UNDE SUNT BIBLIILE ORIGINALE?
CHIAR DACĂ ESTE INCREDIBIL, BISERICA CATOLICĂ A PORUNCIT ARDEREA TUTUROR BIBLIILOR ȘI A ORICĂRUI TRADUCĂTOR "SECTAR" AL LOR.
La Sinodul de la Toulouse din 1229, Biserica Catolică a spus dogmatic: „De asemenea, interzicem ca laicilor să nu li se permită să aibă cărțile Vechiului sau Noului Testament; În plus, interzicem cu strictețe să se posede orice traducere a acestor cărți.”
În Sinodul din Tarragona din 1234, în canonul al doilea, citim: „Nimeni nu poate deține cărțile Vechiului sau Noului Testament în limba romană (latină), iar dacă este cineva care le deține trebuie să le returneze episcopului local în termen de opt zile de la promulgarea acestui decret, ca să fie ars, fie că este duhovnic sau mirean, fiind bănuit până când va fi înlăturat (cercetat) de orice bănuială”.
Conciliul de la Trent (1545-1564) a interzis Biblia cu următoarele cuvinte:
„Oricine îndrăznește să citească sau să păstreze în posesia sa acea carte (Biblia), fără o astfel de licență, nu va primi iertare [de păcate] până când nu o va da episcopilor săi.”
Inchiziția spaniolă din 1551 decreta: ”Este interzisă citirea „Bibliei în limba spaniolă romanică sau orice altă limbă vulgară”.
Papa Pius al VII-lea (1800-1823) a declarat că citirea Bibliei este dăunătoare:
„Este o dovadă din experiență că Sfintele Scripturi, în limbaj vulgar, au produs mult rău și niciun beneficiu oamenilor”.
La începutul Inchiziției spaniole, cei care nu respectau legea bisericească prin traducerea Sfintelor Scripturi în alte limbi au fost repede prinși, aduși în fața inchizitorilor, judecați și arși pe rug. Bibliile lor i-au însoțit și ele în foc. Printre martiri avem pe: Juan Hus – John Wycliffe – Juan Wesset – Savonarola – William Tyndale, etc.
Este regretabil că, de-a lungul timpului, textele pure ale limbilor originale ale Bibliei, cum ar fi ebraica, nu se găsesc în niciun manuscris original, deoarece Biserica Catolică avea monopolul asupra manuscriselor Bibliei, iar copiile sale erau pline de multe falsificări, completări și de asemenea omiteri ale textului original.
Așadar, acele puține traduceri permise de Biserica Catolică au fost făcute doar de teologii lor, anterior revizuiți și examinați cu sârguință, și au permis doar traduceri făcute direct din Vulgata latină a lui Ieronim, versiune care conținea multe erori.
Astfel, constatăm că traducerea sacrelor Scripturi în limbile de circulație actuală a fost un proces incert, lent, minuțios și cu risc foarte ridicat.
Pentru întreaga societate creștină până în secolul al XVIII-lea, a avea o Biblie pură tradusă și revizuită din textele ebraice originale în limba natală a fost cu adevărat imposibil.
Sursa : Theodora Cummings Pana
.
