De multe ori atunci cand apare un pastor nou intr-o biserica doreste sa faca schimbari radicale in aspectul interior al bisericii, in cele mai multe cazuri eliminand anvonul si scaunele de la cor (si implicit corul) din peisaj.
Dar care sa fie motivul acestor schimbari aparent irationale ?
Au nevoie de spatiu pentru noua "formula de inchinare" bazat de data asta pe trupa de inchinare care vor veni cu noile instrumente in primul rand bateria de tobe si chitari electrice care vor interpreta "muzica contemporana". Aceasta fiind stilul preferat de noul pastor si ai sai sustinatori.
Toate acestea au aparut prima data in SUA unde s-au sris numeroase carti pe acest subiect unul din acestea este "Evanghelia pe muzica rock" autori John Blanchard si Dan Lucarini din care am sa redau un scurt fragment sugestiv pentru tema in discutie:
"Am ramas socat sa intru intr-o dimineata in cladirea bisericii mele crestine reformate si sa vad masa pentru cina Domnului impinsa intr-un colt in spatele scenei, iar in locul ei un set de tobe imediat sub cruce in timp ce in mijlocul scenei in faţă era un microfon ....Problema in opinia mea nu era modul de aranjare a scenei (pervers) ci mai degraba mesajul pe care il transmitea ,intentionat sau nu cu privire la valorile bisericii. si la persoana si lucrurile care statea in centru inchinarii. Altfel spus ,cine era Dumnezeul nostru ? Nu vreu sa parasesc biserica dar ma indoiesc ca m-asi putea inchina cu constiinta curata acolo, pe termen lung, daca nu se schimba ceva."
Bisericile (np) moderne sunt construite dupa modelul salilor de spectacol, nu mai au nimic din stilul consacrat al unei biserici crestine traditionale.
Sursa imaginii: Facebook - Biserica Penticostala Emanuel Galati- in acest caz cladirea bisericii este noua, de la inceput a fost proiectata fara anvon - un obiect "inutil" de altfel...intr-o biserica contemporana dar bateria de tobe uriasa este la locul ei in "cusca" de plexic de pe scena .😅😆😇
Unii ortodocsi mai orgoliosi isi exprima mirarea cum de unii confrati de-ai lor au parasit BO pentru o biserica neoprotestanta, intrebandu-se ce ar fi putut gasi ei in plus la "pocaiti" ? Iata cateva posibile raspunsuri.
1. Primul lucru care il obtii cand intri intr-o biserica neoprotestanta este Sfanta Scriptura in care citind-o vei descoperii crestinismul adevarat cel din primul secol, propovaduit de apostoli, care vei constata ca nu seamana decat intr-o foarte mica masura (aproape deloc) cu cel ortodox mostenit de la parinti. Daca te vei pocaii sincer vei obtine iertarea lui Dumnezeu si vei ajunge prin Duhul Sfant la "nasterea din nou" care inseamna schimbarea radicala a vietii care iti va aduce mantuirea sufletului daca vei ramane in voia Sa pana la sfarsit.
2. Pe de lata parte daca vei fi un cautator sincer al adevarului vei putea constata ca putini dintre membrii bisericii in care tocmai ai intrat sunt dispusi sa practice crestinismul descoperit in Scripturi ad-literam. Majoritatea se vor multumii sa adopte o forma de crestinism dogmatic inspirat de teologia protestanta din care face parte si cultul la care tocmai ai aderat. Pentru ca toate cultele crestine au la baza o doctrina prin care se face interpretarea Scripturii de catre pastori conform doctrinei invatate de aceastia in facultatile teologice. Predicile sunt realizate in asa fel incat credinciosul (neavizat) nu percepe ca prin predica i se trasmite de fapt o interpretare a Scripturii prin prisma doctrinei si nu textul Scripturii ad-literam ca si cum ai studia-o de unul singur. In acest mod adventistul intelege ca Scriptura invata ca trebuie respectat obligatoriu Sabatul evreiesc sau ca nu exista iad si nici suflet nemuritor, baptistii ca faptele sunt o "haina murdara inaintea Domnului" si penticostalii ca crestininism apostolic inseamna "glosolalia" care conform DEX este :frglossolalie] Limbaj personal neinteligibil (al unor bolnavi) alcătuit din silabe și cuvinte fără sens " . Aceiasi indoctrinare care deformeaza Scriptura este si la ortodocsi si catolici dar acela deja este un alt subiect de discutie.
3. Aderarea la o biserica neoprotestanta iti poate aduce satisfactii deosebite dar si dezamagiri, si aceasta datorita faptului ca nu toti practica un crestinism dupa Scripturi.
Altfel pocainta poate si gasita si in afara mediului neoprotestant, poate fi si la ortodocsi la "Oastea Domnului" dar servita la pachet cu "sfanta traditie" cu toata doctrina BO care isi are obarsia in invataturile celor numiti "parinti bisericesti" si deciziile sinoadelor ecumenice ambele din secolul IV , V , deci departe de Biserica autentica a primului secol. Sa te intorci la o forma de crestinism amestecat cu paganism inca din primele secole, este un nonsens.
"Cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun" ne spune Scriptura, de aici putem intelege ca peste tot exista si lucruri bune si mai putin bune doar ca oamenii in general tin cu dintii la religia (cultul) in care s-au nascut si nu vor sa arunce deloc privirea spre "curtea" altora, dovedind o gandire ingusta si rudimentara.
Sursa foto: facebook , Biserica Baptista nr 1 Brasov inainte de "modernizare" (desfintarea corului si al anvonului).
Păcatul disprețuluiun păcat în care multi neoprotestanți cad foarte ușor , dovadă că ceva "e putred in Danemarca" consecință a faptului că Scriptura nu se prea ia in serios pe de-a-întregul
Conform saitului Pew Research care se ocupă cu statistici la nivel mondial, carismaticii ocupă locul doi în lume ca număr de enoriași dupa catolici . Catolicii au un procent de 50% din totalul celor ce se declară creștini, urmati de carismatici 14% , apoi urmează Penticostalii cu 12,8% , Protestanții Evanghelici cu 13,1% , Ortodocșii sunt pe locul cinci cu 11,9% (sunt incluși aici atât Ortodocșii Răsăriteni cât și cei Orientali) . https://crestiniiazi.wordpress.com/ 2011/01/02/crestinism-statistici/
Problema este că carismaticii nu sunt un cult, nici o grupare religioasă nu conține în denumirea sa termenul de "carismatic" cei care realizează statistici iau în considerare faptul că anunite grupări religioase independente au ca pactică vorbirea în limbi necunoscute, profeții , rugăciuni pentru vindecarea bolnavilor și promovează teologia prosperității singurul element de doctrină care îi desparte de penticostali . Insă conform statisticilor Wikipedia numărul non-denominaționalilor (independenților) este între 180 și 200 milioane credincioși
Oricum am lua-o carismaticii și penticostalii sunt cei care au cea mai spectaculoasă creștere numerică dintre toate denominațiunile creștine. Au și un mijloc de atracție al populației "imbatabil" , pretenția că pot face minuni deținand puteri supranaturale prin invocarea "Duhului Sfânt. Însă manifestările "duhului" în special la carismatici ridică un semn de întrebare, pentru că uneori par mai degrabă manifestari străine de Duhul lui Dumnezeu, dar lumea este dispusă să creadă orice, în goana sa după miracole.
Până și copiii sunt inițiați în tainele vorbirii în "limbi neconoscute" și stări de extaz total.
In anul 1990 la initiativa baptistilor a luat fiinta Alianta Evanghelica care avea in componenta cultele Baptist, Penticostal si Crestini dupa Evanghelie, scopul aliantei a fost o sistinere reciproca in relatia cu statul secular dar si evanghelizari in comun. In anul infiintarii si primii ani care au urmat au existat proiecte comune ca Radio Vocea Evangheliei, si evanghelizari pe stadioane cu pastori din strainatate. Rezultatul a fost incurajator la inceput, dar treptat relatiile intre culte s-au racit iar astazi singurul proiect care mai funtioneaza este reteaua de statii Radio V.E. Si acolo la inceput au fost neintelegeri, conflicte pentru functiile de conducere, baptistii au numit ei directorii de statii locale pentru ca ei au avut initiativa si contribuitia cea mai mare la obtinerea licentelor de emisie si infintarea studiurilor locale si asta a starnit mania unor penticostali, dar treptat lucrurile s-au reglementat .
Treptat penticostalii s-au radicalizat in privinta doctrinei, vorbirea in limbi necunoscute si proorociile devin o obsesie si norma obligatorie. Aparitia bisericilor carismatice i-a determinat pe multi penticostali sa se alieze cu acestia indiferent cat de mari erau ereziile pe care le aduceau in comunitate multi dintre ei. Carismaticii au infintat si un post TV Alfa Omega, iar penticostalii Credo TV, in timp ce baptistii au avut realizari mai modeste un pseudo post TV Prodecens Media cu trasmisie exclusiv pe internet in care se transmit preponderent interviuri cu pastori baptisti .
Bisericile baptiste au ramas la o doctrina rigida, refuzand orice fel de "inovatii", in unele biserici sa incercat introducerea rugaciunii in comun sau rugaciunea pentru bolnavi in comun ambele cu voce scazuta dar la scurt timp Comitele bisericilor au respins aceste initiative . Rugaciunea in comun are avantajul ca ofera posibilitatea ca toti cei prezenti sa se roage impreuna. Participarea tuturor credinciosilor la rugaciune si cantare in comun il glorifica pe Dumnezeu si zideste biserica. Baptistii dogmatici resping insa orice initiativa care ar face ca serviciul baptist sa semene cat de putin cu cel penticostal, desi penticostalii aparoape ca s-au dublat numeric in timp ce baptistii au scazut in ultimii ani. Condamni Biserica Ortodoxa ca e rigida fixata in Evul Mediu, dar tu esti la fel de rigid dogmatic.
Desigur ca exista si initiative inovatoare la baptisti dar nu neaparat in sensul bun al cuvantului prin modernizarea "inchinarii" imitand occidentul cu inchinare "contemporana" cu muzica de inspiratie pop sau rock, care imita oarecum clubul din lume. Imitarea lumii nefiind ceva nou la baptisti , multi simtindu-se mai aproape de luterani sau reformati decat de penticostali. Pe de alta parte atacarea glosolaliei (vorbirea in limbi penticostale) este o practica frecventa la unii pastori baptisti, la care mai putem adauga respingerea purtarii baticului.
In conditiile astea cum mai pot fi baptistii si penticostalii frati in credinta ? Ar putea dar cu conditia sa renunte la dogmatismul rigid si sa caute puncte comune in Scriptura.
In fond crestinii din primul secol nu erau nici baptisti nici penticostali si cu atat mai putin ortodocsi sau catolici, erau crestini si atat. Daca se pleaca de aici si se pun doctrinele departe se pot considera toti din nou crestini si frati , dar deocamdata asta nu vrea nimeni, dimpotriva radicalizarea continua...
In ultima perioada penticostalii au fost atacati mediatic in special de ortodocsii nationalisti de la grupul "Calea spre mantuire" constituit se pare special cu scopul de ai confrunta pe "pocaiti". Printre altele adminstratorii acestorii grup (Gratiela Agache & co ) au afirmat ca modul de rugaciune cu vorbirea in limbi necunoscute, zgomotos cu strigate ar insemna ca acolo ar exista duhuri demonice, ceea ce este fals .
Modul cum se roaga penticostalii dovedeste ca acolo se afla un duh , dar multi crestini nu pot intelege ca acel duh ar putea veni de la Dumnezeu.
Pastorul penticostal Doru Pope afirma intr-o postare recenta ca vorbirea in limbi poate avea una din trei surse, poate veni de la Dumnezeu, de la duhul omului sau de la diavol- in acest caz insa ar trebui sa exista si manifesteri specifice.
Proorociile vin de asemenea prin acelasi tip de limbaj "straniu" , inteles numai de ei. Exista o obsesie pentru proorocii si vorbirea in limbi care duce la o stare de extaz, ceea ce poate fi considerat in afara unei stari de normalitate pentru crestinul obisnuit.
La penticostalii din Romania nu exista manifestari de genul caderilor pe spate, tavalitul pe jos sau tremuraturi convulsii, pe care le vedem pe internet. Acest gen de manifestari exista insa la carismatici chiar si in tara noastra la biserici din Arad , Bucuresti ( caderile pe spate) dar pe scara mai larga in occident in America de Nord si Sud, Africa etc. unde lucrurile sunt total scapate de sub control.
"Adversarii" penticostailor nu fac distictie intre penticostali si carismatici (miscarea carismatica fiind desprinsa din cea penticostala) numindu-i pe toti penticostali . Insa atat doctrina cat si modul de manifestare al carismaticilor difera in mai multe privinte de cea penticostala.
Bisericile penticostale pun accentul pe darurile spirituale, staruinta pentru ceea ce ei numesc "botezul cu Duhul Sfant" care este simbolizat cred ei prin vorbirea in limbi necunoscute si proorocii .
Carismaticii pe de alta parte cred in Evanghelia prosperitatii, cred ca Dumnezeu doreste ca oamenii (toti) sa fie prosperi financiar, sanatosi, si sa aibe o viata de succes pe toate planurile si pentru asta exista rugaciuni special concepute de ei care incearca oarecum sa "forteze lucrurile" pentru ca aceste lucruri sa se intample. Carismaticii pun un accent deosebit pe experiente miraculoase , spectaculoase prin duhul , pentru asta risca orice inclusiv practici oculte orientale (kundalini) contactarea de duhuri necunoscute inclusiv demonice care sunt confundate de ei cu cele divine.
Asta nu inseamna ca tot ce este manifestare supranaturala la carismatici sau penticostali este de la "cel rau" cum pretind adversarii lor . Lucrurile sunt amestecate deci trebuie privite cu prudenta.
In Romania cele mai cunoscute biserici carismatice sunt "Raul Trezirii" Arad, "Raul vietii" Bucuresti , Centrul crestin Timisoara, Profides Bucuresti etc. In aceste biserici se practica muzica "contemporana" de inspiratie pop/rock si in cateva din ele si dansul modern, ceea ce pune inca odata un semn de intrebare in privinta duhurilor care-i inspira.
Iustin Martirul în anul 150 a avut o descriere succintă a serviciului religios din biserica primară în cartea sa „Apologetica-Închinarea in Biserica Primară ”
„Cei bogați dintre noi poartă de grijă săracilor; trăim o viața de strînsă părtașie si pentru tot ceea ce avem binecuvantăm pe Făcătorul nostru prin Isus Christos, Fiul Său si prin Duhul Sfant. În ziua care se cheamă “Duminica”, ne adunăm împreuna intr-un loc anumit înainte de răsaritul soarelui si citim cat ne îngăduie timpul din “memoriile apostolilor” și din scrierile profeților. Apoi, cînd se oprește cel ce citește, presbiterul ține o cuvîntare în care ne îndeamnă să trăim conform cu lucrurile frumoase pe care le-am auzit. Ne ridicăm apoi toți la rugăciune și cum am mai spus, cand sfîrsim rugăciunile, sunt aduse pîinea, vinul ai apa. Cel ce prezidează, dupa priceperea sa, se roagă atunci si multumește lui Dumnezeu, iar restul celor adunati spun: Amin .Se imparte apoi fiecaruia din cei prezenti, iar celor care n-au venit li se trimite prin diaconi acasa. Cei care au avere si vor s-o faca, daruiesc apoi cat vor si colecta care se aduna este data celui ce prezideaza si el se ingrijeste apoi ca din ea sa fie ajutati cei orfani, vaduvele, cei care, prin boala sau alte imprejurari au ajuns in lipsuri, cei care se afla in inchisori, cei care se afla in calatorie si ne viziteaza; intr-un cuvant toti aceia care au nevoie. Noi cinstim ziua de Duminica pentru ca este cea dintai zi, in care Dumnezeu, schimband intunerecul si materia dintru inceput, a facut lumea, si, tot in aceasta zi, Domnul Isus, Mantuitorul nostru a inviat dintre cei morti.”
Din descrierea succinta realizata de Iustin in anul 150 care coincide cu cea din Noul Testament, reiese ca biserica in primele doua secole cel putin, care este imaginea adevaratei Biserici a lui Hristos se aseamana in multe privinte cu bisericile neoprotestante de astazi si foarte putin (sau deloc) cu cea ortodoxa de azi. Biserica era slujita de presbiter nu te preot, se rugau toti credinciosii din adunare , nu existau liturghii, pupat icoane sau moaste. Faptul ca se rugau toti ne duce cu gandul la biserica penticostala de azi dar astfel de rugaciuni se mai fac si in unele biserici baptiste. Pe de alta parte nu se vorbeste nimic de staruinta pentru obtinerea botezului cu Duhul Sfant si vorbirea in limbi necunoscute.
Un element important in Biserica Primara era intrajutorarea, pentru crestinii aflati in dificultate, la neoprotestanti intr-o oarecare masura se mai practica la penticostali mai ales , la baptisti sporadic pe ici pe colo sau deloc, la ortodocsi la fel pe ici pe colo.
Crestinii din Biserica Primara se adunau dumineca si nu sambata pentru programul de biserica, credeau in existenta iadului si nemurirea sufletului deci sigur nu erau adventisti.
De fapt asa cum reiese din lectura Noului Testament nici una din bisericile de astazi nu a existat in primul secol.
Inca din momentul cand a fost suspendat (sau exclus) din cultul penticostal in urma cu cativa ani pastorul Vladimir Pustan a avut un numar impresionant de admiratori care l-au urmat in noua asociatie religioasa pe care si-a infiintato la sala "Ciresarii" . Trebuie sa recunoastem ca V. Pustan este un bun orator si ca fost profesor de filozofie are un talent de a cucerii publicul, mai ales pe cei usor de cucerit. Am urmarit o parte din predica de dumineca seara de pe youtube la care s-au adunat in final 1000 de urmaritori online (si 10000 dupa 24 ore) , multi pentru un pastor si un orasel de provincie.
Subiectul predicii a fost: "Pacatul care nu se iarta" , si a inceput cu curvia, adulterul si a dat exemplu pe David imparatul evreilor din Vechiul Testament care se stie ca a comis adulter desi avea sotii si se considera un sfant. "Si totusi Dumnezeu la iertat- asta dovedeste ca Dumnezeu iarta pacatul curviei", a spus pastorul Pustan.
A continuat cu pacatul injuraturilor la adresa lui Dumnezeu , la adresa lui Hristos, "Dumnezeu iarta toate aceste pacate care sunt considerate ca includ si pacatul impotriva Duhului sfant si sunt toate iertate" a spus pastorul de la Beius. Nu a venit insa cu nici un argument credibil in sprijinul acestor afirmatii.
A... pastorii au voie sa-si dea cu parerea ...desigur.
Mi-am amintit atunci de o marturie video a unui crestin care a vazut iadul si a marturisit ca a vazut in iad oameni care au ajuns acolo pentru ca l-au injurat pe Hristos (asa i sa spus de ingerul care il insotea) , deci avem aici o opinie contrara.
Apoi Pustan a abordat alte pacate precum sinuciderea si a spus ca el i-a botezat pe toti spanzuratii pe care preotii i-au refuzat, considerati ca oricum vor ajunge in iad, el negand aceasta varianta ca fiind o regula.
Sa scris pe unele saituri ca bisericile administrate de Pustan ia primit cu bratele deschise si pe cei exclusi din alte biserici neoprotestante din motive de indisciplina (pacat) considerand ca Dumnezeu oricum îi va mantui si pe acestia daca se vor pocaii - o notiune de altfel interpretabila.
In finalul predicii pastorul Pustan a concluzonat ca "exista un singur pacat de neiertat refuzul pocaintei, in rest orice pacat faci vei fi iertat" - este o forma de teologie liberala chiar daca unii evita sa foloseasca termenul. Acelasi gen de "teologhie" il putem gasi si la pastorul Ianovici tot penticostal "liber" dar si la altii asemenea lor.
Luther, Calvin si acum Vladimir Pustan vin cu sabloane, daca crezi, daca te pocaiesti (la noi) atunci sigur vei fi mantuit . In Noul Testament nu exista astfel de "sabloane", cu conditii fixe, acolo sunt uncumul de conditii si in final va fi o judecata si Hristos va decide pentru fiecare ce destinatie va avea. Bine, uni vor invoca versetul care spune ca cei care sunt a lui Hrstos nu vor merge la judecata . Asta este valabila pentru cei super sfinti care in viata lor nu au pacatuit nici macar cu gandul.
Intr-o marturie video aparuta recent Cibian Angela relateaza despre revelatia pe care a avuto de la Dumnezeu care a dus-o sa vada raiul si iadul, dupa ce ia aratat iadul , Hristos i-a aratat un loc de asteptare pentru judecata. Cei care trec din viata aceasta pot merge direct in iad, in rai sau la un loc de asteptare pentru judecata lui Hristos, al sufletelor unde se va decide soarta lor, despre aceasta judecata se refera mai multe marturii a celor care au trecut prin moarte clinica.
Pastorul Pustan in schimb le spune la toți ai lui că se vor duce în rai.Ceia ce îi atrage pe oameni și-îi motiveaza sa vada ca pe un pastor "deosebit" este faptul ca le spune ce vor ei sa auda adica ca Hristos le iarta toate pacatele, in orice conditii ei vor fi mantuiti. Formula e valabila pentru toti pastorii religiei liberale . Asa poti deveni un idol spunandu-le oamenilor ce voi ei sa auda .
Mărturia unei revelații despre rai și iad, cel puțin în parte coincide cu altele asemănătoare provenite din mediul penticostal care infirmă teoria protestantă (luterană) care spune că dacă crezi în Hristos și freventezi o biserică ai raiul asigurat . Lucrurile nu sunt atât de simple așa cum practic ne prezintă și Noul Testament, faptele bune sau rele ramân spre mărturie . Teologii liberali vor sării să o respingă dar cine știe dacă nu vor fi și ei până la urmă respinși...
Citind biblia pentru prima dată primul lucru pe care l-am constatat a fost că religia ortodoxă în care crescusem și pe care o cunoșteam cel mai bine era departe de creștinismul primului secol și implicit de Scriptură. Iar al doilea aspect a fost că nici credincioșii bisericii "evanghelice" pe care începusem să o frecventez nu erau dispuși să aplice cuvântul Scripturii ad-literam ci mai degrabă să practice un creștinism adaptat vremurilor , nu departe de cel din lume.
Între Scriptură șicult (indiferent cum se numește acesta) se interpune doctrina, ceea ce citim se interpretează prin prisma doctrinei în cazul de față cea protestantă concepută de Martin Luther. Reformatorul german a tradus biblia în limba poporului său însă respectând propria dogmă astfel la epistola către Romani3:28unde scrie că ”omul este socotit neprihănit prin credință” el a adăugat ”DOAR prin credință” o "mică" modificare față de textul original. De la "marele reformator" am învațat să selectăm versetele din biblie; pe cele referitoare la credință le considera "de aur", în timp ce epistola lui Iacov care se referea la fapte bune, Luther a numit-o "de paie ".
E plin internetul cu imagini frumos colorate cu "versete de aur" de genul : "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică."
Credința este întradevar foarte importantă dar dacă ne rezumăm la ea și ignorăm celelalte versete (și învățături) ale Noului Testament ne-am abătut de la credința adevarată "dată sfinților odată pentru totdeauna" , nu avem dreptul să scoatem sau să omitem nimic din Scripturi (Noul Testament) . Creștinismul Scripturii este mult mai mult decât credința teoretică predici și muzica din biserici. Fără dragoste manifestată între oameni prin fapte, respect, smerenie nu putem vorbi de creștinism adevărat ci de unul mutilat Matei 25 : 31-46 .
Pentru că cu excepția penticostalilor celelalte culte au stagnat sau chiar au regresat numeric în ultimii ani se încearcă tot felul de inovații precum moderizarea bisericilor pe motiv că tinerii nu se mai simt atrași de formele clasice de închinare din biserici . Așa au apărut bisericile cu muzică modernă, baterii de tobe și lumini colorate,care arată ca orice altceva numai a biserică nu.
Nu vor să se compare deloc cu religia majoritații BOR care cel puțin dogmatic pare în multe privinte neschimbata din Evul Mediu , deși mult impodobită cu picturi, decorații aurii, impresionante, refuză orice modernizare . Adepții frenetici ai ortodoxiei nu au nici un fel de probleme de a accepta tot ce oferă cultul lor , deși este adevărat că majoritatea nu cunosc Scriptura și se lasă usor manipulați în multe privințe de către preoți.
"Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun" ne spune apostolul Pavel in 1 Tesaloniceni 5:21
Conform teologiei neoprotestante în momentul în care o persoană a auzit Evanghelia și a răspuns chemării de a se pocăii de păcate și al urma pe Hristos, acea persoană primește Duhul Sfant.
Pe de altă parte Scriptura ne spune că Duhul Sfânt poate fi intristat și poate pleca de la noi sau cel puțin prezența Duhului în credincios poate fi (drastic) limitată.
În același timp apostolul Pavel afirmă în Romani 8:9 . "Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. (Hristos)" .
Mărturia unui(fost) pocăit. In urmă cu câțiva ani un prieten baptist mi-a mărturisit ca el nu mai simte că anumite fapte sunt păcat așa cum le simțea la început când sa convertit. Intre timp îmi mărturisise cu zâmbetul pe buze că logodit fiind nu a mai așteptat căsătoria din biserică și a avut relații nepermise cu viiitoarea soție înainte de căsătorie, la fel ca cei din lume. Ce se mai putea observa la comportamentul lui din frigider nu lipsea niciodată băuturile alcoolice, cel puțin câteva beri dar numai. Să nu mai vorbim de televizor care era pe divertisment non stop , muzica populară, programe distractive , tot ce lumea putea oferi le considera bune. Televizorul fiind un subiect mai sensibil la baptiști, probabil cei mai mulți ar pica examenul la acest capitol.
Nu toți cei care declară că se pocăiesc o fac în mod sincer. Unii o fac doar de formă. Foarte probabil puțini din cei cei chemați la pocaință "au stofă de creștini pocăiti" ca să folosesc un eufemism. Mulți nu se pot debarasa de firea pământeasca niciodată - cum ne cere Scriptura in Galateni 5:16 -26 .
Au adoptat o formă de convertire adaptată vremurilor, luăm din Scriptură câte ceva de ici de colo ce nu place, ce nu lăsăm pentru alții. Sunt oameni firești, reactionează după instinctele carnale , aroganți, impulsivi într-un cuvânt creștini lumești.
Pe alta parte pot fi foarte atasați de cult, de doctrina cultului, nu poți sa pui în discuție cultul sau doctrina ca devin violenți (verbal), pentru ei cultul și doctrina sunt dumnezei . La fel ca la ortodocși. Nu dovedesc că au Duhul Sfânt în ei .
La penticostali doctrina botezului cu Duhul Sfant pare să-i apropie mai mult oamenii de Dumnezeu, deși nici acolo nu toți sunt sfinți , uneori se manifestă conflicte între membrii aceleiași biserici.
Există totuși o diferență vizibilă între cei care sunt plini de Duhul Sfânt (nu neparat botezați cu Duhul Sfânt) și cei care sunt în firea pămîntească indiferent de cultul din care fac parte . La unii se văd roadele Duhului Sfânt ceilalți duhnesc a lume de la o poștă.
Cum doctrina unui cult poate anula Scriptura ?
In principiu doctrina unui cult reduce Scriptura la două, trei versete considerate esențiale .
Doctrina protestantă creată de Martin Luther care este temelia dogmatica și a majoritații cultelor neoprotestante spune că o persoană care răspunde chemării rostite de pastor de a crede în Isus Hristos , la care neoprotestanții au adaugat și "care se pocăiește de păcate" este mântuit, poate avea siguranța mântuirii.
Altfel spus se trece pe plan secund texte ale Scripturii precum Evanghelia dupa Matei cap. 25 : 31- 46 în care Hristos vorbește despre judecata finală după fapte, adăugand și alte condiții la mântuire.
Deasemeni Ioan 13:34-35 "Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții".
Nu prea mai contează nici ce ne spune apostolul Iacov în epistola sa Iacov 2:14-26 . "Credința fără fapte este moartă", oricum nu se mai citește în biserici din aceste capitole ale bibliei decât extrem de rar . Desigur poate citi fiecare acasă din biblia proprie însă dacă cultul ignoră aceste învațaturi la fel vor face si credinciosii .
Nașterea din nou Ioan 3:3 "Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.”despre acest subiect se predică în biserici neoprotestante, dar cîți stau să-i numere pe cei născuți din nou...
La ortodocși subiectul nașterii din nou nu există pentru ca biblia ortodoxă nu conține acest text despre nașterea din nou, este tradus cu "nașterea de sus", care nu înseamnă mare lucru în doctrina ortodoxă care ignoră mare parte din textul Scripturii.
In schimb biserica ortodoxă pune un accent deosebit pe instituția bisericii și pe preoți, care spun ei pot face și desface, (ierta pacate) prin spovedanie conform dogmei sucesiunii apostolice inventata tot de ei ,având ca motivație un verset din biblie în care Hristos se adresa apostolilor . Astfel BO ignoră o bună parte din Noul Testament pe baza unei fraze rostite de Hristos o singura dată, și legitimeaza oarecum teologia libertină în care omul poate să-și traiască viata dupa bunul plac (neatenționându-i frac în față: "Dacă nu te pocaiești te duci în iad" așa cum face Noul Testament). Apoi după ce sufletul trece "dincolo", biserica va face ritualuri moștenite de la străbunii bizantini pentru al muta daca este cazul de la ghena chinului veșnic la "locuri cu verdeață" , deși nimeni nu va știi vreodată unde sa dus cu adevărat cel pomenit. Oamenii își riscă veșnicia dar câți sunt conștienți ...câți iau creștinismul în serios.
In ultima perioada aripa nationalista a BOR se manifesta tot mai zgomotos in special in mediul online , prin grupuri precum "Calea spre mantuire" grup extremist care sugereazae ca Romania este tara ortodoxa si in consecinta credinciosii cultelor ne-ortodoxe in special protestante , neoprotestante ar trebui sa fie mai ponderati.
Gratiela Agache de la grupul sus mentionat afirma ca Romania ar fi tara crestina de 2000 de ani cand apostolul Andrei ar fi increstinat Romania si se intreba de ce neoprotestantii vor sa evanghelizeze o tara deja crestina.
In primul rand Romania nu avea cum sa fie crestina de 2000 de ani din moment ce istoria Romaniei asa cum o stim astazi are putin peste o suta de ani, in 1918 sa produs marea unire cand Transilvania sa unit cu Romania comupusa la vremea respetiva din Tara Romaneasca si Moldova. Tara Romaneasca unindu-se la randul ei cu Moldova in anul 1859 . Chiar daca BOR pretinde ca populatia de pe actualul teritoriu al Romania ar fi fost increstinata in primul secol, istoricii (nesubordonati BO) afirma ca increstinarea populatie de pe acest teritoriu sa facut simtita sporadic de abia la inceputul Evului Mediu .
Chiar si atunci in secolele care au urmat crestinismul a fost unul superficial limitindu-se la slujbele din biserica care au fost in slavona pentru mult timp, ca si biblia,venerarea (pupatul ) icoanelor era cam tot ce stiau majoritatea romanilor despre crestinism, nu au cunoscut niciodata Scriptura.
Bisericile de stat niciodata nu au incurajat cunoasterea crestinismului din Scripturi dimpotriva , biblia ortodoxa in limba romana la care oricum putini aveau acces era scrisa intr-un limbaj arhaic, bisericesc foarte greu de inteles pentru omul de rand. Chiar si dupa aparitia bibliei Cornilescu cand Biserica Ortodoxa a scos la vanzare biblii traduse intr-un limbaj mai accesinbil marea majoritate a ortodocsilor nu au fost interesati sa citeasca Scriptura pentru ca asta a fost dintodeauna politica bisericilor seculare, poporul nu trebuie sa citeasca Scriptura " ca nu cumva sa se sminteasca " adica sa nu vada ceea ce preotii nu doreau sa se afle , ca ceia ce scrie in biblie este mult diferit de ce practica biserica.
In altă ordine de idei, să pretinzi ca într-o țară să existe un singur cult religios (biserică) este un concept ce aparține de Evul Mediu .Biserica unică nu a existat decât în primul secol, deși și atunci erau divizati , după cum găsim scris chiar în Noul Testament.
Romania nu este Moldovaregiunea de unde apartine administratorii grupului "Calea spre mantuire", o regiune unde coclcaie extremismul nationalist ticsita cu manastiri ortodoxe, cu calugari cunoscuti pentru vederile lor ostile "ne-ortodocsilor " precum Cleopa sau Calistrat , manastirea Petru Voda unde maicutele canta "Sfanta tinerete legionara" , cu pelerinajele de ev mediu la sf. Parascheva. Putem spune o zona extrem de nationalist-ortodoxa dar Moldova nu este Romania, ci doar o mica bucata din ea.
In Transilvania si Banat de exemplu situatia este radical diferita. In centrul oraselor domina cladirile impozante ale bisericile protestante sau catolice . Aici catolicii si protestantii, neoprotestantii convietuiesc de secole impreuna cu ortodocsii , inclusiv la nivel de lideri religiosi exista intelegere (preoti, pastori).
Majoritatea orasele din Transilvania arata precum cele de mai jos, pentru cei care nu au vizitat niciodata regiunea si nu au iesit niciodata din Moldova.
In imaginea de sus centrul mun. Sibiu, Biserica Evanghelica CA, jos Cluj Napoca Biserica Catolica din centrul orasului.
Da, Romania este o tara cu o populatie de religie majoritar ortodoxa , dar nu țară ortodoxă, este un stat laic conform constitutiei in care Biserica este separata de stat , libertatea de constiinta este garantata. Religia este libera, fiecare are dreptul sa exprime ceea ce crede si gandeste fara ingradiri de ordin doctrinar. Daca intr-o tara numai cei din religia majoritara ortodoxa ar avea drepturi de exprimare inseamna ca respectand acelasi principiu al majoritatii in tarile unde religie majoritara este islamul sau hinduismul, budismul , shintoismul ar trebui sa nu existe crestinism. Si sa avem tari musulmane, hinduiste, budiste , ortodoxe, catolice, protestante si nu cu un amestec de religii. Si cand Gigi Becali merge sa planteze o biserica ortodoxa in Africa localnicii sa-i dea un picior undeva, sa-i zica "pleaca de aici ca aici nu e tara ortodoxa ! " . Ar fi corect asa ? cu singuranta nu.
De ce neoprotestantii fac evanghelizari ? Pentru a prezenta credinta data de Hristos si apostoli in Scriptura fara alte adaugiri . Pentru cine nu cunoaste, doctrina de baza a BOR are peste 50% invataturi ale parintilor bisericesti si doctrinele impuse de Sinoadele ecumenice de dupa secol IV, de aici diferenta de doctrina intre ortodocsi si protestanti (care recunosc doar in parte aceste Sinoade).
Evul mediu cu Biserica de stat unica impusă este de domeniul trecutului și așa trebuie să rămană.
Biserica unica a lui Hristos este trupul spiritual a lui Hristos formata din toti cei ce cred in El si fac voia Sa, implinand cuvantul Scripturii, indiferent de nationalitate sau rasa si nu un cult oficial de stat.
Masoreții, care din secolul al VI-lea până în secolul al X-lea au lucrat să reproducă textul original al Bibliei ebraice , au înlocuit vocalele numelui YHWH cu semnele vocale ale cuvintelor ebraice Adonai sau Elohim.
De unde au venit masoreții?
Masoreții (ebraică: בעלי המסורה, romanizat: Ba'alei ha-Masora) au fost grupuri de cărturari evrei care au lucrat de la sfârșitul secolelor al V-lea până la al X-lea d.Hr., cu sediul în principal în Palestina medievală (Jund Filastin) în orașe Tiberiade și Ierusalim, precum și în Irak (Babilonia) .
Ce lucrare importantă au făcut masoreții cu Vechiul Testament?
Masoreții erau un grup de savanți evrei care au lucrat timp de 400 de ani pentru a colecta toate versiunile Vechiului Testament și a le rafina într-un text cu autoritate .
Care este diferența dintre Biblia ebraică și Septuaginta?
Principala diferență dintre Biblia ebraică și Septuaginta este că Biblia ebraică este un text religios în ebraică biblică, dar Septuaginta este același text tradus în greacă . ... Celelalte nume ale Bibliei ebraice sunt Vechiul Testament, Tanakh etc., în timp ce Septuaginta este cunoscută ca LXX, adică șaptezeci.
Se potrivesc Manuscrisele de la Marea Moartă cu textul masoretic?
Manuscrisele masoretice dintre Manuscrisele de la Marea Moartă sunt uimitor de asemănătoare cu textele ebraice standard 1.000 de ani mai târziu, dovedind că scribii evrei au fost exacti în păstrarea și transmiterea Scripturilor masoretice.
Cum am primit Biblia Partea 1: Textul masoretic
Manuscrisele de la Marea Moartă îl menționează pe Isus?
Iudaism și creștinism Manuscrisele de la Marea Moartă nu conțin nimic despre Isus sau despre primii creștini, dar indirect ajută la înțelegerea lumii evreiești în care a trăit Isus și de ce mesajul său a atras adepți și oponenți.
Se referă Iehova la Iahve?
Deși savanții creștini de după perioadele Renașterii și Reformei au folosit termenul Iehova pentru YHWH, în secolele al XIX-lea și al XX-lea savanții biblici au început din nou să folosească forma Yahweh. ... Mulți savanți cred că cel mai potrivit sens poate fi „El aduce la existență tot ce există” (Yahweh-Asher-Yahweh).
Care este cea mai exactă traducere a Bibliei din lume?
Aproape toți oamenii de știință sunt de acord că New American Standard Bible (NASB) primește coroana pentru că este cea mai exactă traducere a Bibliei în engleză.
De ce este importantă Septuaginta pentru creștini?
Se presupune că Septuaginta a fost făcută pentru comunitatea evreiască din Egipt când greaca era limba comună în toată regiunea . ... Având în vedere că limba cea mai mare parte a bisericii creștine timpurii era greacă, mulți creștini timpurii s-au bazat pe Septuaginta pentru a localiza profețiile despre care au pretins că au fost împlinite de Hristos.
Ce limbă vorbea Isus?
Majoritatea savanților și istoricilor religioși sunt de acord cu Papa Francisc că Isus istoric vorbea în principal un dialect galilean, aramaic . Prin comerț, invazii și cuceriri, limba aramaică se răspândise în departe până în secolul al VII-lea î.Hr. și avea să devină lingua franca în mare parte din Orientul Mijlociu.
Se potrivesc Manuscrisele de la Marea Moartă cu Septuaginta?
Manuscrisele biblice găsite printre Manuscrisele de la Marea Moartă împing acele date cu un mileniu întreg, până în secolul al II-lea î.Hr. Aproximativ 35% din manuscrisele biblice DSS aparțin tradiției masoretice, 5% familiei Septuagintei și 5% samariteanului, restul nealiniat.
Care este cea mai veche copie a Vechiului Testament?
Codex Cairensis (Profeți) , indicat de Moses Ben Asher, datat cu un colofon 895 d.Hr., contrazis de datarea cu radiocarbon, care indica o dată din secolul al XI-lea. Este cel mai vechi manuscris care poartă data scrierii lui; era la Cairo, acum la Ierusalim.
Ce text este tradus KJV?
La fel ca traducerea lui Tyndale și Biblia de la Geneva, Versiunea Autorizată a fost tradusă în primul rând din texte greacă, ebraică și aramaică , deși cu referire secundară atât la Vulgata latină, cât și la versiuni latine mai recente; două cărți ale Apocrifelor au fost traduse dintr-o sursă latină.
Câți ani are Biblia ebraică?
Cu excepția câtorva pasaje în aramaică, care apar în principal în Cartea apocaliptică a lui Daniel, aceste scripturi au fost scrise inițial în ebraică în perioada 1200-100 î.Hr. Biblia ebraică a atins probabil forma actuală în jurul secolului al II-lea e.n.
Cine este Iehova?
Iehova (/dʒɪˈhoʊvə/) este o latinizare a ebraicii יְהֹוָה Yəhōwā, o vocalizare a Tetragramatonului יהוה (YHWH), numele propriu al Dumnezeului lui Israel din Biblia ebraică și este considerat unul dintre cele șapte nume ale lui Dumnezeu. iudaismul. ... Formele derivate Iehouah și Iehova au apărut pentru prima dată în secolul al XVI-lea.
Care este diferența dintre Manuscrisele de la Marea Moartă și Biblie?
Manuscrisele de la Marea Moartă includ fragmente din fiecare carte a Vechiului Testament, cu excepția Cărții Esterei . ... Alături de textele biblice, sulurile includ documente despre reglementări sectare, precum Regula Comunităţii, şi scrieri religioase care nu apar în Vechiul Testament.
De ce a fost Septuaginta atât de importantă?
Septuaginta, ca traducere a Bibliei ebraice, a fost un reper al antichității. Este prima traducere din istoria Bibliei . De asemenea, cu toate ciudateniile sale de limbă și stil de traducere, a devenit opera literară centrală a iudaismului elenistic și a creștinismului timpuriu.
De ce a fost scos apocrifa din Biblie?
Mărturisirea a oferit rațiunea excluderii: „Cărțile numite în mod obișnuit apocrife, nefiind de inspirație divină, nu fac parte din canonul Scripturii și, prin urmare, nu au autoritate în biserica lui Dumnezeu și nici nu trebuie aprobate în alt mod. , sau a folosit, decât alte scrieri umane” (1.3).
Unde este Biblia originală?
Cel mai vechi text complet care a supraviețuit al Noului Testament este Codex Sinaiticus, frumos scris, care a fost „descoperit” la mănăstirea Sf. Ecaterina de la poalele Muntelui Sinai din Egipt în anii 1840 și 1850. Datând din aproximativ 325-360 d.Hr., nu se știe unde a fost scris – poate Roma sau Egipt.
Care este numărul lui Dumnezeu?
Termenul „numărul lui Dumnezeu” este uneori atribuit diametrului graficului lui Rubik, care este numărul minim de spire necesare pentru a rezolva un cub Rubik dintr-o poziție de pornire arbitrară (adică, în cel mai rău caz). Rokicki și colab. (2010) au arătat că acest număr este egal cu 20 .
Care este numele adevărat al lui Dumnezeu?
Numele adevărat al lui Dumnezeu este YHWH , cele patru litere care alcătuiesc numele Lui găsite în Exod 3:14. Dumnezeu poartă multe nume în Biblie, dar are un singur nume personal, scris folosind patru litere - YHWH.
Care sunt toate numele lui Iehova lui Dumnezeu?
El Shaddai, Elohim, Adonai, Abba, El Elyon—Dumnezeu Atotputernic, Puternic Creator, Domn, Tată, Dumnezeu Preaînalt — acestea sunt doar câteva dintre numele și titlurile lui Dumnezeu care oferă o perspectivă bogată asupra naturii și caracterului Său.
De ce sunt Manuscrisele de la Marea Moartă atât de importante?
Manuscrisele de la Marea Moartă sunt importante nu numai pentru că oferă o perspectivă asupra comunității de la Qumrān , ci și pentru că oferă o fereastră către spectrul mai larg al credinței și practicii evreiești antice.
Cei din grupul ortodox extremist "Calea spre mantuire" au lansat in ultimul timp un atac pe toate platformele de social media la adresa bibliei Cornilescu
Asi dori sa incep subiectul cu o experienta personala. In urma cu cativa ani , in timp ce ma aflam intr-o comunitate am observat un coleg de camera care citea biblia cu mult interes. Am aruncat o privire pe coperta interioara si mi-am dat seama imediat ca este o traducere Cornilescu si fara sa intuiesc consecintele, am spus cu voce tare "e biblia Cornilescu". Cand a auzit tanarul respectiv, a tresarit , parca sa speriat, a pus imediat biblia deoparte si nu sa mai atins de ea. L-am intrebat ce sa intamplat si mi-a raspuns ca nu a stiut ca este traducerea Cornilescu, ca a auzit el de la un calugar ca este pacat sa citesti din biblia Cornilescu ca e sectara.
Ortodocsii cei mai putin educati, mai "habotnici" sunt foarte superstitiosi si se tem sa citeasca alte carti religioase decat cele editate de BOR . Administratorii acestui grup "Calea spre mantuire" sau mai bine zis spre indoctrinare, habotnicie folosindu-se de acest spirit superstitios al ortodocsilor s-au gandit ca atacand biblia Cornilescu taie orice posibilitate ca ortodocsii sa alunece catre neoprotestantism.
Realitatea este ca traducerea Cornilescu foloseste unele cuvinte cu doua intelesuri precum "icoana" care in romana veche arhaica inseamna si imagine, dar in limbajul curent are doar inteles de pictura religioasa bizantina.
Cel mal mult sunt derajati ortodocsii dePsalmul 97-7 în traducerea Cornilescu : “Ruşinaţi cei care se închină icoanei”.
In biblia ortodoxa este tradus: “Ruşinaţi cei care se închină chipurilor cioplite" identic in biblia catolica.
Biblia protestanta N.I.V si K.J Ps. 97-7 : “All who worship images are put to shame” „ Rusinati toti cei ce se inchina la imagini „ Deci este clar ca in original nu scrie nimic de icoane.
Apocalipsa 14-11 , “chipul fiarei” in biblia ortodoxa devine in traducera Cornilescu “icoana fiarei”. In biblia protestanta este "imaginea fiarei" . Nici aici in textul original evident nu este vorba de nici o icoana, dar cu un secol in urma cuvantul icoana avea si inteles de imagine.
Traducerile folosind cuvinte cu doua intelesuri pot fi interpretate ca tendentioase, partinitoare trag catre dogma protestanta, desi si ortodocsii fac acelasi lucru biblia este adaptata la doctrina ortodoxa. Un singur exemplu : Tit cap.1 :5
"Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit".
In traducerea protestanta dar si in cea catolica scrie :"Te-am lasat in Creta ca sa pui in rânduiala ce mai ramane de randuit si sa aseziprezbiteriin fiecare cetate, dupa cum ti-am poruncit". Biblia ortodoxa este singura care traduce "preoti" care este evident eronat. Preotii ortodocsi motiveaza folosirea cuvantului preot in loc de prezbiter prin faptul ca omul de rand nu cunoaste cuvantul prezbiter de aceea l-au inlocuit cu preot, dar esteun fals pentru ca in versiunea originalulă greacă scrie πρεσβυτέρους (presbier) si nuἱερεύς (preot). Din moment ce, cei care au scris textul Scripturii in original au afirmat ca erau prezbiteri- inseamna ca asta erau. Faptul ca prezbiterii din primul secol erau supusi unui ritual de rugaciune prin punerea mainilor peste ei de catre apostoli sau cei care le tineau locul (ceea ce ortodocsii numesc hirotonire) nu face din ei preoti (nu existau liturghii in biserica primara- asta se vede clar din Noul Testament si nu numai). Si pastorii protestanti trec prin acelasi ritual dar nu sunt preoti. Motivatia reala a faptului ca sa tradus preoti in loc de prezbiteri in bibliile ortodoxe recente este pentru a iduce credinta ca existau preoti crestini in primul secol altfel si existenta BO in primul secol va fi pusa sub semnul intrebarii.
Faptul ca ortodocsii traduc eronat intentionat unele pasaje din biblie nu este o scuza pentru neoprotestanti sa faca la fel. Se cunoaste la nivel de culte np ca traducerea Cornilescu este pe alocuri discutabila, cu unele erori , traducerea e veche de un secol, si cu toate acestea intentionat se pastreaza aceasta traducera Cornilescu tocmai pentru ca este favorabila doctrinei protestante. Dar cei care gandesc asa se inseala siguri, sa trasmiti un mesaj fals este necistit. Exista si alte metode de a devoala abaterile secularilor de la Scriptura decat sa te legi de inchinarea la icoane, care este pana la urma o abatere minora de la crestinismul apostolic (idolatria din VT se refera la inchinarea la zeitati pagane, nu este chiar acelasi lucru).
Chiar daca aceste mici erori de traducere nu influenteaza in nici un fel continutul de baza si doctrina Noului Testament o traducere actualizata ar putea feri comunitatea evanghelica de contestari nejustificate . Poate ca se vor trezi pana la urma si liderii de biserici sa ia decizia sa inlocuiasca traducerea veche Cornilescu cu alta care sa nu aibe nici un cusur, daca doresc sa-si dovedeasca cinstea si corectitudinea , altfel vor fi mereu probleme.
„Biserica /Church ”, așa cum o numesc cunoscătorii, a fost fondată în 1983 în Sydney, Australia, de Brian și Bobbie Houston - la acea vreme sub un alt nume - și are între timp biserici-fiice în întreaga lume. Site-ul relinfo.ch scrie: Hillsong Church este o fuziune din 1999 a Hills Christian Life Centre, fondat în 1983 de cuplul Houston, și Sydney Christian Life Centre, fondat de Frank Houston. Membrii fondatori sunt pastorul William Francis „Frank” Houston, fiul său Brian Houston și soția sa Bobbie Houston. În Germania și Elveția există baze în Berlin, Düsseldorf, Konstanz, München, Zurich și Geneva. Filiala germană face parte din „Bund freikirchlicher Pfingstgemeinden”. Tatăl lui Brian Houston a fost acuzat în 1999 de abuz sexual asupra unor băieți minori și, de atunci, a fost exclus doar din slujba de predicator. Cuplului Brian și Bobbie Houston li se reproșează lipsa unei prelucrări cu adevărat coerente a acestui incident până în prezent. Aici apar câteva întrebări pentru creștinul atent. Cum poate fi această „Church” o lucrare a lui Dumnezeu? Cineva se află în fruntea unei biserici penticostale, proclamă „semne și minuni” timp de ani de zile, practică așa-numitele „daruri spirituale”, face „vindecări și eliberări”, „distribuie Duhul lui Dumnezeu” - și apoi exact această persoană se dovedește a fi cineva care practică pedofilia. Putem crede cu adevărat că Duhul Sfânt se află în spatele acestei mișcări? Este adevărat că păcate grave se întâmplă chiar și în rândul oamenilor „evlavioși”, dar atunci când acestea sunt descoperite, răul trebuie scos din rândul credincioșilor (compară cu 1. Corinteni 5.13). Păcatele ar trebui să fie mărturisite fără cruţare, judecate și să fie tratate conştiincios, astfel încât să nu existe nici o urmă de îndoială că s-a făcut totul pentru a aborda în mod adecvat suferința victimelor, astfel încât acestea să experimenteze o vindecare adevărată și să fie capabile să ierte ele însele din inimă.
Răspândirea
„Hillsong Church” se răspândește pe scară largă, în principal prin așa-numita muzică Hillsong-Worship, printr-un program de televiziune propriu, diverse conferințe, apariția foarte profesionistă în social media și prin Colegiul Hillsong din Australia. Cântece individuale sau chiar albume întregi intrau în mod regulat în topurile australiene (laice). Este inutil să mai spunem că banii joacă un rol important aici, şi „Church” este un model de afaceri de foarte mare succes. Vizitatorii își exprimă mai des uimirea pe internet cum o mare parte din timpul slujbei este dedicată strângerii de donaţii și apelurilor pentru donații sau chemării la cumpărarea anumitor cărți ale liderilor Hillsong.
Serviciile divine
Serviciile divine nu au loc într-o biserică convențională, ci în săli imense și amintesc de concertele rock obișnuite în ceea ce privește ambianța exterioară. Există o scenă, iar pastorul seamănă cu un star rock tatuat care este aclamat atunci când urcă pe scenă. Există efecte de iluminat foarte profesionale, sisteme de ceață și fluxuri video; în colț există tobe voluminoase și alte instrumente muzicale; muzica este puternică și complet adaptată lumii necreștine. Vizitatorii relatează că introducerea și timpul de închinare durează o oră bună, iar apoi predica propriu-zisă nu durează mai mult de 35 de minute și, potrivit lui Brian Houston, nu ar trebui să dureze mai mult. Practic, nu există bariere pentru cei care nu sunt familiarizați cu biserica. Sala este în semiîntuneric, iar serviciul este un amestec de Event profesional și spectacol. Totul este puternic emoțional și orientat spre simţuri. O pagină de internet scrie:
Accentul este pus pe sentimente entuziaste și pe dorinţa după o „străpungere” spirituală cu experiențe emoționale religioase deosebite.[5] Desigur, emoțiile fac parte din viața noastră și nu este nimic greșit în ceea ce privește sentimentele generate spiritual. Cu toate acestea, emoțiile nu ar trebui să fie în prim-plan sau să domine asupra tuturor celorlalte lucruri. Biblia ne îndeamnă în multe locuri să nu ne îmbătăm, ci dimpotrivă, să fim cumpătați și treji (compară cu 1. Petru 4.7; Efeseni 5.18,19; 2. Timotei 1.7; 4.5). În plus, nu trebuie să existe nicio suspiciune de manipulare, deoarece creierul este influențat de anumite ritmuri. Roger Liebi vorbește într-o prelegere despre faptul că, prin intermediul bătăilor motorii-ritmice de tobe, starea de veghe a creierului este decuplată și există o percepție diminuată a spațiului și a timpului; gândirea critică este, de asemenea, decuplată. Credința nu este un sentiment, ci se bazează pe faptele credinței. Este aproape imposibil să obții prin intermediul internetului declarații clare ale „Church” cu privire la învățătura ei. În crezul „Church” se pot găsi cel puțin câteva afirmații; însă acestea sunt scrise într-un mod atât de general încât prea multe nu se pot afla, deși și acest crez poate fi clasificat în mod clar ca fiind carismatic și sugerează, de asemenea, o falsă „evanghelie a prosperității”. Se predică într-adevăr abţinerea de la sex înainte de căsătorie, dar nu trebuie să se teamă de consecințe dacă însă o fac. De asemenea, persoanele care își trăiesc homosexualitatea sunt binevenite în „Church”, chiar dacă nu li se recomandă acest lucru; doar că funcțiile de conducere nu sunt posibile în acest caz.
Învăţături carismatice speciale
O clasificare doctrinară este, prin urmare, foarte dificilă. Cu toate acestea, este clar că aici sunt reprezentate toate învățăturile carismatice speciale în domeniul vorbirii în limbi, al vindecărilor și al miracolelor - nu în ultimul rând, este afiliată și la „Federația Bisericilor Penticostale Libere”, iar „predicatorul vedetă” din New York, Carl Lentz, are legături cu Gospel Forum din Stuttgart, extrem de carismatic. În mărturisirea de credință a Bisericii Hillsong ea se declară de partea „darurilor spirituale” carismatice, care în practicarea lor sunt în parte foarte diferite de „darurile spirituale” biblice.
Lipsa elementelor de predică
Deși Hillsong Church este o mișcare de masă și se poate aștepta ca mulți străini de biserică și necreștini să participe săptămânal, în mod surprinzător se predică foarte puțin despre pocăință, păcat, convertire, ascultare, judecată sau chiar iad. Cel puțin în crezul „Church”, păcatul este încă descris ca fiind elementul de separare dintre Dumnezeu și om și se vorbește despre faptul că păcatul trebuie mărturisit pentru a primi iertare și viață nouă.
Forma predicii
Predicile sunt foarte bine pregătite, puternic orientate emoțional și aproape perfecte din punct de vedere retoric; nu de puține ori ele conțin morală cu adevărat importantă, profund creștină. Acest tip de prelegere este cunoscut în domeniul laic doar de către vorbitori profesioniști și antrenori motivaționali, după cum atestă chiar și observatorii necreștini.[5] Lumea știe foarte bine cum să emoționeze și să manipuleze oamenii până la punctul de a vinde chiar și unui eschimos un frigider. Rămâne de bănuit că aceste mijloace retorice sunt folosite în mod deliberat. Unora dintre vorbitorii pe care i-am ascultat nu vrem să le negăm o anumită sinceritate în aceste chestiuni; ei vor pur și simplu să „scoată ce e mai bun” pentru Domnul, iar în acest caz - din punctul lor de vedere – nu rareori scopul justifică mijloacele.
La cine se adresează ?
Hillsong Church se adresează în general doar generației tinere. Aceasta este o dovadă clară că nu este vorba despre o „biserica” biblică în care tinerii și bătrânii vor să trăiască alături pentru gloria lui Dumnezeu, în care generația tânără are modele după care să se orienteze și în care învață să fie grijulii unii cu alții. Faptul că aici se ajunge doar la tânăra generație se datorează cu siguranță și faptului că muzica este foarte mult în prim-plan.
Însuşirile muzicii Hillsong
Muzica Hillsong Church este de fapt produsul de prezentare. Creșterea „Church” se datorează în primul rând muzicii Hillsong. Aici se compun permanent cântece noi, care ajung chiar și în cercurile conservative ale creștinismului. Nu se pot deosebi de muzica laică prin faptul că, așa cum am menționat mai sus, ocupă adesea primele poziții în topurile laice din Australia. În prezent, există din ce în ce mai multe Praise-&-Worship-Events după modelul Hillsong, care fie că prezintă cântecele Hillsong, fie cântece similare. De obicei, aceste cântece nu au o profunzime spirituală deosebită, de aceea se pot găsi destul de rar adevărate gafe doctrinare. Acestea se caracterizează prin multe repetiții și melodii repetative, care funcționează adesea pe principii foarte asemănătoare: Se începe foarte încet, cu puține instrumente, devine din ce în ce mai tare cu tot mai multe instrumente, pentru ca apoi să devină din nou mai liniștit cu tot mai puține instrumente. Se ştie foarte bine de efectul pe care această metodă îl are asupra psihicului uman.[1]
Aceste cântece sunt prezentate sub forma unui concert rock laic normal. Participanții sunt astfel transportați într-o stare de extaz, asemănătoare cu starea de ebrietate, care este considerată de obicei ca fiind prezența lui Dumnezeu. Tinerii sunt deosebit de receptivi la acest lucru. De multe ori ei nu știu că aceste stări se produc și în concertele rock laice; totuși, aici se vorbește mai degrabă de o anumită „magie a momentului” (Magic Moments).
În anul 2019, în revista creștină pro a apărut un articol potrivit căruia unul dintre muzicienii de frunte ai mișcării Hillsong „și-a pierdut credința”. El a scris numeroase cântece pentru Hillsong Music și a fost responsabil de conducerea muzicală a Hillsong Church.[2]
Muzica în serviciul divin
Muzica joacă un rol foarte important în serviciile divine Hillsong. Adesea ea ocupă mai mult spațiu decât predica propriu-zisă și chiar și în timpul predicii se poate auzi acompaniamentul de pian pe fundal. Totul este conceput pentru a emoționa oamenii și pentru a-i câştiga.
Când ne gândim că în epistolele Noului Testament nu există nici măcar o singură menționare directă a unui instrument muzical în biserică și că, chiar și în slujba Templului din Vechiul Testament, doar trei instrumente alese jucau un rol (compară cu 1. Cronici 25.1), și că doar marele preot intra în Locul Preasfânt o singură dată pe an, și asta nu fără sânge (nu cu muzică care îți taie urechile!), și când ne gândim, de asemenea, că astăzi avem cu toții „intrare liberă în Locul Preasfânt [cel mai dinăuntru] prin sângele lui Isus” (Evrei 10.19) - atunci este greu de înțeles de ce Hillsong Church este de părerea că intrarea în cea mai sfântă prezență a lui Dumnezeu cu muzică rock zgomotoasă este calea cea mai bună de urmat.
Înţelegerea închinării
În primul rând, închinarea nou-testamentară este mai mult decât o atitudine interioară sau un lucru interior pe care cineva îl poate aduce acum înaintea lui Dumnezeu în orice loc, spre deosebire de slujba din Templul iudaic din Ierusalim, așa cum interpretează Freimut Haverkamp textul din Ioan 4. Ioan 4 spune că trebuie să ne închinăm Tatălui în duh și adevăr. Acest lucru se află acolo tocmai în contrast cu închinarea din Vechiul Testament, care era îndreptată mai ales către omul natural în carne și oase. Totul a fost orientat spre omul natural care să fie capabil să facă această închinare: era ceva pentru simțurile omului (vedere, auzire, mirosire, simțire), veșminte preoțești frumoase, jertfe vizibile, cortul sau Templul. Toate acestea sunt în opoziţie cu închinarea „în duh”. Omul nou este un om spiritual, ceresc; născut din nou din apă și din Duh, el aduce jertfe spirituale într-un templu spiritual (compară cu 1. Petru 2.5; Efeseni 2.22; 1. Corinteni 15.45-49). În închinarea nou-testamentară, accentul este pus pe ceea ce se întâmplă în duhul nostru sau „în duh” și este exprimat prin aceea că noi medităm asupra adevărului așa cum el ne-a fost transmis în Noul Testament.
Deci, accentul închinării nou-testamentare nu se mai concentrează pe ceea ce este vizibil, ci pe ceea ce este nevăzut. Totuși, în serviciile divine Hillsong, accentul se pune foarte mult pe manifestarea exterioară; este practic o întoarcere la închinarea iudaică, unde totul era de asemenea îndreptat spre omul natural în starea sa păcătoasă.
Ar trebui necredincioşii să se închine lui Dumnezeu?
Dar ce se întâmplă într-un „serviciu divin” Hillsong? Partea Worship de închinare este folosită tocmai pentru a-i câştiga pe oameni care nu sunt familiarizați cu biserica, şi nu în cele din urmă mulți oameni au declarat de pe internet, că au fost atrași în special de muzică. Desigur, acest gen de muzică atrage oamenii din afara bisericii, pentru că în întregime este o muzică lumească, iar când este interpretată atât de profesionist cum se întâmplă uneori în Hillsong Church, nu este de mirare. Întrebarea este, dacă astfel de oameni au ajuns cu adevărat la adevărata credință sau dacă ei fac parte din cei mulți care într-un moment emoțional au luat o decizie aparentă pentru Isus și despre care Domnul va spune la sfârșit: „Mulți Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! nu în Numele Tău am profeţit și nu în Numele Tău am scos demoni şi nu în Numele Tău am făcut multe lucrări de putere [minuni]?» Și atunci le voi spune deschis: «Niciodată nu v-am cunoscut; plecați de la Mine, lucrători ai fărădelegii!»” (Matei 7.22,23).
Concluzie
Necreștinului i se prezintă într-adevăr un stil de viață creștin ca fiind demn de a fi urmărit, dar nu și modul în care el va găsi și puterea de a duce un astfel de stil de viață, și anume doar printr-o convertire temeinică, prin care a ajuns să termine cu sine însuşi și cu toate luptele proprii și a recunoscut că din omul firesc nu iese nimic care să Îl slăvească în vreun fel pe Dumnezeu. Cineva nu este creștin dacă trăiește un stil de viață creștin, ci atunci când s-a întors la Hristos prin credință, pocăință și convertire. Este un mare pericol să prezentăm unui necreștin un stil de viață pe care să îl imite fără a avea o viață nouă, adevărată. Probabil că Wilhelm Busch a fost cel care a spus odată următoarele: Ceea ce nu este negru este negricios, şi ceea ce nu este alb este albicios, iar ceea ce nu este creștin este creștinesc. – Ne facem vinovaţi dacă îi inducem pe oameni în eroare, făcându-i să creadă că sunt creștini născuți din nou, dar nu sunt.
Apostolul Pavel a scris copilului său spiritual, Timotei:
2. Timotei 4.3-5: Va fi un timp când nu vor suporta învăţătura sănătoasă, ci, dorind să-şi desfăteze urechile, îşi vor strânge o mulţime de învăţători după poftele lor; şi îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor abate spre basme. Dar tu, fii treaz în toate, suferă răul, fă lucrare de evanghelist, împlineşte-ţi deplin slujba.
În 2. Timotei 3.1, apostolul vorbește despre „zilele de pe urmă”. Oricare ar fi aceste zile din urmă, noi trăim deja la aproape 2000 de ani după acest mesaj și, prin urmare, avem cu siguranță dreptul de a aplica aceste versete și în timpul nostru. Nu vrem să exagerăm cu aceste versete, dar ni se pare că unele elemente sunt foarte clar aplicabile. Și chiar ne întrebăm la ce ar trebui să se aplice aceste versete, dacă nu la mișcări de acest gen.
Desfătarea (gâdilarea) urechilor
Deseori în predici este vorba despre a trăi bine acum; este vorba de a savura viaţa, de a avea distracţie aici; este vorba despre propria dorință, despre doruri, despre ceea ce am chef să fac. Și dacă particip la un serviciu divin, atunci trebuie să-mi placă predica și muzica, trebuie să-mi gâdile urechile, trebuie să sune bine și să mă facă să mă simt bine și, vă rog, să nu mă suprasolicite. Timpul Worship poate fi cu plăcere mai lung, dar predica nu ar trebui să dureze mai mult de 25-35 de minute - dacă aceste lucruri sunt respectate, oamenii vor veni în număr mare la aceste festivităţi. Lui Timotei i se cere să sufere necazuri. Pavel îl pregătește pentru faptul că a fi creștin poate însemna și a fi singur, așa cum Timotei a putut experimenta în exemplul lui Pavel (compară cu 2. Timotei 1.15). Acest lucru îl veți auzi foarte rar într-o Hillsong Church.
