Baptiștii generaliști (sau generali) și baptiștii particulariști (sau reformați) poartă același nume deci sunt frați dar "vitregi".
Care este deosebirea între ele ? Scurt istoric:
Baptiştii generalişti s-au organizat în biserici începând cu anul 1611, prima biserică fiind constituită la Amsterdam sub indrumarea pastorului puritan englez (fost anglican) John Smyth .
Biserica baptistă particularistă (reformata) a fost înființată în anul 1633. Ea descinde din Independenți, avându-l ca păstor pe Henry Jacobs
Doctrina: Particulariștii susțineau că Isus Cristos a murit doar pentru cei aleși sau predestinați. Teologia baptistă particularistă s-a dezvoltat pe linie reformată sau calvină.
Baptiștii generaliști au respins fățiș toate doctrinele calviniste, susținând că dragostea lui Dumnezeu se manifestă față de întreaga omenire, nu doar față de cei aleși sau predestinați. Cei care mor nemântuiți sunt rezultatul refuzului mântuirii oferite de Dumnezeu, nu a faptului că nu a existat nici un fel de posibilitate de mântuire datorită predestinării.
In pricipiu baptiștii reformați au ca fundament teologic doctrina lui Jean Calvin iar baptiștii generaliști cea a lui Martin Luther și John Smyth.
Un alt element distinctiv care separă cele două ramuri ale baptismului este:
Principiul de închinare .
Baptiștii reformați susțin principiul regulativ (sau regulat) de închinare , cei generaliști pe cel normativ.
Principiul regulator de închinare este o doctrină teologică creștină potrivit căreia închinarea publică adusă lui Dumnezeu trebuie să cuprindă acele și numai acele elemente instituite, legiferate sau introduse prin poruncă sau exemplu în Biblie; că Dumnezeu instituie prin Scriptură tot ceea ce cere pentru închinare în biserică și că orice altceva este interzis.
Un element important în această doctrină este instrumentația care se rezumă în general la orga sau pian (sau mai rar în unele biserici nici un instrument in lăcașul de cult) motivația - Noul Testament nu menționează întrebuințarea instrumentelor în închinare. Principiul regulator este practicat mai ales în Bisericile Reformate conservatoare, în Mișcarea Restoraționistă și în alte denominații protestante conservatoare, găsindu-și expresia în documente confesionale cum ar fi Mărturisirea de credință de la Westminster și Mărturisirea de credință baptistă de la Londra.
Principiul normativ de închinare stipuleaza ca tot ce nu e interzis în Scriptură este permis în închinare, atâta timp cât este potrivit păcii și unității bisericii.
Din acest motiv cel putin o parte din bisericile baptiste generaliste americane au acceptat cu lejeritate introducerea prin anii 1965-70 a muzicii laice pe versuri religioase (pop rock etc) numită Christian Contemporary Music și al instrumentelor specifice acestor stiluri muzicale, bateria de tobe si chitari electrice. Ulterior aceste stiluri muzicale și instrumente au fost introduse în aproape majoritatea bisericilor neoprotestante cu excepția celor Baptiste Reformate, bisericilor Reformate conservatoare , Prezbiteriene (conservatoare) , Menonite și in parte cele Adventiste.
Pastorii baptiști reformați pe de altă parte au luat atitudine împotriva "mișcarii muzicii creștine contemporane " demascând-o ca fiind promovatoare a divertismentului deci eretică. Un exemplu poate fi pastorul Peter Masters de la biserica baptistă "Metropolitan Tabernacle" din Londra (biserica în care a fost pastor Spurgeon) care a scris mai multe cărți pe acest subiect dintre care una a fost tradusă în româna sub titlul "Închinarea un ghiveci" .
În acest timp pastorii baptiști (generaliști) din România unii fie ignoră subiectul fie salută cu entuziasm noua modă cu muzica laică pe versuri religioase pe care o numesc "muzica nouă".
În concluzie fiecare ramură a baptismului are și părți bune dar și unele discutabile , deși fiecare biserică locală are propria politică în ce privește închinarea prin muzică.
.
.
