asemenea, trebuie să adăugăm cunoștințe, auto-control, perseverență, evlavie, bunătate frățească și iubire.

Dacă nu o facem și dacă nu o facem cu sârguință, nu vom intra în Împărăția veșnică a lui Isus.

Așa spune 2 Petru 1: 5-11, oricum.

Un pic de ajutor ...

Știu că lucrurile scrise pe această pagină pot fi șocante. Lasă-mă să încerc să te ajut.

În primul rând, ceea ce vă spun este ceea ce credeau toți in  bisericile apostolilor.
 Îți amintești de  Policarp, episcopul din Smirna numit de apostolul Ioan? El a spus că suntem mântuiți prin har și nu prin fapte, dar ne-am întors și am spus că Dumnezeu ne va ridica cu Hristos numai dacă păzim poruncile lui și facem voia lui.

Cuvintele lui Polycarp se potrivesc perfect lui Pavel. Când vorbește în timpul trecut al mântuirii noastre, spune că este prin har și nu prin fapte. Când vorbește despre înviere și intrare în Împărăție în viitor, el vorbește doar despre fapte.

Absolut consecvent.

În al doilea rând, deși este uluitor să ne gândim că ar putea să greșim într-o problemă atât de importantă - și evanghelicii pretind în general, că au dreptate în toate privințele - tocmai am aplicat prea mult un adevăr. Sola Fide este adevărat. Pur și simplu nu am înțeles că este adevărat când spune că te-ai născut din nou. Nu este adevărat atunci când este aplicat judecății.

O mică poveste

Keith Green - faimosul cântăreț creștin care a murit în 1982 - are un album live cu melodia despre oile și caprele lui Matei 25. Când Keith se termină cântând pe album, el lovește la pian și spune: "Singura diferență dintre oi și capre este ceea ce au făcut ... și nu a făcut ..."

Prima dată când am auzit asta, am fost șocat. De fapt, am fost ofensat. Nu putea să spună asta! Este o încălcare completă a Sola Fide.

Apoi cum m-am gândit la asta de-a lungul anilor si  am depășit starea de ofensa. Cum aș putea fi jignit? A fost corect!

Aproape un deceniu mai târziu, conducem prin Tyler, Texas și  ascultând radioul creștin am auzit se ca  faceau apeluri pentru donații către o bancă de hrană pentru cei săraci.

În timp ce cele doua gazde au vorbit, unul dintre ei a ajuns la judecata oilor și a caprelor.
 A fost o potrivire naturală pentru că se concentrează asupra lucrurilor cum ar fi hrănirea celor flămânzi. În timp ce vorbeau, unul dintre ei a menționat că singura diferență dintre cei care merg în rai și cei care merg în iad - cel puțin în Matei 25 - este faptele lor.

Odată ce ia ieșit acesta frază din gură sa așternut tăcerea. Își dădu seama brusc de ce spusese și era îngrozit.

Respectivul se chinuia ,încerca să-și ia afirmația înapoi. Am râs când am ascultat. - Niciodată nu o vei putea lua înapoi, prietene, mi-am spus la radio. "Este adevărat, și Dumnezeu nu ne va lăsa să ratăm".

Un cuvânt final: Harul

Gândiți-vă la această secțiune ca la un fel de apendice. Trebuie să menționez grația.

Harul este adesea folosită astăzi ca sinonim pentru mila. Noi credem că pentru că mântuirea este prin har, atunci nu trebuie să facem fapte bune. Noi intelegem complet gresit harul.

Există o descriere excelentă a harului în scrisoarea adresată lui Titus:
 "Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat  şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie"

E clar, nu-i așa?

Pavel adaugă că păcatul nu va avea putere asupra noastră din pricina harului (Romani 6:14). Scriitorul Evrei ne spune că harul ne ajută la nevoie (4:16).

Harul este altceva decât mila. Mila este minunată singură. Slavă Domnului pentru îndurare. Nu avem nevoie de alt cuvânt. Avem nevoie de har pentru a fi ceea ce este.

Harul este o putere din partea lui Dumnezeu care ne învață, care ne dă putere asupra păcatului, care ne ajută în timp de nevoie și care ne dă daruri spirituale pentru a face lucrarea lui Dumnezeu (1 Petru 4:10).

Gândiți-vă la acest lucru când citează în continuare Efeseni 2: 8. Poate nu este ideea dulce (dar falsă) că Dumnezeu va trece cu vederea păcatul dacă ne-am naște din nou, dar este un gând mult mai bun. Imaginați puterea inerentă acestor versete când înțelegeți cu adevărat ce este harul:

Căci prin har sunteți mântuiți prin credință, și nu de la voi înșivă. Este darul lui Dumnezeu, nu prin fapte ca nici un om să nu se laude. Căci noi suntem lucrarea Lui, creată în Hristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu a rânduit-o înaintea noastră ca să intrăm în ele. "(Efeseni 2: 8-10)

 Prin har, sunteți mântuiți. Această putere minunată de la Dumnezeu rupe puterea păcatului peste noi și ne permite să fim creați în Hristos Isus pentru fapte bune. Scopul harului este acela de a produce un popor pentru Hristos, care este zelos pentru fapte bune (Tit 2: 11-14).

Ar trebui să ne gândim la aceste lucruri data viitoare când folosim harul ca scuză pentru lumesc.

Sursa : https://www.christian-history.org/sola-fide.html

Biserica Catolica condusa de Papa de la Roma in evul mediu a deviat nepermis de mult de la crestinismul adevarat propovaduit de apostoli promovand erezii cumplite precum indulgentele prin care spuneau ca pot vinde iertarea de pacate si eliberarea sufletelor din purgatoriu prin plata unor sume de bani. Aceste erezii l-au revoltat pe preotul catolic Martin Luther care a incercat sa reformeze Biserica Catolica in secolul XV dar a sfarsit prin a fi excomunicat,in acest mod ruptura a devenit totala intre Biserica Catolică si reformatori . 
Martin Luther a trecut in cealata extrema eliminand total faptele dintre elementele de baza a credintei crestine . Însă dat fiind contextul in care a avut loc reforma poate nu ar trebui să-l jedecă prea aspru pe Luther, nu este exclus ca acesta să fi fost singura alternativa pentru a cotrabalasa devierea bisericii catolice (?).
 Insa in prezent adepții doctrinei luterane Sola Fide  au șansa sa reevalueze doctrina elaborată de Martin Luther in secolul al XV  si sa o puna in acord cu Sfanta Scriptura. Pentru ca este evident ca ori cat ar parea de atragatoare acestă doctrină care promoveaza ideea mântuirii sigure numai prin simpla credintă, oricine studiaza atent Scriptura poate constata ca Cuvantul lui Dumnezeu nu sustine aceasta teorie sub forma prezentată de Luther .
 In final putem trage concluzia ca nici una din cele trei ramuri ale crestinismului, catolicism, ortodoxie si protestantism  nu are ca fundament Scriptura ci doctrine proprii prin care interpreteaza Scriptura după cum le vine lor bine in asa fel incat sa se potriveasca cu doctrina proprie . 

...