vineri, 16 iunie 2017

Protestanții la Judecata de apoi


                                                                   


Dacă intri în orice biserică protestantă o sa ți se spună de la bun început că condiția unică pentru a afla mântuirea  este credința în Isus Hristos, la neoprotestanți se mai adaugă la condiții  pocăința de păcate și botezul nou testamental cu precizarea că dacă vei îndeplini aceste condiții sigur vei fi mântuit .
 Asta ar însemna ca cel convertit în astfel de condiții nu va mai merge la judecată ci direct în paradis , este și credința care o au cei mai mulți neoprotestanți.

Ce spune însa Scriptura referitor la acest subiect ? Matei 25 :31-46

31. Cand va veni Fiul omului in slava Sa cu toti sfintii ingeri, va sedea pe scaunul de domnie al slavei Sale.
32. Toate neamurile vor fi adunate inaintea Lui. El ii va desparti pe unii de altii cum desparte pastorul oile de capre;
33. si va pune oile la dreapta, iar caprele la stanga Lui.
34. Atunci Imparatul va zice celor de la dreapta Lui: "Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii.
35. Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain, si M-ati primit;
36. am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti; am fost in temnita, si ati venit pe la Mine."
37. Atunci cei neprihaniti Ii vor raspunde: "Doamne, cand Te-am vazut noi flamand si Ti-am dat sa mananci? Sau fiindu-Ti sete si Ti-am dat de ai baut?
38. Cand Te-am vazut noi strain si Te-am primit? Sau gol si Te-am imbracat?
39. Cand Te-am vazut noi bolnav sau in temnita si am venit pe la Tine?"
40. Drept raspuns, Imparatul le va zice: "Adevarat va spun ca, ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut."
41. Apoi va zice celor de la stanga Lui: "Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic care a fost pregatit diavolului si ingerilor lui!
42. Caci am fost flamand, si nu Mi-ati dat sa mananc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau;
43. am fost strain, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati imbracat; am fost bolnav si in temnita, si n-ati venit pe la Mine."
44. Atunci Ii vor raspunde si ei: "Doamne, cand Te-am vazut noi flamand, sau fiindu-Ti sete, sau strain, sau gol, sau bolnav, sau in temnita, si nu Ti-am slujit?"
45. Si El, drept raspuns, le va zice: "Adevarat va spun ca, ori de cate ori n-ati facut aceste lucruri unuia dintre acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie nu Mi le-ati facut."
46. Si acestia vor merge in pedeapsa vesnica, iar cei neprihaniti vor merge in viata vesnica."

Ce ne spune Isus Hristos în acest pasaj din Evanghelii ? Că va fi o judecată pentru toți oamenii si fiecare va fi judecat pentru binele sau răul care la făcut în viață . 

 Unii foarte mândrii de credința lor protestantă se afișează peste tot că ei sunt mântuiți prin har prin credință nu prin fapte și nu înteleg sub nici o formă cum de ei vor trebui să se prezinte în final la o judecată "pentru binele sau răul pe care l-au făcut in viata" . Asta in condițiile in care ei au fost asigurați ca sunt deja  mântuiți din momentul când și-au mărturisit credința .

Aici este o neconcordanță între ce spune Evanghelia și ce spune pastorul, doctrina cultului. Iar pâna la urma credinciosul are de ales între cele două .
În cele mai multe cazuri  chiar și neoprotestanții "cei cu biblia în mâna" își formează crezul după cel al bisericii din care face parte și nu după  ce scrie în Scripturi. 
Deși am putea considera că e puțin ciudat să te autointitulezi  "evanghelic" dar să nu ai Evanghelia  ca fundament al credinței, Evanghelia în totalitatea ei și nu doar ce-i place la fiecare să rețină în ea..

Dar în fond cum de sa ajuns în această neconcordanță doctrinară ? Simplu prin Reforma inițiată de Martin  Luther în 1517. Provocat de ereziile bisericii catolice care au proclamat ca orice credincios care cumpară indulgențe oferite de Biserică poate avea asigurată mântuirea sau cel puțin  salvarea din purgatoriu ...Luther a inițiat o reformă în care a declarat că credința in Hristos e sigura condiție de obținere mântuirii , faptele neavând nici o valoare pentru mântuire. 
Reforma inițiată de Luther a fost indiscutabil una necesară și benefică doar că a trecut dintr-o extremă în alta în ce privește valoarea faptelor în credința creștină , catolicii și ortodocșii le supraevaluau considerandu-le  mântuitoare iar Martin Luther le-a subevaluat considerându-le neimportante .
 Dacă Luther se oprea la eliminarea devierilor bisericii catolice de la Scriptura era minunat, dar el a mers mai departe în ofensiva lui împotriva faptelor care începuse sa-l obsedeze (vezi atitudinea belicoasă a lui Luther impotriva epistolei  lui Iacov dar nu numai).
 Luther a înlocuit faptele cu credința. Protestanții si neoprotestanții au preluat viziunea lui Luther privitor la fapte și le-au traspus în doctrina proprie. 

Rezultatul a fost ca credincioșii nu mai consideră faptele bune ca ceva obligatoriu cum sugerează textul Scripturii ci ca ceva facultativ , "dacă sunt dispus, dacă am chef,mă implic  fac fapte bune , dacă nu,nu", așa gândesc cei mai mulți.
Să dau un exemplu practic , unul singur. De curând a trebuit să caut pentru cineva care trebuia să meargă la o clinică în străinatate , un traducator din romana în germană pentru o zi dar și un loc de cazare fară pretenții pentru o noapte. .Pentru că nu cunoșteam pe nimeni în orașul respectiv (in Europa de vest) am contactat prin intermediul internetului cu "oarecari speranțe" două biserici românesti penticostale (altele nu erau de limba romană) . Am primit răspuns doar de la una din biserici cealaltă nu a răspuns deși am scris pe toate adresele disponibile și am sunat la telefon, nici un răspuns. Persoana care a răspuns după un timp...a spus că va întreba la biserică să vadă dacă " e cineva dispus să se implice" dupa care muțenie totală ,nimeni nu sa arătat (bine) dispus să se implice în această problemă, să ajute un bolnav grav într-o problemă serioasă și care nu implica neparat costuri financiare. 
Ăștia sunt "frații vitregi" din diaspora...sau adaptat repede la societatile seculare unde sau instalat.
Am întrebat și la o biserică baptistă internațională din oraș , dacă poate să-mi dea informatii cum ași putea găsi un loc de cazare fară pretenții pentru o noapte, răspunsul pastorului (american) a fost caracteristic  "biserica noastră nu are resurse să se implice în astfel de activitati , iar cazarea la hotel este foarte scumpă ." ..Deasemeni m-am adresat în scris și altor 6 biserici "evanghelice" din orașul respectiv  cu aceiași întrebare ca la baptiști, nici un răspuns, aceiași  "credință moartă" fară fapte cum o numește Iacov pe linie peste tot. 
La ce mai citesc acești oameni Scriptura daca puțin le pasa ce scrie in ea ?

Ce spune de fapt Scriptura referitor la acest subiect ? 

Biblia și mai ales Noul Testament vorbește de importanța faptelor de la un cap la altul, faptele sunt strâns legate de credință , cele două nu pot fi separate.

Isus Hristos a spus in Ioan 13:34-35

Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii! Aşa cum v-am iubit Eu, tot aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.  Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii. 

Este clar formulată, e o poruncă (un ordin)  ,nu este ceva facultativ , Hristos a dat porunci creștinilor ce trebuie sa facă dacă vor sa fie plăcuți Domnului, iar o poruncă nu e sinonim cu facultativ, fac dacă am chef, dacă sunt dispus, e ceva pentru care va trebui sa dai socoteală intr-o zi. Hristos ne-a iubit întratât incat și-a dat viata pentru noi dar așteaptă ca și noi să facem ceva pentru semenii noștrii să îi iubim exact la fel cum ne-a iubit El dovedind asta practic prin fapte nu prin vorbe..

Pasajul din Matei 25 este citat mai sus si este foarte clar - ce spune Hristos crestinilor,  El nu cere crestinilor doar credinta ci cere si fapte. El a venit in lume din doua motive 
1. Sa ne invete voia lui Dumnezeu pentru oameni , Noul Legămant pentru cei răscumpărați , această include " o poruncă nouă".. "să vă iubiti unii pe altii cum v-am iubit Eu" și asta implică obligatoriu fapte așa cum reiese și din Matei 25:31-46 ,Matei 16 :27,Romani 2:6, 2 Petru 1;5,1 Ioan 3:18, etc.
2. Să se sarctifice, să moară pe cruce pentru păcatele omenirii . Dar nu gratis așa cum cred cei mai multi ci cu responsabilităti pentru cei care il urmeaza .

Iacov fratele mântuitorului explică care este de fapt credința adevarătă pe care Hristos o așteaptă să o manifestăm  noi.

 " Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască?  Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică,  iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos? Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.


 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte.“ Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele!  Tu crezi că Dumnezeu este Unul? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară!  
 Om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică"

Sperăm ca pâna la urma chiar și cei mai "fixisti " îndoctrinati ..să  inteleagă ca Scriptura ne invata de la un capat la altul ca faptele sunt esentiale si obligatorii pentru orice crestin în opozitie cu doctrina (mentalitatea) multor culte p/np care ne prezintă faptele bune ca fiind neesențiale și facultative. Altfel spus - nu este rău daca le faci, dar nu sunt obligatorii  pentru că ești oricum mântuit prin credință nu prin fapte .
 Fie că se acceptă fie că nu, chiar dacă Reforma pretestantă a adus schimbări necesare a introdus si ....bizanterii prin faptul că sa pus în final accentul în  totalilate si aproape exclusiv pe credință punând în umbra (la colț ?) alte invățături importante ale Evangheliei . Concret sa împărțit Scriptura  în două, lucruri esențiale mântuitoare și ....altele (facultative) .
 Aici  ar trebui probabil sa se ma "reformeze" pentru a duce doctrina/mentalitatea cultului la  Cuvantul Evangheliei (a auzit cineva ? nimeni ..).

Pastorul Nicolae Geanta de la Londra spunea într-o predică recentă postata si pe net că 
"Daca vrei să le vorbesti românilor despre milă, dar si englezilor, este destul de greu pentru ca lipsa milei a început să devina un sport naţional" . Recunoaste si pastorul că mila (mila și faptele se leagă) au cam dispărut de la crestinii contemporani pretinși "sfinți". Din păcate subiectul este tratat ca un fapt banal și apoi se mai miră cum de oamenii sunt așa cum sânt.

Altfel ce este scris in Scripturi se va implini pana la ultima virgulă inclusiv ce a spus Hristos în Evanghelia dupa Matei 25.

Credința este prima condiție a mântuirii și cea mai importantă, dar nu unica  .
 Pocăința este și ea obligatorie, Isus a spus  „…daca nu va pocaiți toți veti pieri la fel”    Luca 13-5 , dacă nu te pocăiești ai toate șansele să ajungi în pedeapsa veșnică pentru eternitate.
Nașterea din nou /de sus, este și ea obligatorie  „Adevarat, adevarat iți spun că, daca un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împaratia lui Dumnezeu.” Ioan 3-5. 
Evanghelia trebuie crezută și aplicată în întregime nu  doar fragmente ce ne place noua din ea.




   









...                                                                                

luni, 1 mai 2017

Creștinul pocăit și lumea...

                                                              



Înainte de anul 1990 cei care intrau la programul de caticheză ( aprofundarea doctrinei bisericii care se făcea de obicei înainte de botezul nou testamental), erau învațați că primele lucruri care se cer unui creștin evanghelic sunt credința și pocăința. Pocăința însemând o schimbare radicală, concret o întoarcere "stînga împrejur" ca în armată .Ți se spunea.. dacă pîna azi ți-a placut băutura, de azi ai renunțat la ea, dacă ți-au plăcut femeile (bărbatii ) de azi ai terminat cu ele, dacă îți plăceau distracțiile, cluburile, spectacolele, muzica lumească (pop, rock, rap, populară ) ai terminat cu ele. Și odată cu plăcerile păcatoase ai terminat și cu prietenia cu lumea, va trebui să-ți schimbi anturajul.
 Aceste învățături Scripturale erau predicate și promovate intens înanite de 1990 în bisericile neoprotestante. 
Iacov 4:4 "Nu știti ca prietenia lumii este vrajmășie cu Dumnezeu" 
Ioan 2:15 "Nu iubiți lumea și nici lucrurile din lume, pofta firii pamântești, lăudăroșenia vieții,nu este de la Tatăl ci din lume.."
În prezent lucrurile pare ca s-au schimbat în mod semificativ,  nu se mai predică pe un ton suficient de ferm schimbarea radicală a vieții, iar separarea de lume este considerat un subiect oarecum depășit în multe biserici și asta dovedește practic o îndepartare de învătătura Scripturii .

Ca să introduc și o scurtă mărturie personală,când eram eu "în lume", la ortodocși, aveam sentimentul acesta al apartenenței la o comunitate vastă cu valorile ei, credința ortodoxă de care eram atașat pentru caracterul ei  "liberal" secular (faci ceți place, fără restricții) muzica lumească, distracția lumii,  plăcerile lumești etc. De aceea la început mi-a fost foarte greu să concep să mă despart de toate acele lucruri de care mă simțeam profund legat cu legături puternice de la început. Acest sentiment îi încearcă pe mulți de aceea nu se pot pocăii pentru ca se simt legați iar pocaința în viziunea unui om din lume înseamna restrângerea unor libertăti (băutura, distracție, spectacole ,dezmătul din cluburi ) etc. 
De aceea unii teologi np  inspirați de teologia liberală americană și nu numai au introdus și în Romănia în ultimii ani aceiași teologie  liberală numind percepte Nou Testamentale consacrate care impuneau reguli de comportament, restricții de un anumit fel ,drept "legalisme" depășite care ar trebui eliminate. (metanoiștii, independenții).
Teologia liberală occidentală a pătruns în bisericile din Romania sub diferite forme una fiind închinarea prin muzica contemporană (stiluri lumești) , tobele în biserică au aceiasi origine  occidentală care a introdus lumea si lumescul  în biserică. Invocarea psalmilor în acest context e falsă pentru că niciodată în Casa Domnului ,sinagoga evreiască vechi testamentală nu au fost introduse toate instrumentele (de ex. instrumente de percuție) pentru că erau reguli date de Dumnezeu în acest sens .

Separarea de lume ar trebui să înceapă poate cu limitarea (autocontrolul) vizionarii programelor la televizor -televizorul reprezentând nimic altceva decat LUMEA cu valorile ei .
 În timp ce sunt unii penticostali (inclusiv biserici ) care consideră privitul la televizor un păcat de aceea  nu au televizor in casă , la extrema opusă sunt cei care au chiar mai mult decat un televizor în casă ,au câte unul în fiecare cameră sau chiar dacă au doar unul "face parte din familie " este pornit aproape tot timpul, tot gunoiul lumii este revărsat și absorbit în mințile și sufletele lor, mai grav poate este ca printre aceștia sunt și pastori. Și asta se vede după cum vorbesc, ce scriu pe facebook, ce predică în biserică..Dar desigur separarea de lume cu valorile ei nu ar trebui sa se limiteze la programele TV.
Din moment ce nu consideră separarea de lume un lucru necesar , chiar obligatoriu, nu ne mirăm ca sunt creștini pretinsi "pocăiți" dar lumești care de abia îi mai poți deosebi de lume sau pe unii nu îi poți deosebi sub nici o formă. 
Există neoprotestanți născuți și crescuți în familii  np care nu înțeleg separarea de lume pentru că nu au experimentat-o precum cei care au avut o trecere dramatică din viața din lume la credința creștină scripturală.
Pocăința  fara separare de lume nu mai e pocăință autentică. Separerea de lume nu ar trebui însă să ne determine să cădem in  ispitita mândriei spiritiale   să ne considerăm superiori altora , noi nu avem nici un merit. Meritul este doar a lui Dumnezeu prin mila și îndurarea Lui suntem ceia ce suntem.

                              

"Vițelul de aur" idolul , simbolul distracției,  cel ce dă ritmul la dans  a devenit un obiect de nelipsit de lângă anvoanele multor lăcașuri de cult moderniste....cum te-ai separat de lume ,dacă ai adus lumea și simbolurile ei  în biserică? Nu te-ai separat, acesta este motivul.
 Nu veni cu argumente din Vechiul Terstament că nu sunt relevate. In Vechiul Testament exista manifestări ale omului firesc prin muzică cu tot felul de instrumente ,DANS, dar astea țin de omul firesc senzual și nu erau manifestate in Casa lui Dumnezeu. in Noul Testament se cere ca inchinarea sa fie doar in DUH si in adevar ceia ce e cu totul altceva. 

Instrumentele ce pot fi folosite in biserica :
https://muzicacrestinanet.wordpress.com/fanfare-percutie/






...

joi, 13 aprilie 2017

Cum se scrie corect ?



CUM SE SCRIE CORECT : IISUS SAU ISUS ?


În urmă cu mai mulţi ani, un student din Cluj mi-a atras atenţia supărat, arătînd spre titlul unei cărţi pe care o ţineam în mână. A explodat, pur şi simplu, cu un aer de expert: „Isus se scrie cu doi I. A scrie Isus cu un I e o blasfemie. Mi-a spus mie preotul din sat că Isus cu un I înseamnă măgar.” Nu-mi mai aduc exact aminte ce i-am răspuns, dar am fost cel puţin jenat de această replică. Spre surprinderea mea, problema scrierii numelui Mântuitorului este încă actuală pentru mulţi dintre cei cu care mă întâlnesc zilnic. Din această cauză m-am decis să scriu acest articol. Nu am pretenţia că el va clarifica orice dispută, dar cred că va aduce lumină măcar asupra câtorva aspecte importante ale discuţiei noastre.
Dacă discuţia despre cum se scrie corect în româneşte numele Mântuitorului este destul de complexă, răspunsul la întrebarea dacă Isus înseamnă „măgar” e foarte simplu. Astăzi, când cineva îmi spune „Isus cu un I înseamnă măgar”, îi răspund cu o întrebare: „În ce limbă? În română? În greacă? În ebraică? În vietnameză?” Răspunsul e mereu acelaşi: „Nu ştiu în ce limbă, dar mi-a spus mie CINEVA că aşa e…”
De fapt, în limba ebraică, pe care Isus a vorbit-o, sunt patru cuvinte folosite de autorii biblici pentru a se referi la un „măgar”: hamorayirathon şi arod (se poate adăuga şi pere, care se referă la un măgar sălbatic). După cum se poate observa, niciunul dintre aceşti termeni nu are vreo legătură cu cuvântul „Isus”.
De asemenea, în greaca veche (Koine), limbă în care au fost scrise cărţile Noului Testament, există patru cuvinte care au fost traduse în limba română cu „măgar”: hupozugiononariononos şi polos (ultimul termen se referă mai degrabă la vârsta unui animal decât la specia lui).
Nu ştiu cine a născocit această idee (cum că „Isus cu un I înseamnă măgar”), dar putem afirma cu hotărâre că este neadevărată (şi, probabil, răuvoitoare), iar cei care o propagă în continuare dau dovadă de ignoranţă.

i.Numele Mântuitorului în alte limbi
La naştere, Domnul nostru a primit de la părinţi numele ebraic Yeshua, care are înţelesul de „Mântuitor”. Aşa cum se ştie, influenţa elenistă în Israel a fost substanţială în timpurile antice. Se presupune, cu bun temei, că atât Mântuitorul, cât şi ucenicii Lui vorbeau fluent limba greacă. Când a fost pusă problema adaptării numelui Yeshua în limba greacă, nu s-a tradus semnificaţia numelui (în acest caz s-ar fi folosit soteria, adică mântuire), ci numele a fosttransliterat, arătându-se astfel o preocupare pentru partea fonetică. Astfel, Yeshua s-a transformat în grecescul Iesous(Ιησουζ).
Procesul de transliterare a unui nume dintr-o limbă în alta este foarte interesant. Observaţi, de exemplu, că în cazul nostru, la Iesous a fost adăugat la urmă un „s”, care nu există în ebraică. De unde provine acesta? Din faptul că în limba greacă numele bărbaţilor se termină de obicei cu consoana „s”. Avem astfel în Noul Testament nume precum Nicodemos, Iudas, Lazaros, Ananias etc.
Doar în treacăt câteva cuvinte despre grecescul Hristos (Χριστὸς). Acesta nu este, practic, un nume, ci un titlu (având înţelesul de „Mesia, Unsul lui Dumnezeu”). Numele Mântuitorului a fost Yeshua (sau Iesous), la care s-au adăugat alte specificaţii (fiul lui Iosif, Nazarineanul etc). Hristos deci nu a fost numele Său de familie (cum cred unii), ci un titlu care a descris slujba Sa în planul lui Dumnezeu.
Cum se scrie numele Mântuitorului în alte limbi? În limba latină este Iesus, englezii îi spun Jesus, maghiarii Iezus, francezii Jesus, spaniolii Jesu, italienii Gesu, iar musulmanii şi hinduşii Isah. O să revin puţin mai târziu asupra acestui amănunt, dar nu pot să nu remarc acum păstrarea literei „e” în majoritatea limbilor europene.

III. Numele Mântuitorului în limba română
Acum ajungem la adevărata problemă, unde ar trebui să aducem în discuţie argumente lingvistice, teologice, etimologice, fonetice etc. (din păcate, spaţiul insuficient nu ne permite o discuţie amănunţită).
Prima precizare pe care vreau să o fac este că cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, 1701).
Cei care folosesc numele Iisus invocă diferite motive. De exemplu, faptul că grafia Iisus este etimologică, reproducând ambele vocale din grecescul Iesous. În această situaţie, ar trebui ca numele să fie pronunţat cu două sunete înainte de primul „s”. Mai mult, încă din Evul Mediu grecii au început să citească litera „eta” ca un „i”. Astfel, „Ie” a devenit în pronunţia curentă un „i” lung. În plus, unii consideră că folosirea numelui Iisus este necesară pentru a face distincţie între Mântuitorul şi alţi bărbaţi pe nume Isus din acea vreme (întrucât acest nume era foarte comun în Palestina).
Cei care argumentează pentru folosirea grafiei Isus cred că numele Iisus ne-a parvenit prin intermediul slavonei, având doar în mod indirect o influenţă grecească. O influenţă slavonă se mai poate vedea, de pildă, în modul în care grecescul Paulos s-a transformat în românescul Pavel. În plus, în limba română, cuvintele ar trebui scrise aşa cum se pronunţă. Care dintre noi foloseşte doi I atunci când pronunţă numele Mântuitorului? Deci dacă îl pronunţăm cu un singur I, ar trebui să îl şi scriem cu un I.
Ca să complic puţin discuţia, există un alt grup de creştini care consideră că transliterarea cea mai potrivită din limba greacă ar fi Iesus, nu Iisus ori Isus. Adică dacă trebuie să păstrăm cele două vocale de la începutul numelui, de ce să nu le păstrăm pe cele originale (Ie), în loc de Ii? Mai ales că această pronunţie ar fi în acord atât cu greaca veche şi cu ebraica, cât şi cu limbile moderne europene.

Părerea mea
Din punctul meu de vedere, toate cele trei variante (Iisus, Isus sau Iesus) sunt acceptabile. În cele din urmă, este o problemă de opţiune personală. Numele Isus sau Iisus nu are nicio semnificaţie intrinsecă în limba română. Gândiţi-vă că o discuţie asemănătoare s-ar putea porni cu privire la modul în care să scriem corect Χριστὸς. Cum e mai bine să transliterăm litera „chi” cu care începe acest cuvânt? Care variantă e mai corectă: Cristos, Hristos sau Christos?
Deşi am putea afirma că una dintre variante ar fi superioară celorlalte, în cele din urmă, relaţia noastră cu Dumnezeu nu va fi afectată de alegerea pe care o facem în această privinţă. În final, ceea ce contează, de fapt, este respectul faţă de Persoana Mântuitorului.
Sper ca acest articol să ne motiveze să credem că Mântuitorul ne va primi rugăciunile indiferent cum Îi pronunţăm numele. Şi mai sper că de acum încolo noi toţi vom avea o atitudine mai conciliantă faţă de cei care au păreri diferite de ale noastre.
Shalom!

duminică, 2 octombrie 2016

Tinerii jertfiţi pe altarul nevegherii


De ce pleacă tinerii din biserici



           







...                                                                

marți, 9 august 2016

Mila - cea mai mare responsabilitate

                                                                                  
                                                                       Imagini pentru nicolae geanta


Luca 10:25-37

25 Un învăţător* al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 26 Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” 27 El a răspuns: „Să* iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi** pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” 28 „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă aşa şi vei* avea viaţa veşnică.” 29 Dar el, care voia să* se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” 30 Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. 31 Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot şi, când a văzut pe omul acesta, a* trecut înainte pe alături. 32 Un levit trecea şi el prin locul acela şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. 33 Dar un samaritean*, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. 34 S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. 35 A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: ‘Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere.’ 36 Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” 37 „Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. „Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus.
Charles Spurgeon a venit la biserica intr-o seara si trebuia sa se intalneasca cu un grup de tineri care au vrut sa plece misionari. Baietii au vrut sa misioneze in Africa si trebuiau ca sa ii pregateasca. Era destul de tarziu si ningea pentru ca era in Ianuarie. Frig, umed, asa cum este Anglia pe care voi o cunoasteti bine. Si in fata bisericii, undeva intr-un sant, statea un betiv. A venit primul dintre tineri care vroia sa mearga misionar si cand a vazut betivul ala in sant ca mai si canta acolo sau dardaia, a trecut mai departe nepasator. Si a venit al doilea, a venit al treilea si au venit toti 20. Au intrat toti 20 in sala si s-au dus la soba sa se incalzeasca dupa care a venit Spurgeon. Si cand a venit, a spus, acuma, trebuie ca sa cantam ceva si sa-I multumim lui Dumnezeu. Si Spurgeon a zis: „S-a terminat lectia pentru voi in seara asta. As vrea ca sa iesiti cu totii afara si niciunul dintre voi nu va merge misionar.” A zis: „Misionar nu inseamna sa te duci numai sa predici. Omul acela care era in sant si care parea ca e betiv am fost eu. Si toti 20 ati trecut pe langa mine fara ca macar sa ma vedeti.”

Vedeti dvs. marea problema pe care o avem noi crestinii si pe care o avem noi biserica, nu este faptul ca nu venim la biserica. Nu este faptul ca nu predicam. Nu este faptul ca noi nu avem (nu stiu ce sa spun) scule, tehnica, logistica. Ci marea problema cu care ne confruntam  si una dintre marile probleme este mila. Pentru ca in seara asta as vrea sa invatam cateva lucruri despre mila.
Mila, in limba greaca eleoV, inseamna bunatatea spre cineva cu scopul de-a ajuta persoana respectiva. Romanii spun ca mila este un sentiment de compasiune fata de suferinta si de nenorocirea cuiva. Adica, inseamna compatimire. Inseamna indurerare. Inseamna milostire. Inseamna empatie, adica sa intri in pielea omului aceluia respectiv. Daca vrei sa le vorbesti romanilor despre mila, dar si englezilor, este destul de greu pentru ca lipsa milei a inceput sa devina un sport national. Dimineata pana seara oamenii trec pe langa altii fara ca sa le mai pese pentru ca sunt o multime de probleme care roiesc in jurul nostru ca un stup de albine si noi am ajuns ca sa mergem mai departe fara mila. Si Dumnezeu sa ne ajute sa invatam in seara asta despre mila. Stiti de ce? Pentru ca noi am invatat ca pilda bunului samaritean, dar nu scrie nicaieri in Biblie de bunul samaritean. Noi am crezut ca pilda aceasta este pilda bunului samaritean. Dar titlul acesta este un supra titlu. Dar, pilda aceasta este pilda milei.
 Si in seara asta vrem sa invatam cateva lucruri despre mila. Si Dumnezeu sa ne ajute ca avem nevoie de ea.........

 Au venit si i-au spus Domnului Isus, i-au pus o intrebare: „Dar cine este aproapele meu?” Pentru ca in momentul acela, intre evreii acre erau scoliti existau niste invataturi conform carora existau niste cercuri de dragoste. Si spuneau: primul cerc din dragoste sunt eu si ai mei. Adica, cei care sunt in casa mea. Al doilea cerc din dragoste este eu si rudele mele. Al treilea cerc de dragoste inseamna eu si sinagoga mea. Al patrulea cerc de dragoste inseamna eu si Israel. Si al cincilea cerc de dragoste inseamna neamurile sau poate nu erau pe nicaieri. Si ei pentru ca se invarteau in cercurile astea de dragoste, Domnul Isus cand le vorbea de aproapele, au zis: dar bine, cine e aproapele meu? Aproapele meu poate sa fie mama. Aproapele meu poate sa fie bunicul meu.Aproapele meu poate sa fie un frate din biserica.Aproapele meu poate sa fie un englez, poate sa fie un arab......

A venit omul asta sa Il ispiteasca pe Domnul. Vine si zice: „Isuse, tu stii ce credem noi evreii. Tu stii ce e in scoala lui Hilel. Tu stii ce e in scoala lui Gamaliel. Tu stii ce se predica in sinagoga, cercurile de dragoste. Ca noi evreii suntem cei mai deosebiti inaintea lui Dumnezeu. Ca noi evreii suntem buricul pamantului, ca toate se invart in jurul nostru. Cine este aproapele nostru? Au vrut sa-L puna la incurcatura. Erau foarte curiosi ce o sa raspunda. Si noi stim cu totii ce ii raspunde Domnul Isus Hristos.Si noi vedem aici ca Domnul Isus le vorbeste despre un alt fel de cerc de dragoste. 
 Problema voastra este ca voi aveti religie, dar voi n-aveti mila.”
Uitati-va astazi, sunt o multime de oameni care sunt religiosi si carora mila le lipseste. Daca ne uitam din China si pana in America de Sud, de la budisti, de la confucianisti, pana la Catolici, pana la Ortodocsi, chiar pana la Protestanti, MILA LIPSESTE. Si la ce ne-ar folosi noua o religie? La ce ne-ar folosi noua o biserica? La ce ne-ar folosi noua o credinta fara mila? 


Predica in intregime  aici :

https://www.youtube.com/watch?v=xhrBP_qge-o




....

luni, 27 iunie 2016

Mituri neoprotestante Mituri ortodoxe, catolice

                                                         

                                                               Mituri neoprotestante

Fiecare cult creştin are propria interpretare a creştinismului , unele scripturale altele doar traditii, mituri sau  prejudecăţi. Exista tendite in fiecare cult de a se vedea  pe sine perfecti (incapabili de a-si vedea propriile erori) iar pe ceilalti ai considera total pierduti.

Neoprotestanţii la fel ca si alţi creştini au propriile mituri ,interpratari proprii asupra religiei creştine..
Iata cateva dintre ele. 
     Creştinismul a începtul (cu adevarat) odată cu noi.
     Celelalte culte în special ortodocsii şi catolicii au o teologie în totalitate  eronată .
    Tot ce există în confesiunile np teologie ,mod de manifestare este corect si biblic.
     Toţi cei care nu aparţin de bisericile  neoprotestante nu vor fi mântuiti şi se duc în iad . 
     Astea sunt toate prejudecaţi ,mituri care chiar dacă nu se afirma public , oficial ele sunt sugerate si există in mentalul multor neoprotestanţi. 

   Care este insa adevarul  ?

    Creştinismul a început în urma cu vreo 2000 de ani. Chiar dacă în acest timp în teologia şi practica Bisericii Creştine istorice au aparut deviaţii de la credinţa primară, sau infiltrat  tradiţii păgâne , interpretari eronate ale Scripturii (vezi cultul moaştelor, sfintilor , etc.) Dumnezeu nu a abandonat Biserica crestină traditională  şi în Biserica istorică au existat dintotdeauna oameni sfinţi care au avut o relatie deosebită cu Dumnezeu. (puţini e drept dar au fost).
Chiar daca există devieri, nu totul în  teologia ortodoxă sau catolică este greşit ,sunt unele  învataturi în bisericile istorice care au fost si ramân valabile ( invatatura despre smerenie, facerea de bine, demascarea mandriei ca fiind un pacat, solemnitatea actului religios in contrast cu ambianta lipsita de reverenta din unele culte "moderne")
Pe de altă parte ,nu tot ce există la neoprotestanţi este corect si biblic aşa cum cred unii,  sunt si erori devieri de la Evanghelie (Tendinte liberale, influenţe luterane discutabile,  moduri de manifestare dupa model Vechi Testamental etc.) .
În plus multitudinea de denominaţiuni apărute peste noapte pot fi surse de  erezii.
Chiar daca neoprotestantii sunt mai aproape de adevar (unii de ei) decat cei apartinand cultelor seculare,  la o analiza mai atenta putem constata ca nici np-ii  nu sunt chiar perfecti si le-ar prinde bine sa poata face distinctie intre mit si realitate ..


                                                          Mituri ortodoxe & catolice 



Ortodocşii şi catolicii cred şi afirmă de la amvoane că religia ,.biserica  cu liturghia  preoţii, şi toata teologia si tradiţiile lor au fost de la începutul creştinismului (sec.I) , fiecare din ei afirmă ca este singura biserica adevarată .

 Cred  că tradiţia este egală cu Scriptura.
 Cred ca pot fi mântuiti prin preoti şi apartenenţa la biserica tradiţionala.


Care este adevarul ?


Biserica Ortodoxă a luat fiinţa în mod oficial (cu acte in regulă) în anul 1054 odată cu ruperea ( separarea) Bisericii Catolice în două ramuri distincte : Biserica Catolică condusă de Papa de la Roma în vestul Europei şi Biserica Ortodoxă (greco-ortodoxă) în estul Europei .
Biserica Catolică la rândul ei şi-a manifestat oficial prezenţa prin secolul III , în anul 325 fiind constituit primul Conciliu Ecumenic ,cel de la Niceea .,prezidat de împaratul Constantin. Conciile care au urmat au definitivat teologia Bisericii Catolice ,biserică de stat a Imperiului Roman .
Cultul Mariei, Cultul sfiintilor ,al moaştelor , etc. într-un cuvant “sfânta tradiţie” care stau la baza doctrinei bisericilor istorice au apărut treptat începand cu secolul IV .

 Practica bisericii creştine primare a fost una bazată exclusiv pe învatatura apostolilor şi cărţilor ce compun astăzi Noul Testament , nu existau în acea perioada preoţi  chiar daca în biblia ortodoxă se vorbeşte de preoţi creştini în secolul I (Faptele Apostolilor 14:23 ) nu putea exista asa ceva. Conducatorii spirituali ai bisericilor în acea perioadă erau prezbiterii ( in traducere = bătranii) aleşi dintre membrii bisericilor . Atat biblia protestantă cât si cea catolică folosesc în mod corect cuvântul prezbiter, şi nu preot în cartea Faptelor sau alte versete din NT unde apare acest cuvant. Iar conform istoricilor prima liturghie a fost instituita de Grigore cel mare , in secolul VI .
Biserica Primară numită şi Biserica Apostolică este biserica autetică şi este diferită şi distinctă ca doctrină si mod de manifestare,organizare etc. faţă de celelalte forme de creştinism care au urmat,începând cu secolul III  ,Biserica trecând printr-o serie de trasformări radicale ,de-a lungul istoriei sale. 
Tradiţia nu poate fi egală cu Sfânta Scriptură întrucat doar cea din urmă este canonică ,adică a fost atestată ca fiind inspirată de Dumnezeu. (nu are nici o importanţă ca canonul a fost stabilit de teologi in secolul IV). 

Mântuirea aşa cum este prezentată în  textul  Scripturii  se poate obţine numai prin credinţa în Isus Hristos, urmată obligatoriu de pocăinţă şi naştere din nou (de sus) , care înseamnă regenerare spirituală , renunţare la păcat , trăirea vieţii in acord cu Evanghelia lui Hristos. Nimeni şi nimic nu pot înlocui aceste principii consfinţite în Noul Testament.







....

marți, 10 mai 2016

Rugăciunea Tatăl Nostru în limba aramaică




                                                          Rugăciunea Tatăl Nostru în limba lui Isus    






...     

marți, 16 februarie 2016

Credinţa autentică vs. credinţa falsă

                                                                                              

                                                                                                                   

Nimic nu pare mai demodat în creştinismul modern  decât credinţa demonstrată prin fapte.
 Epistola lui Pavel către Efeseni 2:8-9 “Prin har aţi fost mântuiţi prin credinţă ...... .Nu prin fapte să nu se laude nimeni",interpretat dupa dogma luterană anuleaza în logica unora Cuvântul lui Hristos din Epistola lui Matei cap. 25 ,31-46  sau epistola apostolului Iacov. .Cum e posibil aşa ceva ?  Biblia nu se contrazice ,ea se completează, totul depinde de cum o interpretezi.

 Aceste versete le auzim în ultimul timp tot mai rar prin  bisericile nostre.

Iacov 2:14 Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte? Poate oare credinţă aceasta să-l mântuiască?
Iacov 1.23: Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; „
Iacov 2:15     Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele,
Iacov 2:16  şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?
 Iacov 2:17  Tot aşa şi credinţa: dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi.
Iacov 2 19,20 Tu crezi ca Dumnezeu este unul si bine faci; dar si dracii cred… si se infioara!
Vrei, dar, sa intelegi, om nesocotit, ca credinta fara fapte este zadarnica?

Matei 25 :41. Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceti-vă de la Mine, blestemaţilor, in focul cel veşnic care a fost pregatit diavolului şi îngerilor lui!
42. Căci am fost flămând, si nu Mi-ati dat sa mănânc; Mi-a fost sete, si nu Mi-ati dat sa beau;
43. am fost străin, si nu M-ati primit; am fost gol, si nu M-ati imbracat; am fost bolnav şi in temnita, si n-aţi venit pe la Mine.”


Şi totuş sunt  mai actuale ca niciodată..
Încearcăiti imaginezi esti într-o situaţie extremă, viaţa ta depinde de adminstrarea urgentă a unui tratament care costă o sumă de bani... şi banii aceştia nu-i ai si nici nu ai familie sau rude la care sa apelezi, dar te gândesti nu e o problemă, iti spui..."fac parte dintr-o biserică....şi chiar daca biserica nu ma ajută,nu disper , sunt milioane de creştini în lumea asta"  dar constaţi în final ca nimeni ,absolut nimeni nu vrea sa te ajute în problema gravă pe care o ai, fiecare găseşte argumente...
Dar altfel cuvantul "frate" ,"soră", toţi îl folosesc în biserică şi nu numai însa doar în mod formal, ipocrit, în realitate  toti te considera un străin. 
"Frate ? ce frate ? fratele meu e in Italia", spunea "un frate" pe un ton amuzat. 
Doctrina protestantă a harului ne spune că spre deosebire de vechiul legament (V.T. ) creştinii traiesc prin har nu prin lege, harul iti asigura mântuirea prin simplu fapt că crezi în Hristos, ai mântuirea garantată, nu trebuie să mai faci absolut nimic ,credinţa ş o pocanţă formală iţi este deajuns. Aceasta este credinţa cu care se amăgesc cei mai multi "crestini np",
 O altă doctrină falsă este cea a darurilor, am intâlnit persoane care susţineau că ei au darul cântatului la instrumente,  darul dărniciei e pentru alţii..spuneau ei. Ce confuzie regretabilă, i ajuta semenii nu este un dar ci o obligaţie, nu are nici o legătură cu darurile sau talentele. Astfel de concepte denotă o interpretare eronată a Scripturii şi o ierarhazare greşita a importanţei cărtilor şi învaţăturilor ce compun Sfânta Scriptură.Pe primul plan pentru un creştin ar trebui sa fie  Evangheliile ,Noul Testament, nu Vechiul Testament , Psalmii (cântatul,muzica) cum se întamplă adesea.
Degeaba te amăgesti cu etichetări de genul  sunt "copilul Domnului" dacă  nu faci ce a spus Hristos , eşti un creştin fals. Învaţătura cu privire la Fapte precum  Matei 25 :31-46 sau epistola lui  Iacov fac parte din învaţătura fundamentală a Bisericii care sa practicat începând cu Biserica Apostolică . "Vinde tot ce ai si dă la săraci" a spus Hristos bogatului, a fost interpretatat adliteram în crestinismul primar ( autentic).  
Unii pastori spun că astăzi nu se mai poate practica această învatătură....(??) Oricum  de aici şi pâna la indiferanţa crasă ,nesimţita care se practică astazi în creştinismul modern faţă de semeni este o cale lungă.

  2 Corinteni 5:10. “Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup.”
Judecata lui Hristos pentru fiecare persoană în parte se va face în mod cert exclusiv pe baza Evangheliilor (Matei 25) şi nicidecum pe baza doctrinelor şi interpretărilor inventate de oameni fie ele protestante, ortodoxe, catolice etc. (2 Cor 5-10; Romani 14 -10; Evrei 9:24)


O revelaţie divină  despre iad - Religia Falsă de Mary K.Baxter
 http://www.crestinul.ro/iadul.htm#_RELIGIA_FALSA

Creştinii ce vor merge în iad de Carmelo Brenes
https://www.youtube.com/watch?v=ttf8pihqYE0

Religia moartă de care vorbeste apostolul Iacov in epistola sa dovedit că nu are graniţe .
Politica bisericilor dar şi al creştinilor np din diaspora este să nu răspundă solicitărilor de ajutor venite din România. 
 Mulţi dintre ei scriu cărţi sau poezii despre  facere de bine, bunătate îşi pun firme precum  "creştini adevăraţi" etc. dar în realitate sunt doar nişte  ipocriţi, dau  din gura,  dar au  doar  o credinţă moartă fără fapte , pe dinafară vopsit gardul,pe dinăuntru leopardul.





                                             




..



                  

         


                                                                             

                                                                                     

....